VIDEO Doi tocilari de la MIT au fotografiat Pamantul de la 28 de km altitudine, folosind aparatura de 148 de dolari: Nu am incercat sa jignim NASA

Doi studenti de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Oliver Yeh si Justin Lee, au lansat o camera foto la marginea spatiului cosmic, reusind sa captureze imagini impresionante ale Pamantului. Nu sunt primii care fac acest lucru, insa e pentru prima data cand costul intregului proiect a fost o suma insignifianta: 148 de dolari. Bugetul NASA pentru un experiment similar ajunge la cateva zeci de mii de dolari. Lee a explicat pentru HotNews.ro cateva dintre detaliile experiementului lor, denumit Project Icarus.

Pe 2 septembrie, cei doi au lansat din Sturbridge (Massachusetts) un balon meteorologic umplut cu heliu, la carea au atasat o camera Canon A470 (cumparata de pe site-ul eBay), un telefon Motorola i290 cu dispozitiv GPS, un termofor si un racitor de bere din polistiren, totul legat cu banda adeziva, pe care au reusit sa le inalte la o altitudine de 28.34 kilometri. Balonul a zburat intre 4 si 5 ore, iar camera a facut poze cu curbura Pamintului. Yeh si Lee, impreuna cu un alt coleg, Eric Newton, au urmarit zborul balonului cu ajutorul aparatului GPS. Caderea dispozitivului a durat in jur de 40 de minute, el aterizand la circa 32 de km de locul lansarii.

Reusita le-a adus o mediatizare intensa (reportaje pe CNN, Fox, ABC), mai ales ca intreaga lor aventura a fost atent cercetata de Federal Aviation Administration (FAA). Motivul? Experimentul ar fi putut reprezenta o amenintare pentru avioanele care zburau in acel moment in zona. De altfel, cei trei au postat pe pagina lor de Internet o avertizare in care afirma: „Lansarea de obiecte in stratosfera poate fi PERICULOASA! Va rugam, luati legatura cu FAA inainte de a incerca vreo lansare… pentru a va asigura ca dispozitivul vostru nu va intra in zona aeriana limitata„.

Cei doi „tocilari”, asa cum se considera ei insisi, nu sunt primii care au reusit sa fotografieze Pamantul din stratosfera, insa faptul ca toate materialele pe care le-au folosit sunt disponibile publicului larg la preturi accesibile face aceasta realizare cu adevarat deosebita.

Iata ce crede Lee despre experimentul lor:

Adrian Novac: Ati produs multa valva cu Proiectul Icar. Cum v-a venit ideea?

Justin Lee: Oliver realiza de ceva vreme lansari la mica altitudine cu baloane la care atasa camere foto, folosind fire de pescuit pe post de pripon. Fotografiile facute erau minunate, insa el a vrut sa ajunga si mai sus – pentru a face fotografii ale spatiului. M-a intrebat daca vreau sa-l ajut sa ajunga sus, departe si am fost de acord. Ne-am petrecut cea mai mare parte a verii planificand cum sa ajungem atat de sus precum am reusit ulterior.

A.N.: Am citit ca proiectul vostru a costat in jur de 150 de dolari. Fotografierea spatiului este un lucru rezervat, in mod normal, unor agentii importante, precum NASA. Ati incercat sa ridiculizati NASA? Ar trebui ca cei de-acolo sa se simta stanjeniti din cauza succesului vostru?

J.L.: Nu, nu am incercat sa jignim NASA si agentia N-AR TREBUI sa fie stanjenita datorita succesului nostru. NASA este extraordinara si a reusit niste lucruri impresionante: contributia lor la progresul umanitatii se intinde dincolo de simpla fotografiere a Pamantului. Ar putea insa NASA sa fie mai eficienta? Probabil. Dar sa le recunoastem meritele atunci cand trebuie.

A.N.: Proiectul vostru de a trimite o camera in spatiu a devenit un hit pe Internet. Ati anticipat aceasta popularitate?

J.L.: Nu, n-am anticipat popularitatea pe care au luat-o pagina noastra de internet, fotografiile si filmul facut.

A.N.: N-ati fost primii care ati trimis baloane in stratosfera pentru a face fotografii. Cu toate acestea, proiectul vostru este unul dintre cele mai de succes de pana acum. Cum va explicati acest lucru?

J.L.: Corect. Nu am fost primul grup care a trimis baloane la mariginea spatiului pentru a face poze. Cred ca ceea ce ne face populari este faptul ca am reusit sa ne atingem tinta pentru 150 de dolari, un buget care este la indemana celor mai multi dintre oameni. De asemenea, nivelul de expertiza tehnica necesar pentru a repeta lansarea facuta de noi (de exemplu, cunoasterea echipamentului sau cunostintele despre sistemul de comunicare radio) este relativ scazut.

Acest lucru face mult mai usor ca cei nespecialisti sa-si spuna „Pot sa fac asta!” (si, daca isi iau masurile de protectie adecvate, chiar ar putea-o face!). De altfel, cred ca ceea ce a facut ca proiectul nostru sa fie popular este aceasta abilitate a celor neinitiati sa se raporteze la lucrurile facute de noi.

A.N.: Care a fost partea dificila a proiectului vostru?

J.L.: Cea mai dificila parte a proiectului a fost planificarea. Ne-am petrecut intreaga vara (circa 3 luni) planificand si doar doua zile construind si lansand dispozitivul. A fost cu adevarat dificil sa incercam sa anticipam unde am putea sa gresim si sa ne straduim, in mod preventiv, sa rezolvam problema. Acest lucru ne-a solicitat cel mai mult gandurile si a dominat discutiile dintre noi.

A.N.: Pe pagina voastra de internet 1337arts spuneti ca „grupul este dedicat sarbatorii mariajului dintre arta si stiinta, precum si promovarii frumusetii artei stiintifice”. Va considerati artisti sau oameni de stiinta?

J.L.: Cred ca suntem in primul rand oameni de stiinta si apoi artisti. Oliver si cu mine suntem tocilari. Ne place stiinta si ne place sa incercam sa deslusim cum functioneaza lucrurile, de ce merg asa. De asemenea, ne place sa construim lucruri.

A.N.: Care este fotografia ta preferata din acest proiect?

J.L.: Preferata mea este aceea care a devenit „populara” pe Internet. Este „Pamantul vazut de la 28.34 km. Long Island, in fundal”.

A.N.: Care sunt lectiile invatate din Project Icarus? E vorba despre un experiment stiintific, o calatorie in spatiu, o simpla aventura din partea unor studenti sau un hobby?

J.L.: Lectiile care pot fi invatate sunt urmatoarele: speram sa insufletim oamenii (in special copiii) sa urmeze cariere stiintifice si sa gandeasca creativ pentru a ajuta la inovarea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta lumea.

A.N.: Ce urmeaza?

J.L.: Va urma curand sa publicam ghidul nostru despre „cum am facut” (n.red. Proiectul Icar). Uitati-va la site-ul nostru in doua saptamani si veti vedea!

Citeste mai multe despre Icarus Project pe pagina 1337arts.

Vezi mai jos un film realizat din fotografiile facute in timpul proiectului.