Valentin Pantea, medic la țară, cu pacienți nou-născuți ce au mame de 14 ani și bunici de 29. „Mă implic mai mult decât prevede norma”
Valentin Pantea este medic de familie în satul Bicăcel, Bihor. Doctorul nu își face doar meseria, ci de peste 10 ani oferă pacienților din comunitatea sa educație medicală și șansa la o viață mai bună.
Un medic de familie de la țară demonstrează că poți face Rai din ce ai, atâta timp cât te ghideză în meserie pasiunea și dragostea pentru pacienți și, mai ales, pentru copii. De peste 10 ani, dr. Valentin Pantea le învață pe mamele din sat cum să-și îngrijească nou- născuții, de ce să le vorbească și să-i țină în brațe când sunt neliniștiți, iar pe vârstnici îi ajută să-și trăiască bătrânețea fără dureri. Pe lista de pacienți, are fete care au devenit mame la 14 ani și altele care sunt bunici la 29 de ani. Are copii ce trăiesc în condiții grele, și pe care se străduiește să-i ghideze pentru a nu se transforma în asistați social. Vara, când are momentele lui de respiro, se plimbă prin Apuseni, face fotografii pe care le transformă în calendare pentru pacienți și își hrănește marea pasiune pentru adâncuri, făcând scufundări în Marea Roșie.
TOTUL DESPRE MAME: Povestiți de câte ori aveți ocazia pe pagina dvs. de Facebook sau în articolele din Viața medicală despre comunitatea dvs. de pacienți din Bicăcel, comuna Lăzăreni, județul Bihor. Mulți dintre ei provin din medii defavorizate. Cum arată viața de medic de familie pentru astfel de familii, care trăiesc în lipsuri, mai ales din cauza educației precare? Cum îi ajutați? Care este relația dvs. cu ei?
Dr. Valentin Pantea: Nu am o listă mare de pacienți; sunt 1.350 de pacienți pe listă, din care aproximativ 35% sunt din familii defavorizare. Însă, din cauza sărăciei și a lipsei de educație, am de lucru precum un coleg cu listă mare. Lipsa de resurse financiare, casele mici și insalubre, alimentația și îmbrăcămintea deficitară, lipsa educației medicale fac să am mulți copii bolnavi la consultație. Încerc să-i ajut cât pot, încerc să fac pentru ei mai mult decât îmi permite sistemul medical și pentru asta mă implic și în proiecte sociale alături de oameni cu suflet mare.
Cele două Cluburi Lions din Oradea îmi trimit în fiecare an de Paști și Crăciun alimente pentru copii. În iarna în care am avut trei copii cu degerături la picioare au venit oameni din Arad cu încălțăminte și haine pentru copii. Acum doi ani, de Crăciun, când am mai scris de familia care locuia cu un bebeluș în condiții modeste în cea mai veche casa din Gepis, au venit mulți oameni cu suflet mare și au adus alimente și haine.
Mă implic mai mult decât prevede norma de medic de familie de dragul copiilor, în încercarea de a le oferi șanse mai bune în viață. Văd mulți copii, foarte reușiți din punct de vedere biologic, dar care nu au susținere financiară și îndrumare educațională. Și-atunci încerc să fac ceva pentru a-i ajuta, pentru a le oferi și altceva decât „șansa” de a deveni un asistat social.
INTERVIURILE HotNews.ro