Un singur roman victorios la alegerile locale din Italia. Reteta succesului: Fara mici si fara bani. Trebuie sa le dai oamenilor undita, nu pestele

Catalin Mustatea, sibian de 33 de ani, a devenit consilier local la Villafranca, unde sunt rezidenti circa 2000 de romani. Villafranca este al doilea oras ca marime din provincia Verona. Mustatea este singurul roman – din cei peste 50 care au candidat la alegerile locale in 2013 – care a reusit sa obtina un fotoliu intr-un consiliu local. Lucreaza in costructii, iar in Romania a urmat Facultatea de Drept din Sibiu. Este casatorit cu o romanca si are doua fetite.

160 de voturi

Românul a candidat pe o listă civică de centru – dreapta, obţinând 160 de voturi. S-a clasificat al doilea pe lista sa. Victoria la balotajul din 9-10 iunie a primarului Mario Faccioli l-a propulsat pe român direct în consiliul local. Din cei peste 270 de candidaţi din Villafranca, 24 au devenit consilieri. Diferenţa de voturi dintre cei doi candidaţi la functia de primar a fost de doar 600 de voturi, de aceea victoria lui Mustăţea nu a fost sigură decât în ultimul moment.

Românul ne-a explicat cât de greu a fost drumul spre victorie, mai ales că nu este prima oară când candideaza în Peninsulă. În 2012, Cătălin Mustăţea a obţinut zero voturi la alegerile locale din Verona.

„Da, zero voturi, fiindca nici eu nu m-am putut vota, pentru că nu aveam resedinta la Verona. Dar nu m-am descurajat, dimpotrivă. Candidatura de anul trecut a fost una de încercare. Ştiam că nu am şanse, însă am câştigat experienţa care mi-a fost utilă la alegerile din Villafranca. Dacă ai un eşec, te ridici şi mergi mai departe. O poţi face doar dacă pui pasiune. Iar eu o fac cu pasiune. Să spunem că hobby-ul meu nu e pescuitul, ci politica”.

„Lucrurile facute incet si bine”

Villafranca este oraşul unde Cătălin Musteţea trăieşte de zece ani împreună cu familia. Tot aici şi-a început şi parcursul care l-a adus în consiliul local. „După patru ani de muncă în comunitate, acum am văzut rezultatele. Am aşteptat, ce e drept. Am studiat, am lucrat mult, am planificat in linişte. Eu sunt originar din Sibiu şi noi, ardelenii, facem lucrurile mai încet, dar le facem bine”.

Contextul politic local nu a fost unul favorabil, explică Mustăţea: „În zona noastră au fost lupte politice de putere foarte mari, inclusiv în rândurile celor de centru dreapta. Au fost rupturi şi chiar le pot răspunde celor care m-au acuzat că aş fi susţinut Lega Nord, că nu am făcut acest lucru, nici măcat din primul tur de scrutin. Trebuie menţionat şi faptul că prezenta a fost relativ slabă, circa 59% din cei cu drept de vot s-au prezentat la urne”.

Inscrieri pe listele electorale

Dintre românii cu drept de vot, „cam 1100 la număr”, mai puţin de un sfert s-a înscris pe listele electorale suplimentare, condiţie obligatorie pentru a putea vota. „Eu, împreună cu o mică echipă, am reuşit să înscriem cam 185 de români, alţii au fost informaţi de înscrieri prin colegi sau patroni, în total am ajuns la circa 250 de înscrişi”.

Cătălin a muncit pentru fiecare din cele 160 de voturi primite. Îi cunoaşte pe românii care l-au susţinut: aproape pe fiecare în parte. Este unul din „secretele” succesului său. Mulţi dintre ei se cunosc de la întâlnirile periodice de la Centro di Ascolto (biroul de informare al unui sindicat din localitate). „Poate alţi candidaţi români nu au înţeles cat de importante e sa vorbeşti cu oamenii. Să le explici ce vrei să faci; să le arăţi că eşti în stare să faci şi să vezi dacă te susţin sau nu”.

„Ni s-au cerut mici si bere”

„Nu i-am convins pe români cu mici, bere şi manele. Ni s-a cerut, dar nu am făcut-o. A fost alegerea lor liberă, diferita faţă de ceea ce au fost învăţaţi să facă in tara. Trebuie să le dai oamenilor undiţa, nu peştele. Au fost persoane care nu au votat în viaţa lor în România şi m-au votat pe mine în Italia”.

Nu a primit întotdeauna complimente sau susţinere imediată de la cei pe care i-a abordat: „cel mai mult m-a deranjat când am primit răspunsul : dacă te votez, ce câştig? Replica mea era: ce câştigi dacă nu o faci? Românii, din păcate, te susţin după ce văd că ai reuşit. Dupa victorie am primit multe telefoane de la persoane pe care nici le cunoşteam. E ca şi cum ai duce un Cv să te angajezi la un magazin, după ce s-a deschis deja, deşi ai avea mai multe şanse înainte”.

Sprijinul comunitatii

O altă strategie a fost aceea de a uni comunitatea în jurul unei singure candidaturi viabile. „Noi, romanii din Villafranca, nu ne-am „vândut”, ca în alte părţi. Ne-am adunat, cativa reprezentanti, cu trei luni înainte de alegeri, şi am decis să susţinem doar o singură candidatură. Am fost desemnat eu. Italienii din coaliţia de centru stânga au pus un alt candidat român, care nu beneficia de sprijin colectiv. Poate a fost mai bine pentru noi; lumea s-a coalizat spre cine cunoştea, adică spre mine. Veneau candidaţii italieni să discute cu alegătorii. Italienii i-au ascultat, apoi au votat cu cine vrut. Românii au spus din start: noi mergem cu Cătălin”.

Pentru Catalin Mustetea, ceea ce contează în politică sunt oamenii – romanii – mai mult decât culoarea politică: „Am fost alături de Nona Evghenie, în timpul alegerilor pentru direcţia PD-ului, deşi nu sunt membru PD”.

„M-au votat şi italieni – precizează. Spun peste tot că nu vreau să fiu o emblemă a românilor. Mă simt un italian cu identitate românească, deşi nu am cetăţenia italiană şi poate nici nu o voi cere. Dar nu vreau să devin un leghist (membru al Ligii Nordului n.r.) al românilor”.

Campanie cu 200 de euro

O întrebare aproape obligatorie: cât a costat campania electorală. „200 de euro! Taxa pe care a trebuit să o plătesc pentru candidatură. Apoi am tipărit 1000 de fluturaşi electorali. Încă mai am o parte acasă, nu i-am distribuit pe toti. Au fost candidaţi care au cheltuit mii de euro. Dar dacă nu te susţine o comunitate, poţi să ai bani, tot nu faci nimic”. Bani puţini, dar nu au lipsit sacrificiile: „fiicele mele în ziua decisivă a balotajului m-au văzut doar o jumătate de oră.

Fără mici şi fără bani: diferit de ce se întâmplă în România. Cătăin Musteţea râde: „viaţa politică din România e cu totul altceva. Mi-ar place ca experienţa mea din Italia să o duc acasă. Dacă fiecare am aduce experienţa noastră în ţară, poate că politicienii nu vor mai încerca să-i convingă pe oameni cu mici şi bere. Vor învăţa că e de ajuns să le strângi mâna alegatorilor, să le cunoşti numele şi să nu faci promisiuni pe care ştii că nu le poţi onora. În cazul meu, a funcţionat”.

Consilierul de la Villafranca ne mărturiseşte mai in gluma, mai in serios: „Nu aş vrea să înceapă să-mi sune telefonul şi să mă caute politicienii din România. Aş fi onorat, însă, dacă m-ar suna primarul Sibiului, el reprezintă oficial pe toţi sibienii”.

Cătălin Mustăţea este membru al Partidului Identitatea Românească, responsabil pe regiunea Veneto. L-am întrebat cand au românii mai multe şanse: cu un partid al lor sau să facă politică într-un partid italian. „Pe de o parte, partidele italiene au pierdut mult din credibilitate. Românii ar trebui să vadă ei înşişi dacă se regăsesc într-un partid, oricare ar fi el. Un partid cu o ierarhie bună deschide uşa candidaţilor, cum este cazul PDL-ului lui Berlusconi. Orice formă de organizare locală a comunităţii e binevenită”.

Care este diferenţa între Cătălin Musteţea candidat şi Cătălin Musteţea consilier? „Dacă în oraşul meu sunt trei hoţi români şi 97 de oameni care muncesc cinstit, proporţia de români buni e covârşitoare. Fiind candidat, ştiam lucrul acesta; acum o pot spune si oficial, in calitate de consilier”.