VIDEO Eran Riklis despre pelicula "Misiunea managerului de resurse umane": Nu e o poveste despre România

„Ca cineast israelian sunt responsabil fata de societate”, a spus la Bucuresti Eran Riklis in ziua premierei cu „Misiunea managerului de resurse umane”, film turnat in mare parte in Romania. Distinsa cu Premiul Publicului la Festivalul de la Locarno, propunerea Israelului la Oscaruri a intrat din 4 februarie si pe ecranele romanesti.

„Filmul meu nu e o poveste despre Romania!”, a spus franc regizorul la conferinta de presa atunci cand a fost chestionat in legatura cu felul in care a ajuns sa „personalizeze” nenumita tara din Europa de Est prezenta in bestsellerul lui Abraham B.Yehoshua. Pentru popularul cineast israelian (autorul lui „Lemon Tree” si „The Syrian Bride”), acest roadmovie ar fi putut avea loc si in America, pentru ca ideea filmului sta, explica el, „intr-o calatorie de la punctul A la punctul B, nu in punctele A sau B.”

„Misiunea managerului de resurse umane” isi desfasoara primul sfert la Ierusalim, unde un ziar tocmai a dezvaluit faptul ca o fosta angajata a unei brutarii, moarte in urma unui atentat terorist, a stat o saptamana la morga fara s-o revendice nimeni. Trece suficient timp pana cand aflam ca moarta era romanca.

Ca sa-si spele sentimentul de vina si, mai ales, imaginea sifonata din presa, directoarea brutariei il trimite pe managerul de resurse umane cu cadavrul in Romania pentru a-l returna familiei impreuna cu niste bani.

De la sosirea in tara, managerul descopera treptat ca moarta, ca si el, avea o relatie disfunctionala cu familia. Daca el era in divort si incerca sa-si pastreze empatia fata de oameni, Iulia Petrache, victima, lasase acasa o mama cu care nu mai vorbea, un fost sot si un fiu adolescent ajuns vagabond. In plus, cortegiul funerar intampina si destule probleme administrative.

Filmul foloseste multe clisee si va fi probabil cel mai prost perceput in Romania, unde se vor remarca acentul strain neverosimil al adolescentului (interpretat de un roman de a doua generatie), lipsa de logica geografica a calatoriei, stereotipurile (de la taranii care beau ziua in amiaza mare pana la adolescentii care vagabondeaza prin fabrici parasite) sau situatiile rezolvate facil din scenariu sau prin regie.

Totusi, filmul a primit Premiul Publicului la Locarno si a fost bine receptionat si de critica franceza. Cineastul a spus, de altfel, ca nu face filme numai pentru festivaluri.

El a declarat pentru HotNews.ro ca in Italia, de pilda, unde filmul a fost achizionat de compania de distributie a lui Nanni Moretti, acesta l-a rugat sa scoata secventa in care convoiul ajunge in biserica cu icoana facatoare de minuni pentru ca icoana cu pricina ar putea jigni Biserica Catolica. „In Romania tot a doua icoana plange”, i s-ar fi spus. Dar Eran Riklis a refuzat sa-si taie filmul.

Regizorul a gasit asemanari intre cineastii romani si cei israelieni, pentru ca si unii si ceilalti sunt flexibili si se adapteaza problemelor ivite in timpul productiei. In plus, regizorii israelieni isi trateaza meseria ca pe o responsabilitate fata de societatea lor, a mai spus Eran Riklis.

Vezi trailerul filmului:

Irina Petrescu, interpreta rolului mamei femeii decedate, a declarat pentru HotNews.ro ca a simtit – asa cum ii spunea cineastul – ca exista „un circuit intre minte si suflet” , adaugand ca s-a inteles perfect cu regizorul, in ciuda diferentelor de limba. Actrita a repetat foarte putin inaintea filmarii, iar unul dintre gesturile decisive ale personajului ei a venit la propunerea ei, nu a regizorului.

Papil Panduru, care joaca un sofer care apare si dispare la un moment dat din actiune, a profitat de conferinta de presa pentru a spune ca regizorii din Romania nu doar ca l-au uitat (dupa ce l-au tot urcat pe cal si l-au facut sa-si rupa o coasta), dar nici nu l-au tratat cum trebuia:”Nici un regizor al celor 80 de filme pe care le-am facut nu s-a purtat cu atata delicatete ca Eran”, a spus actorul.

Romanii nu au adus caii, ci 10% din buget

Eran Riklis a ajuns sa coproduca „Misiunea managerului…” impreuna cu Tudor Giurgiu si Hai-Hui Entertainment prin coproducatorul german al filmului, Thanassis Karathanos, si el devenit interesat dupa ce vorbise cu un alt producator, Karl Baumgarten ( mai vechi colaborator al lui Calin Peter Netzer).

La un buget total de peste 1,5 milioane de euro, Centrul National al Cinematografiei din Romania a contribuit cu 10%. Filmul este, de fapt, o coproductie intre 2TeamProductions (Israel), Pallas Film din Germania, EZ Films din Franta si Hai-Hui Entertainment Romania.

Filmarile s-au desfasurat timp de trei saptamani in noiembrie 2009 in Israel plus alte 20 de zile din decembrie 2009 in Romania. Aici s-a filmat atat in bunkerul de la Mogosoaia, cat si la Dunare sau in Transilvania.

Scenariul le apartine lui Eran Riklis si Noah Stollman, imaginea a fost semnata de colaboratorul lui Fatih Akin, Rainer Klausmann, iar muzica a fost compusa de Cyril Morin, care a mai lucrat cu Riklis la „The Syirian Bride”.

Distributia ii numara pe Mark Ivanir (managerul), Guri Alfi (jurnalistul), Rozina Gambos (actrita nascuta in Romania, dar stabilita in Israel, e foarte amuzanta in rolul consulului), Noah Silver (baiatul moartei), Bogdan Stanoevici (fostul sot).