Vechi icoane românești din vremea voievoizilor, în licitație la Artmark

Smile Media

Casa Artmark a publicat recent cel mai nou catalog de licitație, dedicat artei religioase (este unul dintre cele două evenimente de expoziție și licitație dedicate de Casa Artmark anual artei religioase de patrimoniu), care cuprinde importante icoane pe lemn, reprezentative pentru începuturile picturii religioase românești, inclusiv din perioada voievozilor Ieremia Movilă, Alexandru Lăpușneanu sau Constantin Brâncoveanu, dar și icoane pe sticlă, precum cele semnate sau atribuite unor zugravi celebri precum Matei Țâmforea, Pavel Zamfir, Ioan Pop de la Făgăraș sau familiile de iconari Grecu, Tămaș, Morar etc.

Selecția este încununată și de prezența unor icoane create de celebra școală de la Căldărușani, alături de vechi exemple reprezentative pentru școala de pictură grecească și rusească, unele dintre acestea semnate de zugravii lor. Toate se regăsesc în Licitația de Crăciun – Artă Sacră ce va avea loc miercuri, 11 decembrie, atât la Palatul Cesianu-Racoviță din Capitală, cât și online, pe Platforma Artmark Live, de la ora 18.00. Evenimentul se bucură de o expoziție deosebită, cu intrare liberă, deschisă în perioada 27 noiembrie – 11 decembrie, zilnic (de luni până duminică), între orele 10.00 și 20.00 – la Galeriile Artmark (str. C.A. Rosetti nr. 5).

Unul dintre cele mai rare loturi din acest eveniment este un fragment de icoană împărătească, „Duminica Tuturor Sfinților” – este vorba despre o icoană realizată de școala moldovenească de pictură religioasă în vremea lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561), așadar jumătatea sec. al XVI-lea. Pe fondul aurit al icoanei, în partea superioară, în cer deschis, este redat Iisus Hristos binecuvântând, iar alături de El, Sfântul Ioan Botezătorul și Arhanghelul Gabriel.

Este remarcabilă și crucea pictată cu imaginea unui serafim și „Sfântul Ioan Gură de Aur”, care aparține, de asemenea, școlii moldovenești de sec. al XVI-lea, de data aceasta din epoca lui Ieremia Movilă (1595-1600), cel detronat de Mihai Viteazul în 1600, cu ocazia ocupării Moldovei. O astfel de cruce – pictată pe ambele fețe – era, de regulă, prinsă în fața icoanelor din iconostas, lângă candele. Pe o față a crucii, pe un fond auriu, este redat în picioare Sfântul Ioan Zlataust, unul dintre cei Trei Ierarhi (alături de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigore Bogoslov). În această reprezentare, sfântul Ioan Zlataust are brațele întinse în lateral: cu o mână ține Evanghelia închisă, iar cu cealaltă binecuvântează.

Din aceeași selecție de rare opere de artă sacră face parte și o icoană pe lemn cu „Schimbarea la față” (realizată în vremea lui Constantin Brâncoveanu, de școala de pictură religioasă din Țara Românească, la începutul sec. al XVIII-lea). Prăznuită în data de 6 august, această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea. Celebrarea datează de la începutul sec. al IV-lea – când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe Muntele Tabor – și a început să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătorirea Schimbării la Față s-a răspândit mai târziu, prin hotărârea luată de Papa Calist al III-lea, după biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.

O piesă rară, de colecție, este și icoana veneto-cretană pe lemn, „Maica Domnului cu Pruncul (Eleusa)” – ce datează de la începutul sec. al XVI-lea. Lucrarea este deosebită datorită trăsăturilor chipului Fecioarei Maria, care amintesc tipologia picturii bizantine, în ciuda tehnicilor picturale renascentiste italo-venețiene.

Aceeași selecție cuprinde și o icoană pe lemn sculptat, „Botezul Domnului” (1844), care este, probabil, o lucrare de tinerețe a pictorului Gheorghe Tattarescu (1818 – 1894). Artistul, școlit în Italia, a contribuind nu doar la apariția primelor peisaje din arta românească și i-a portretizat pe revoluționarii pașoptiști – precum Gheorghe Magheru sau Ștefan Golescu, ci și-a dedicat o mare parte din creație și picturii religioase, pictând icoane pentru mai multe biserici și mănăstiri.

Publicul care participă la eveniment are ocazia de a întâlni și una dintre lucrările realizate, posibil în atelierul sau în preajma atelierului din Câmpina al lui Nicolae Grigorescu, de către Nae Goage, „băiatul de șevalet al lui Nicolae Grigorescu”. Este vorba despre un triptic din lemn sculptat, „Sfântul Ierarh Nicolae”, în primul deceniu al secolului trecut. Nae Goage, cunoscut în comunitatea locală a orașului Câmpina, a fost principalul ajutor al pictorului Nicolae Grigorescu, pe care l-a sprijinit o lungă perioadă de timp la pregătirea pânzelor și a culorilor. El îi confecționa ramele pentru tablouri (așa numitele rame „Grigorescu”), îi purta șevaletul la peisaj și îl însoțea la București cu ocazia expozițiilor. Prezență constantă lângă pictor, Goage a fost și un talentat lucrător în lemn. A realizat numeroase modele de troițe, cruci, casete și obiecte de folosință cotidiană, sculptate în lemn. Recent, la Câmpina, o nepoată a sa a publicat un album dedicat străbunicului ei, în care sunt reproduse numeroase astfel de obiecte de artă laică ori religioasă, păstrate în familie.

Trebuie menționate cu ocazia acestui eveniment dedicat artei sacre de la Palatul Cesianu-Racoviță și icoanele care provin din colecția privată a scriitorului și poetului Zaharia Stancu (1902-1974). Este vorba despre o serie remarcabilă de opere de artă sacră: o icoană pe lemn, „Iisus Hristos” – școală rusească (sfârșitul sec. al XIX-lea), o icoană pe lemn, în trei registre „Maica Domnului, Învierea Domnului, Sfântul Nicolae și Sfântul Militar Gheorghe” – școală rusească (sec. al XIX-lea), o icoană pe glajă, „Înălțarea la cer a Sfântului Prooroc Ilie și scene din viața lui” – probabil zugrav Victoria Prodan, Maieri, Alba Iulia (1908), o icoană pe glajă, „Sfântul Gheorghe omorând balaurul” – atelier din Șcheii Brașovului (a doua jumătate a sec. al XIX-lea), o icoană pe glajă, „Sfântul Nicolae” – atelier din Nicula (sfârșitul sec. al XIX-lea) și o icoană pe glajă, „Maica Domnului Îndurerată” – atelier din Nicula (1875).

Articol susţinut de A10 by Artmark