VIDEO Bogdan Enescu, antrenorul celor mai talentati matematicieni romani si americani: Un elev care se pregateste doar 3 saptamani inainte de olimpiada nu are nicio sansa sa ajunga in lotul Romaniei
„Mi s-a spus ca intr-o zi am inventat eu o problema cu Ionel care s-a dus la piata si a cumparat un kilogram de oua”. Acesta a fost inceputul unei pasiuni care s-a transformat in cariera pentru Bogdan Enescu, medaliat la Olimpiadele Internationale de Matematica si profesor la loturile nationale din Romania, SUA, Ungaria, Moldova si Pakistan. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, profesorul a povestit despre cum se poate confunda lotul SUA cu lotul Chinei, care este diferenta de predare a matematicii intre Romania si Statele Unite, dar si ce inseamna pasiunea unui matematician pentru chitara.
- Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
- HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
Urmareste partea a II-a a interviului acordat HotNews.ro de catre profesorul Bogdan Enescu
- Filmul a fost realizat cu echipament NIKON
Rep: Ati reusit 3 olimpici internationali de Matematica. De ce este nevoie ca sa performezi?
Bogdan Enescu: Sa ai copii buni. Am avut noroc sa am 3 copii de exceptie si talentul profesorului este sa faca in asa fel incat sa nu se piarda talentele astea care potential exista sau exista si in alte parti, asta e important.
Rep: Copil bun ce inseamna? Copil destept, copil muncitor, cu talent innascut?
Bogdan Enescu: Si una, si alta. Pot sa va dau un exemplu de fost elev de-al meu extrem de talentat, extrem de talentat, dar caruia nu ii placea munca, sa zic asa, adica sa stea toata ziua sa faca probleme. Si se multumea sa primeasca un premiu II, un premiu III la faza finala pe tara. Si la un moment dat s-a calificat in ceea ce se cheama la noi lotul largit, cei 30 de copii care se pregatesc pentru olimpiada internationala si a fost la cateva sedinte de pregatire de-ale lotului. Cand s-a intors de acolo, era putin schimbat. A venit la mine si mi-a zis: domnule profesor, m-am hotarat sa ma apuc sa lucrez. Dati-mi de lucru. Si i-am dat, bineinteles. Anul urmator a intrat in lotul olimpic in primii 6, a ajuns la Balcaniada a luat medalie, a ajuns la Internationala, a luat medalie, fiind clasa a XII-a. Poate daca s-ar fi hotarat sa lucreze mai serios din clasa a IX-a, ar fi avut mai multe premii in palmares.
Vreau sa spun ca, pe langa necesitatea de a fi talentat, trebuie sa si lucrezi si trebuie sa iti si placa ceea ce faci. Lucrurile erau cu totul altfel cand eram eu in liceu. Sursele de informare erau putine, puteai sa te prezinti la olimpiada mai mult din talent, mai lucrai ceva, mai… Eu, de exemplu, cu 3 saptamani inainte de olimpiada, de faza finala, luam toata colectia de Gazete Matematice si lucram de dimineata pana seara si asta era. Acum nu mai tine. Cineva care se pregateste doar 3 saptamani inainte de olimpiada nu are nicio sansa sa ajunga in lotul Romaniei pentru olimpiada internationala. Trebuie sa lucrezi mult mai mult, pentru ca volumul de informatie a crescut exponential si trebuie sa faci fata.
Rep: Mergand inapoi la inceputul pasiunii dvs. pentru matematica, care este prima problema de matematica pe care ati inventat-o?
Bogdan Enescu: Mi s-a spus, eu nu tin minte, eram la o varsta foarte frageda, mi s-a spus ca imi placeau problemele de aritmetica inca dinainte de a merge la scoala si tot ceream: mai da-mi o problema, mai da-mi o problema. Erau de genul: Ionel primeste 3 mere si ii da Marioarei un mar, cate mere mai are? Tot asa, mi s-a spus ca intr-o zi am inventat eu o problema cu Ionel care s-a dus la piata si a cumparat un kilogram de oua. Probabil ca e asa.
Din ce imi aduc aminte, imi aduc aminte de cateva probleme de geometrie, atunci am inceput sa fiu fascinat de zona asta a matematicii discutate cu profesorul meu de matematica din gimnaziu, profesorul Vlagioiu, in clasa a VI-a. Sunt cateva momente pe care le-am trait atunci care m-au marcat toata viata. Atunci a fost prima data cand am simtit frumusetea geometriei elementare, geometriei sintetice, cum se lumineaza la un moment dat lucrurile si devin clare asa ca un fir care se duce de sus pana jos.
Rep: Sunteti un pasionat de muzica. Credeti ca exista si o muzicalitate a matematicii?
Bogdan Enescu: Probabil ca da, sigur ca da. Si banuiesc ca foarte multi matematicieni au muzica drept pasiune, pacat ca nu e si invers. Dar eu, de exemplu, ma pregateam cand eram student in sesiuni cam asa: o ora studiam un curs, o ora mai cantam la chitara, inca o ora studiam un curs si tot asa.
Rep: Si ce cantati?
Bogdan Enescu: In general muzica clasica, bossa-nove, cam asta e ce imi placea.
Rep: Va pare rau acum ca nu ati mers si pe pasiunea dumneavoastra pentru muzica mai departe?
Bogdan Enescu: Intr-un fel da. Ce regret este ca atunci cand eram in anul 5 eram inscris si cu sanse foarte bune la concursul de chitara clasica de la Sinaia, e un concurs traditional, se tine in fiecare primavara, la care insa nu am putut sa particip pentru ca a coincis cu sesiunea de examene, care in anul V era mai devreme decat in ceilalti ani, si a trebuit sa renunt.
Rep: Dar daca mergeati care credeti ca…?
Bogdan Enescu: Nu stiu, speram sa iau un premiu, dar… Greu de spus.
Rep: Pasiunea dumneavoastra s-a transmis mai departe?
Bogdan Enescu: Da, fiul meu canta la chitara. Nu chitara clasica, dar sunt bucuros ca are muzica drept pasiune.
Rep: Le-ati predat olimpicilor din SUA. Care este diferenta fundamentala intre predarea matematicii in SUA si in Romania?
Bogdan Enescu: Nu-mi dau seama daca e o diferenta majora. Am predat de mai multe ori. Au fost situatii in care in 1999 si in 2001 echipele Romaniei si SUA au avut un stagiu comun de pregatire pentru olimpiada internationala. In 1999 olimpiada internationala s-a tinut la Bucuresti si ei au venit in Romania cu 2 saptamani inainte si am facut o pregatire comuna la Sinaia. Iar in 2001, olimpiada s-a tinut la Washington. Am fost noi acolo cu 2 saptamani inainte si am tinut lectii comune la o universitate din Washington. Nu e o diferenta foarte mare. Acum nu o sa amintesc de faptul ca acolo trebuie sa vorbesti in engleza si la noi nu. Dar pasiunea este aceeasi.
Rep: Nu ati simtit continutul ca fiind receptat altfel?
Bogdan Enescu: Depinde. De exemplu, in 1999 americanilor le-am predat niste chestii de geometrie si cum va spuneam mai devreme ei cu geometria erau putin mai in urma si li s-a parut ceea ce le-am povestit eu foarte interesant. M-am si laudat dupa aceea ca ei in cadrul acelei tabere de pregatire – se cheama Math Olympiad Summer Program – la sfarsit fac un sondaj – care a fost cea mai buna lectie – si am fost pe primul loc cu lectia mea despre arii acolo, in 1999. In schimb, elevii romani cam stiau. In schimb, alte lucruri pe care le predam erau mai bine receptate de ai nostri decat de americani. Deci depinde si de backgroundul pe care il are fiecare.
Rep: Dincolo de pregatire, cu ce sunt diferiti olimpicii americani de cei romani. Si aici ma refer inclusiv din punct de vedere psihic, e o diferenta de anduranta la stres?
Bogdan Enescu: Da, e o deosebire pentru ca ei sunt invatati sa faca fata altfel conditiilor de competitie. Cred ca de mici sunt obisnuiti sa concureze unul cu altul si se vede. Pe de alta parte trebuie sa ne gandim si la altceva. Uite, va dau un exemplu care cred ca e cel putin interesant: pe langa lectiile pe care le-am tinut la loturile olimpice americane, in cateva ocazii, am fost de mai multe ori in niste tabere de pregatire – Math Camp – la care participa elevi din SUA care isi platesc participarea la respectiva tabara, pasionati mai mult sau mai putin de matematica. Cam 70% dintre ei sunt americani de origine chineza.
Cand a fost olimpada la Toronto, a fost prima olimpiada la care eu am participat in calitate de profesor – deputy leader eram – la festivitatea de premiere a fost un moment oarecum amuzant. Si anume cand a fost strigat numele SUA si echipa SUA s-a prezentat pe podiumul din respectiva sala, conducatorul delegatiei lor se numea Zuming Feng, iar din 6 participanti 4 erau in mod evident de origine chineza. Toata sala a inceput sa aplaude, echipa SUA semana foarte mult cu echipa Chinei. In general, cei de origine asiatica au o ambitie foarte mare si asta este motivul pentru care destul de multi acced in echipa reprezentativa, atat in Statele Unite, cat si in Canada.
Rep: Care sunt cele mai importante momente pe care le-ati trait dvs, ca elev olimpic, la cele 3 editii la care ati participat?
Bogdan Enescu: Sunt multi ani de atunci. In primul an, in 1977 la Belgrad, a fost pentru un mine un soc in primul rand cultural cand am vazut ce inseamna – Belgradul era atunci occident curat fata de ce exista in Romania. Si totusi am reusit sa iau medalie de bronz, desi a fost destul de greu. In particular, am primit si acea problema cu siruri despre care am vorbit ceva mai devreme si pe care nu am rezolvat-o complet, doar partial [Vezi in prima parte a interviului cum era formulata problema si o idee de rezolvare – n.red.].
In 1978, cand a fost olimpiada internationala la Bucuresti, momentul cheie a fost atunci cand am aflat rezultatul. Adica neoficial cu o zi inainte de festivitatea de premiere am aflat ca as fi unul dintre cei care urmeaza sa primeasca medalia de aur si nu eram sigur, stateam in campus la Institutul Agronomic, acolo eram cazati, nu exista niciun telefon public care sa functioneze, n-aveam cum sa anunt acasa ce s-a intamplat. Ulterior am aflat ca parintii mei stiau ca am obtinut medalia de aur la olimpiada internationala de la Telejurnal. Eu nu stiam, dar ei aflasera de la Telejurnal. Va dati seama ce inseamna? Sa te uiti la televizor si sa afli asa odata ca copilul tau a luat medalie de aur.
Iar in 1979 cand a fost la Londra, iarasi o chestie, pana m-am adaptat la universul in care intrasem n-a fost foarte usor. Si atunci am ratat foarte mult la concurs. Mi-aduc aminte profesorul Pop Horia care a fost cu noi ca insotitor dupa concurs mi-a spus ca sunt un mare dribleur, in sensul ca precum un fotbalist am trecut prin rezolvarea problemelor, prin toata apararea, in dribling, si in fata portii goale am tras pe alaturi. Deci am ratat mai multe finalizari ale problemelor si inclusiv medalia de aur si asta a fost.
Rep: Au fost greseli copilaresti?
Bogdan Enescu: Da. Dar se intampla, asta e.
Rep: Care este motivul pentru care v-ati intors la Buzau sa profesati?
Bogdan Enescu: In primul rand m-am intors pentru ca trebuia sa ma intorc cel putin 2 ani pentru stagiu si mi-a placut ce faceam aici. Si am zis: hai sa mai stau putin, sa vad daca… Mi-a placut relatia cu copiii, mi-a placut sa-i invat, sa vad cum gandesc, sa-i invat sa gandeasca. Si am zis ca stau cat timp imi place, cand n-o sa-mi mai placa, plec.
Rep: Cum v-ati simtit cand ati devenit coleg cu unii dintre fostii dvs. profesori?
Bogdan Enescu: Sigur, la inceput a fost… Mi-aduc aminte ca in primul an in care am fost la liceu banuiesc ca eram singurul, impreuna cu o colega, sub varsta de 40 de ani, eu fiind la 25 de ani si restul… Insa cursurile au decurs normal si fara probleme.
Rep: Cati dintre elevii dvs. s-au intors sa predea?
Bogdan Enescu: Chiar am elevi care s-au intors sa predea, am o colega de catedra profesoara de matematica. Mi-a fost eleva intr-una dintre primele clase pe care le-am avut ca profesor aici la Hasdeu si acum suntem colegi de cancelarie.
Rep: Prin ce trairi trece un profesor care are un olimpic?
Bogdan Enescu: Intr-un fel, e ca la fotbal. Tii cu echipa ta si esti acolo. Pe de o parte. Pe de alta parte, iti dai seama ca lucrurile se petrec normal, adica nu poti sa ceri mai mult. Eu am avut si avantajul ca am fost eu insumi olimpic si stiu ce inseamna sa fii si de o parte, si de cealalta a foii de concurs, sa zic asa. Prima data cand am avut un elev olimpic, Dragos Ghioca, el in clasa a IX-a s-a calificat in lot, dar a fost la egalitate pe locurile 6-7, deci n-a intrat direct in echipa. A trebuit sa dea un baraj si a fost la Bucuresti special, el si cu inca un elev au dat un baraj de 3 probleme in 4 ore si am stat pe hol impreuna cu parintii lui sa asteptam. N-au fost cele mai placute 3 ore din viata mea, drept sa spun. Departe de asta. Dar sunt riscurile meseriei. Faptul ca am ajuns acolo e totusi imbucurator. Faptul ca am suferit acolo, nu. Asta e.
Rep: Cand vine rezultatul de la internationala, cum e?
Bogdan Enescu: E o bucurie, dar trebuie sa iti pastrezi limitele si sa stii ca in primul rand nu e meritul tau, ca profesor. Asta e clar. Nu e meritul tau. Meritul tau e cand nu l-ai ‘omorat’, ca sa zic asa, adica l-ai lasat sa creasca si s-a dus acolo. Dar talentul acolo a stat, la copil. Nu e meritul tau ca a luat el premiu la olimpiada internationala sau… Si am constatat ca nu sunt foarte multi profesori care se abtin de la chestia asta. Lasand gluma la o parte, sigur ca e un sentiment foarte placut, pentru ca iti dai seama ca munca pe care ai depus-o – si munca nu inseamna neaparat ca il iei pe copil langa tine, hai sa rezolvam. Pentru mine a insemnat si setul de probleme pe care eu le primeam: domnule profesor, nu stiu sa fac asta. Bun, hai ca stau eu si ma gandesc si stau la o problema 3 ore si nu imi iese. O iau a doua zi si imi iese. Adica asta inseamna munca: uite, m-am gandit la asta, asta, asta. Nu e usor si sunt chestii pe care le faci din pasiune, nu te plateste nimeni pentru asa ceva.
- Citeste aici prima parte a interviului acordat HotNews.ro de catre profesorul Bogdan Enescu
- Citeste aici partea a treia a interviului acordat HotNews.ro de catre profesorul Bogdan Enescu
Cine este profesorul Bogdan Enescu
Bogdan Enescu a obtinut medalie de bronz la editiile din 1977 si 1979 ale Olimpiadei Internationale de Matematica (OIM) si medalie de aur la olimpiada internationala din 1978. A absolvit Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti, iar astazi este profesor de Matematica la Colegiul National “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzau.
Este primul profesor roman medaliat la aceasta competitie care a pregatit elevi care au obtinut la randul lor medalii la olimpiadele internationale de Matematica. Primul sau elev medaliat la OIM este Dragos Ghioca (argint in 1994, 1995 si1996), iar a doua performanta a fost inregistrata de Dragos Porumbel care a luat bronz in 2000, acelasi an in care si eleva sa Iuliana Pascu a luat medalie la Balcaniada de matematică pentru juniori.
Din 1989 participa la pregatirea lotului national de Matematica pentru OIM si a fost chemat inclusiv de echipa Statelor Unite ale Americii sa ii pregateasca pe elevii din lotul national. A sustinut astfel prelegeri la lotul american pentru Olimpiada Internationala de Matematica in 1999, 2001 si 2002, iar elevii din SUA au desemnat cursul sau din 2001 ca cel mai bun de la pregatirea lor. In ultimii ani a sustinut cursuri de pregatire si pentru echipele Ungariei, Republicii Moldova si Pakistanului la IMO.
Creeaza probleme de matematica, iar peste 100 dintre problemele compuse de Bogdan Enescu au fost propuse la numeroase competitii de matematica, inclusiv la Olimpiada Internationala de Matematica si la Balcaniada de Matematica. Problema nr. 1 de la Olimpiada Internationala de Matematica din 2005 a fost creatia sa.
A publicat numeroase articole despre strategii de rezolvare a problemelor, dar si carti despre subiectele de olimpiada. Cele mai recente carti pe care le-a publicat sunt: Balkan Mathematical Olympiads (impreuna cu Mircea Becheanu) si Mathematical Olympiad Treasures, editia a doua (impreuna cu Titu Andreescu).
Citeste si:
INTERVIURILE HotNews.ro