VIDEO „Am ecranizat niște zvonuri care nu sunt lipsite de temei”. Regizorul serialului inspirat de Plahotniuc lămurește controversele din filmul care a încins Republica Moldova înainte de alegeri

Într-un interviu în exclusivitate pentru publicul HotNews, regizorul Igor Cobileanski a răspuns la cele mai importante întrebări pe care le-a generat lansarea înainte de alegerile parlamentare din 28 septembrie a serialului „Plaha”, inspirat din viața oligarhului Vladimir Plahotniuc, extrădat astăzi din Grecia și adus în Republica Moldova. „Sunt zvonuri că ar fi avut suficientă informație video despre politicieni pe care, mai târziu, tot se zvonește, că-i putea manipula cu multă lejeritate și obține beneficii și profituri”, explică regizorul de ce a ales să introducă în serial și episoade în care personajul principal folosea casete intime compromițătoare cu politicieni pentru a-și atinge scopurile.

• Igor Cobileanski (51 ani) este unul dintre cei mai cunoscuți regizori și scenariști din Republica Moldova. Născut în Găgăuzia în 1974, Cobileanski a regizat filme precum „Când se stinge lumina” (2005), „Tache” (2008), „La limita de jos a cerului” (2013) sau Afacerea Est (2016) și serialul Umbre (2014 – 2019).
• Serialul „Plaha” este ultima producție a lui Igor Cobileanski, care a costat 1,5 milioane de euro. Este considerat cel mai scump, dar și cel mai de succes serial de televiziune din Republica Moldova.   
• Distribuția serialului cuprinde peste 150 de actori moldoveni și români. Personajul principal, Plaha, este jucat de Iulian Postelnicu, cunoscut ca polițistul din filmul „Oameni de treabă”.
• Filmul descrie crima organizată și corupția din Republica Moldova, după ieșirea din URSS, și face trimitere la personaje și întâmplări reale din viața politică. Printre personajele care pot fi regăsite în serial se numără Vladimir Plahotniuc sau foștii președinți Igor Dodon și Vladimir Voronin, care candidează și la alegerile parlamentare de duminică.
• „Fără ei, povestea nu ar fi avut niciun farmec. Au fost introduși în serial pentru că sunt în politica moldovenească de foarte mult timp. Dar aș vrea să încercăm să vedem acest serial totuși ca pe o ficțiune”, spune Igor Cobileanski în interviul pentru HotNews.
• Serialul are multe episoade controversate, precum cel în care un oficial român este șantajat de personajul Plaha cu o casetă compromițătoare.

Tranziția în Republica Moldova a adus cu ea monștri pe toate palierele: politic, economic, moral 

– Ce mesaj ați vrut să transmiteți cu serialul Plaha și de ce l-ați lansat acum, înainte de alegeri?
– Igor Cobileanski: Nu știu dacă neapărat am vrut să transmit un mesaj. Dar dacă vrem, cumva, să căutăm un mesaj în acest serial este faptul că ar merita uneori să nu fim atât de uituci și, privind în spate, spre perioada istorică recentă a Moldovei, să ne dăm seama că, de fapt, a fost o perioadă de tranziție care a adus foarte mult rău acestei țări.

Și cel mai bine ar fi să fim foarte prudenți ca acel rău să nu se mai repete. 

Ce am vrut să zic cu acest film? Este probabil o radiografie a unei societăți în tranziție și nu neapărat portretizarea unui singur personaj, așa cum deseori se spune. Da, e o țară care a ieșit dintr-un socialism nefuncțional și a intrat într-un capitalism sălbatic. Iar această tranziție a adus cu ea monștri pe toate palierele: politic, economic, moral. 

– Are legătură cu perioada alegerilor?
– Nu. Este o sincronizare pe care am obținut-o absolut întâmplător. Filmul s-a lansat în producție cu doi ani în urmă. Am estimat că-l terminăm prin luna mai, în acest an. Nu am reușit și toată lumea știe că un serial nu se lansează vara. Ratând primăvara, a mai rămas toamna. 

Într-adevăr, aceste alegeri au venit, cumva, ca un soi de fundal al proiectului și probabil chiar oferindu-i mult mai multă vizibilitate decât s-ar fi întâmplat dacă l-am fi difuzat într-o altă perioadă, chiar și după alegeri, spre exemplu.

Deci e o sincronizare. Acum nu știu cât de fericită, pentru că multă lume încearcă să ne acuze de părtinire.

„Fără Voronin sau Dodon povestea asta nu ar fi avut niciun farmec”

– Da, există acuzațiile că serialul este lansat intenționat înainte de alegeri pentru că există niște personaje negative, care pot fi identificate cu contracandidații partidului aflat acum la putere. Astfel, se interpretează că ați vrut să faceți un bine partidului de guvernare și să loviți în contracandidații acestuia. Cam astea sunt speculațiile.
– Da, aceste speculații au tot dreptul la existență. Totuși, ce aș remarca eu este că în acest film nu există personaje, partide sau oameni politici, favorizați. Dacă putem face totuși niște punți între personaje și oameni din viața reală, îi regăsim doar pe cei negativi. Nu o să găsiți niciunul pozitiv. 

Din perspectiva mea, eu vorbesc despre lucruri care s-au întâmplat cu 15, 20, 30 de ani în urmă. 

– Sunt personaje care trăiesc și în zilele noastre. 
– Da, unii și-au păstrat statutul de fosilă în politica moldovenească. 

– Sunt oameni care-i pot identifica acolo pe foștii președinți Voronin, Dodon. Ei participă la aceste alegeri (n.r-. fac parte din Blocul „Patriotic” care este cotat în sondaje pe locul 1 sau 2 în opțiunile de vot).
– Da, doar că fără ei povestea asta nu ar fi avut niciun farmec. Adică n-am cum să arunc cuvintele din piesă, cum se zice. Ei nu sunt de ieri, ei sunt de alaltăieri sau poate chiar de mulți ani în urmă. Au fost introduși în scenariu pentru că sunt în politica moldovenească de foarte mult timp. 

Dar vreau să spun că ar trebui să fim mai rezervați și să încercăm să vedem acest serial totuși ca pe o ficțiune. Faptul că împrumută niște cazuri, situații, personaje din trecutul criminal sau politic al Moldovei, nu înseamnă că cei care stau în fața televizorului și sunt supărați au comis niște infracțiuni. 

Personajele comit niște infracțiuni într-un film și nu neapărat cei care consideră că sunt vizați acolo, care se văd în oglindă. 

„Nicio structură a statului nu a investit bani în acest proiect”

– Ați primit finanțare publică pentru acest serial sau a fost făcut din bani privați?
– Niciun leu. Niciun minister sau o structură care ar aparține statului nu a investit bani în acest proiect. Este adevărat că, la un moment dat, Ministerul Culturii și-a dorit să distribuie serialul, a luat și o decizie în acest sens. Dar probabil că oamenii de acolo și-au dat seama că nu sunt distribuitori de meserie, nu intră în prerogativele unui minister să facă acest lucru. Echipa de producție a refuzat și a renunțat la acest gest. Oricum au fost niște bani mult prea puțini pentru un serial, incomparabil cu investiția făcută. 

– Am citit că Plaha a costat 1,5 milioane de euro și este, practic, cea mai scumpă producție moldovenească.
– Da. Și banii sunt doar din surse private. 

– Serialul se numește „Plaha”. Este porecla oligarhului Plahotniuc. Deci asocierea e ușor de făcut. Filmul vine și în contextul în care oligarhul a fost prins în Grecia și a fost extrădat în Republica Moldova. Există această potrivire de nume, dar și alte nume din serial fac trimite la personaje din viața reală: Dodu e Dodon (n.r.- Igor Dodon, fostul președinte), Roșu e unionistul Roșca (n.r.- Iurie Roșca, politician moldovean), Voronin e Cioroian (n.r.- în traducere din limba rusă, „Voron” înseamnă „cioară”). Ați făcut intenționat aceste asocieri?
– Bineînțeles. Cumva, probabil și pentru a identifica mai lesne niște personaje din film, Da, am făcut-o intenționat. Ar fi fost mai complicat să descriu o poveste pentru moldoveni, despre politica moldovenească, fără a sublinia totuși niște actanți ai politicului. Când mi-a venit această idee, am intuit că lumea va încerca să raporteze acțiunea personajelor pe ecran la politicienii din realitate. 

În schimb, nu mi-am dat seama de un lucru care s-a întâmplat acum: spectatorii nu doar rememorează niște evenimente care s-au petrecut, dar încearcă să le și studieze. Adică oamenii se întreabă dacă ce se întâmplă pe ecran, chiar a fost în realitate. Și au loc discuții între oameni: unul spune că-i adevărat, celălalt că nu-i adevărat. Adică evenimentele care s-au întâmplat în societatea moldovenească timp de 30 de ani sunt actualizate într-un fel. 

„Multe lucruri le-am documentat și le-am descoperit ca fiind niște adevăruri spuse cu jumătate de gură”

– Dumneavoastră cum v-ați documentat pentru acest film? Cât la sută este ficțiune și cât la sută înseamnă cercetare efectivă?
– Dacă este film, atunci sută la sută e ficțiune. Dar, într-adevăr, sunt lucruri inspirate din realitate. Nici un personaj în proiectul nostru nu este fidel portretizat și nu îi sunt neapărat atribuite unele acțiuni, situații, care s-au întâmplat cu prototipurile lor din viața reală.

Mai mult decât atât, sunt foarte multe personaje, chiar și în anturajul lui Plaha, care sunt inventate sau unele cumulează acțiuni ale mai multor persoane din proximitatea lui Plahotniuc. Totul este o ficțiune.

Pe de altă parte, cum spuneam, multe lucruri le-am documentat și le-am descoperit ca fiind niște adevăruri spuse cu jumătate de gură și atunci și-au găsit și ele locul în serial.

Altele sunt folclor urban: „se vorbește că….” Altele sunt pură invenție, nu au nicio temelie factologică.

Acest melanj mi s-a părut a fi cel mai potrivit pentru a vorbi despre rău în general, nu despre personaje concrete din viața reală.

Episodul controversat în care este implicat un politician român

– Există un episod despre care se discută în România. Este faimosul episod 3, când vedem un oficial român care merge la Chișinău să găsească un partener de afaceri local care să administreze extinderea unei rețele de benzinări românești. În film e „Petroil”. Acest oficial român se cazează la hotelul lui Plaha, stă la masă cu acesta, se îmbată, merge în camera de hotel cu două prostituate, iar a doua zi Plaha îi arată o casetă în care el a fost filmat cu respectivele prostituate. Plaha din film îi spune apoi: „eu sunt persoana care își dorește să fie partenerul vostru aici în Republica Moldova”. Văzând că nu are ce să facă, că putea fi șantajat cu acea casetă, oficialul român acceptă.

S-a vorbit și în România despre casetele compromițătoare ale lui Plahotniuc, pe care le-ar avea cu cine știe ce oficiali. Pe de altă parte, a existat un episod în realitate, în 2009, când un consul român de la Chișinău a fost filmat în timp ce făcea sex cu o femeie, iar acea înregistrare a fost făcută publică. Întrebarea e cât de inspirat din realitate e acest episod?
– Eu am o expresie „Și bârfa e vorbă”. Și dumneavoastră acum operați cu expresii de genul „se zvonește”, „se vorbește”. Nu am nicio dovadă, nu există un proces sau nu există o constatare fidelă a unor lucruri despre care lumea vorbește.

Da, se vorbește că ar fi existat un oficial român. Aici, practic, m-am inspirat din folclorul urban, să zic așa, și am introdus un personaj important, din perspectiva mea, pentru serial. Am ecranizat, de fapt, niște zvonuri care, cred eu, nu sunt lipsite neapărat de temei, dar nici nu sunt cel care poate declara cu certitudine că tocmai așa a fost.

Lumea despre asta vorbește și asta mi-e suficient ca să ofer lumii, să zic, o opțiune, o posibilitate, de a vizualiza ceva despre care doar se vorbește. 

Sunt zvonuri, vorbe, că ar fi avut într-adevăr suficientă informație video, nu doar despre un politician, ci despre un eșechier întreg, despre o armată întreagă pe care, mai târziu, se zvonește, că-i putea manipula cu multă lejeritate și obține beneficii și profituri. 

– Acest episod e important pentru că încearcă să arate un lucru și anume că oligarhul Plahotniuc a beneficiat de o anumită protecție din partea României. Și episodul acesta din film vine și poate, ca să zic așa, oferă „răspunsuri” la această întrebare. Așa pot să-l interpreteze unii.
– Presa a scris foarte multe lucruri exacte despre „protectorii” din politica românească a lui Vlad Plahotniuc în mod direct. E foarte simplu să ne întrebăm cum are mai multe identități în România, de exemplu. 

„Mă gândeam că mi se pot întâmpla lucruri”

– V-ați gândit că unele personaje s-ar putea regăsi acolo și ar putea să vă contacteze, să vă acuze că i-ați denigrat. Adică a existat și această preocupare când ați făcut filmul?
– Da, bineînțeles. Adică mă gândeam că mi se pot întâmpla lucruri sau cel puțin cineva care se consideră vizat în acest proiect poate lansa un scandal.

Se poate întâmpla, nu pot să neg o posibilă desfășurare a unor evenimente un pic mai diferită decât ne-ar plăcea. 

Dar sper să nu fie.. Adică lumea, până la urmă, ar trebui să rămână inteligentă și să-și dea seama că, repet încă o dată, este un proiect televizat.

Iar dacă aș sta să compar doar ce s-a scris în presă despre foarte mulți dintre cei care sunt cumva vizați în mod ficțional, ar fi mult mai grav de fapt. Eu cred că cei care se revăd cumva sau se supără pentru faptul că le-am schimonosit niște nume, mai degrabă ar trebui să citească mai mult presa, probabil, pentru că acolo-i coșmarul adevărat.

Și alea sunt lucruri reale, nu sunt invenții.

„Este cel mai vizionat produs televizat, serial moldovenesc, făcut vreodată”

– Care sunt audiențele serialului, raportate la celelalte seriale care s-au mai dat în Republica Moldova? Adică sunt audiențe bune?
– Din câte știu, în fiecare seară, audiența de la Jurnalul TV (televiziunea care difuzează serialul „Plaha”) se triplează. Într-adevăr, este o întreagă avalanșă de o isterie care, cumva, s-a format în jurul acestui serial. Și el a fost plasat și pe YouTube.

Numărul spectatorilor de pe YouTube era pe la 700.000, ceea ce este o cifră enormă pentru moldoveni. Sigur, nu sunt doar spectatorii din Moldova, probabil, sunt foarte mulți din România. 

Este cel mai vizionat produs televizat, serial moldovenesc, făcut vreodată.

– Aveți informații și despre cine se uită? Care este structura audienței? Sunt mai în vârstă, mai tineri?
– Comentariile de pe YouTube sunt majoritatea laudative. Nu cred că există un anumit gen de spectator, mai intelectual sau nu. Unele comentarii sunt scrise cu greșeli, de pildă. Altele sunt cu litere chirilice. Altele sunt formulate inteligent, deci bănuiesc că spectrul audienței este foarte diferit. 

Intuiția îmi spune că cei foarte tineri, probabil, sunt mai relaxați în fața televizorului și nu știu dacă îi prinde neapărat atât de mult povestea cum se întâmplă cu cei de vârstă medie sau mai înaintată, care au trăit niște vremuri.

„Cel mai probabil am fi făcut un bine dacă l-am fi subtitrat în limba rusă”

– Am remarcat că personajele vorbesc, aproape exclusiv, în limba română. Știm totuși că în viața de zi cu zi, în Republica Moldova, se vorbește foarte mult și limba rusă. A fost o alegere intenționată? Nu v-ați gândit că astfel poate se știrbește un pic din autenticitate?
– Eu am făcut un serial românesc, mă rog moldovenesc, dar vorbit în limba română. E un aspect ușor tehnic aici: Eu am insistat să aduc actori și din România și din Moldova.

Ar fi fost dificil să fac accentul mai autentic basarabean pentru că prietenii și colegii actori români nu ar fi reușit să-l reproducă până la capăt. Și atunci decizia a fost foarte simplă, nu mi se pare deloc greșită chiar dacă sunt acuzat că lumea nu vorbea așa în ’87 sau în anii ’90.

Înțeleg, da. Dar nu mi se pare asta neapărat o problemă. Am încercat să cobor puțin accentul actorilor români, să îl duc ușor spre graiul moldovenesc, iar actorilor basarabeni să le ridic puțin graiul, dacă vreți, să vorbească un pic mai corect. Și atunci am obținut acest grai moldovenesc curat care este inteligibil și absolut universal.

– Serialul nu este nici subtitrat. Există o parte a publicului din Republica Moldova care nu vorbește bine româna, sau nu o vorbește deloc. Ei cum înțeleg acest film?
– Da, asta este altă discuție, cel mai probabil am fi făcut un bine dacă l-am fi subtitrat în limba rusă. O vom face, probabil. 

Probabil că acest detaliu subliniază că nu a fost un demers propagandistic, că dacă era propagandistic, subtitram și în găgăuză, și în rusă. O vom face însă în viitorul apropiat, vom traduce și în engleză și în alte limbi. 

– În urmă cu câteva săptămâni, am vorbit cu doamna Aneta Gonța, vicepreședinta Consiliului Audiovizualului de la Chișinău care spune că filmele și divertismentul care vin din România nu prea au succes, comparativ cu cele din Rusia. Dumneaei spunea că publicul moldovean nu prea gustă umorul românesc, care e un pic manelizat, rudimentar. Împărtășiți această opinie?
– Este evident că audiența moldovenească, cea care se uită la televizor, este orientată în continuare spre Rusia. Dar nu aș spune că umorul românesc este rudimentar.  

Eu aș împărți umorul în două categorii, cel de situație și cel textual. Umorul din partea rusească se apropie mai mult de cel de situație. Cel de aici e mai pe Caragiale, pe vorbe. 

Ar mai trebui probabil să subliniem un lucru. În fața televizoarelor au rămas niște oameni care nu cred că s-au adaptat internetului, spre exemplu. Tinerii au alte opțiuni, nu mai stau în fața televizorului.

Televizoarele au rămas să fie dominate de o generație care s-a obișnuit de zeci de ani să urmărească ceva ce vine din est. E probabil complicat pentru ei să facă această schimbare și să se uite la emisiunile românești. Dar tinerii sunt mult mai orientați spre Occident, sunt absolut convins.

„Când scriu un film am cumva în cap harta României Mari”

– Dumneavoastră cărui public vă adresați în general cu filmele dumneavoastră? Vă adresați publicului din România, celui din Republica Moldova? Când scrieți un film pe cine aveți în față?
– Dacă e să fiu onest, scriu având în cap cumva harta României Mari, ca să mă exprim așa. Și de ceva vreme fac lucrul ăsta cu suficientă insistență.

Deci mă adresez publicului român fără a trasa frontiere între Moldova și România.

– Cum vedeți dumneavoastră în acest moment Republica Moldova? Credeți că cea din zilele noastre seamănă cu cea din filmul „Plaha”? Sau este mult diferită?
– Bineînțeles că e mult diferită. Lucrurile se transformă foarte, foarte mult.

Îmi aduc aminte că în anii ’90, simțeam fiori așa dacă ieșeam în stradă. Și am rămas cu aceste sechele și în prezent. Într-una din zile am întrebat pe cineva dacă e la fel de periculos. Mi s-a spus că nu, poți să umbli noaptea, au dispărut criminalii și bătăușii de pe străzi. 

În schimb, aceste timpuri pot reveni pentru că traiectoriile astea ale istoriei sunt imprevizibile și niciodată nu putem fi siguri că dacă nu vom fi cumva conștienți într-o comunitate și nu vom munci pentru a o face mai bună, nu ne vom reîntoarce la riscurile și pericolele de altădată.

Da, acum Moldova e de nerecunoscut.

– Din ce punct de vedere? Ca nivel de viață?
– Și ca nivel de viață, gândiți-vă, era cineva care-mi spunea că în anii ’90 din salariu putea să cumpere două Snickers-uri sau Mars-uri…

– Iar acum salariul mediu pe economie este 700 de euro..
– Da și la 700 euro nu cred că găsești să angajezi prea ușor. Nu putem compara Moldova de acum cu cea de acum 20 de ani. 

„Când trebuie să facă istorie, moldovenii chiar o fac”

– Sunteți optimist în ceea ce privește viitorul Republicii Moldova? Vă întreb pentru că vom avea și alegeri peste câteva zile.
– Vreau să fiu optimist. Sunt optimist așa de felul meu. Nu vreau neapărat să mă raportez la aceste alegeri, dar eu mi-aș dori foarte mult ca poporul Republicii Moldova să fie deștept. Pentru că sunt atâtea opțiuni și atâtea uși deschise pentru a avea un progres real într-o societate care încă este ghipsată, încât dacă vom neglija aceste opțiuni, va fi rău. Bine nu are cum să fie.

Optimismul meu se raportează strict la cei care vor fi conștienți că votul lor chiar contează. Moldovenii au dat dovadă de unitate atunci când istoria lor era într-o răscruce. Când aveau o nevoie urgentă și mare.

Sunt mai putoroși și mai leneși așa de felul lor, dar atunci când trebuie să facă istorie, chiar o fac. Chiar dacă mămăliga nu explodează.

Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți dimineață newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, o sinteză clară și echilibrată a celor mai importante evenimente din actualitatea politică, economică și internațională. Ediția următoare a newsletter-ului va fi scrisă de la Chișinău și va fi dedicată alegerilor din Republica Moldova. Dacă vă interesează contextul din spatele știrilor, vă puteți abona aici: