VIDEO Canalul Dunare – Marea Neagra, la 25 de ani de la inaugurare

Pe 26 mai 2009 se implinesc 25 de ani de la inaugurarea Magistralei Albastre – cea mai vizibila investitie a epocii comuniste, realizata cu un efort urias al industriei romanesti si cu pretul a mii de vieti de detinuti politici, inca departe de performantele economice visate de oficialii Partidului Comunist.

Dupa o directiva marca I.V.Stalin

Primele planuri efective pentru saparea unui canal in zona au aparut in 1837, insa mijloacele tehnice nu au permis concretizarea ei, asa cum demonstrau experti britanici. In 1850, inginerul Ion Ionescu de la Brad concepea un alt proiect, ale carui costuri depaseau posibilitatile autoritatilor. Un alt plan a fost conceput in 1927 de inginerul Jean Stoenescu-Dunare, ca primul proiect de navigatie in zona.

Potrivit cartii-document 13 ani in anticamera lui Dej, de Paul Sfetcu, Iosif Visarionovici Stalin i-ar fi comandat demararea constructiilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej:

Are cunostinta conducerea Romaniei despre un proiect intocmit de englezi pe la inceputul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra?

Urmarind o linie rosie pe o harta, Stalin indica locul pe unde urma sa treaca actualul canal Dunare-Marea Neagra. Dej nu are de ales si urmeaza directiva lui Stalin, cu indicatii precise referitoare la opozantii comunismului, mentionate de Marin Preda:

Ii aduni la un loc pe burghezi, scapi de grija lor si faci si o treaba, fertilizezi Dobrogea, care e un pamant cam uscat, dupa cum mi s-a spus, ar fi afirmat Stalin.

Constructia canalului a inceput in 1949, multi dintre muncitori fiind detinuti politici din marile centre de detentie comuniste. Pana in 1953, din cauza proastei organizari, au fost realizati doar trei kilometri de canal, cu toate ca in coloniile de munca fortata de pe Valea Carasu erau dizlocati, in 1952, circa 19.000 de detinuti, 20.000 de muncitori civili si voluntari si 18.000 de militari in termen.

In iulie 1953, la cateva luni dupa moartea lui Stalin, lucrarile s-au intrerupt pentru 20 de ani, pana in iunie 1973 cand, dupa o vizita in portul belgian Anvers, presedintele Nicolae Ceausescu a decis reluarea activitatii de realizare a canalului. 11 ani mai tarziu, la 26 mai 1984, el inaugura Magistrala Albastra, la care au fost angrenate mijloace tehnice si umane fara precedent in istoria tarii.

Un efort fara precedent

Au fost dizlocate circa 300 de milioane de metri cubi de pamant si s-au turnat 3,6 milioane de metri cubi de beton simplu si armat, rezultand un canal navigabil in lungime totala de 64,4 kilometri, avand la capete doua ecluze duble de cate 310 metri lungime si 49,5 kilometri de ziduri de sprijin, cu un bazin hidrografic de 870 kilometri patrati. El traverseaza Dobrogea de la vest la est: traseul se desprinde din albia fluviului in zona vechiului Port Cernavoda, trece prin localitatile Medgidia si Basarabi si ajunge la mare in Portul Constanta-Sud.

In 1984, valoarea constructiei a fost estimata la 30 miliarde de lei, la acea vreme circa 2,2 miliarde de dolari. Banca Mondiala acordase la randul sau un imprumut de 100 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrarilor.

Al treilea canal din lume, dupa Suez si Panama

Dupa deschiderea canalului, din 1984 pana in 1989, el a fost utilizat numai pentru economia romaneasca. Dupa deschiderea granitelor, canalul faciliteaza accesul tarilor din Europa la Marea Neagra si face legatura cu tarile orientale.

Folosirea lui scurteaza cu aproximativ 400 km ruta marfurilor de la Marea Neagra pana la porturile dunarene din Europa Centrala si cu aproximativ 4.000 de kilometri drumul marfurilor din Australia si Orientul Indepartat catre Europa Centrala. Odata cu deschiderea canalului Main-Dunare, in 1992, s-a creat si o legatura navigabila directa intre Marea Neagra si Marea Nordului, intre porturile Constanta si Rotterdam.

Caracteristicile canalului permit derularea unui trafic anual de peste 80 milioane tone de marfuri, fiind al treilea canal ca marime din lume dupa Suez si Panama. Potrivit standardelor EEC-UNO, este incadrat in clasa a sasea de canale interioare, cea mai mare pentru astfel de constructii. Pescajul maxim admis este de 5,5 metri, permitand astfel accesul navelor fluviale si a celor maritime mici.

Amortizarea investitiei, in sase veacuri

In 2005, statisticile Administratiei Canalelor Navigabile aratau ca investitia s-ar fi amortizat in 633 de ani, pe baza traficului realizat pana in acel moment. Calculele nu includeau cheltuielile de intretinere si reparatii capitale, care ating pana la 20% din profitul anual. Cel mai bun an din istoria canalului a fost 2005, cand traficul a depasit 30 de milioane de tone de marfa (31.965.103 tone). Perioadele mai proaste au fost cauzate in principal de razboaiele din fosta Iugoslavie, cand podurile peste Dunare au fost bombardate, iar traficul a fost practic blocat.

In luna decembrie 2008, Canalul Dunare – Marea Neagra realiza pentru prima data profit, nu mai mult de un milion de euro insa. Banii au fost directionati catre modernizarea canalului.

De la Stalin la Ceausescu

Proiectul megalomanic pornit la sugestia lui I.V.Stalin si desavarsit de Ceausescu a inghitit investitii fabuloase si a distrus zeci de mii de vieti. In plus,

Din concluziile specialistilor reiesea ca acest obiectiv, odata dat in exploatare, va genera permanent pagube, intrucat taxele ce urmau sa fie incasate pentru trecerea prin canal nu vor acoperi nici macar cheltuielile de administrare si de intretinere, arata Paul Sfetcu in 13 ani in anticamera lui Dej.

Dej credea chiar ca, daca Stalin ar mai fi trait, Romaniei i s-ar fi cerut sa renunte de buna voie si nesilita de nimeni la stapanirea gurilor Dunarii, odata canalul finalizat.