Sari direct la conținut

VIDEO Horia-Roman Patapievici: Singura tema autentica a culturii romane este specificul national.

Contributors.ro
Horia-Roman Patapievici, Foto: Arhiva personala
Horia-Roman Patapievici, Foto: Arhiva personala

Problema principala a culturii romane este absenta unei piete de idei. Spatiul public este dominat de ideile generale, de cultura generala, ideile speciale nu reusesc sa isi faca loc. Mai mult, nici macar oamenii care activeaza intr-o disciplina nu reusesc sa comunice intre ei, spune Horia-Roman Patapievici. In cultura romana singura tema autentica este specificul national, o tema care supravietuit si perioadei comuniste.

Ideile interviului:

Ce merge bine in cultura romana: zona de piata culturala pe care o asociem cu operele si ideile literare, cu critica literara si istoria literara. Marea reusita a culturii romane este institutionalizarea acstei sectiuni. Prin institutionalizare inteleg ca s-au atins cateva standarde. Operele literare au fost discutate, pentru ele a existat atat un public general, cat si un public specializat. Iar schimbul de idei referitor la operele literare – institutionalizat sub forma criticii si istoriei literare – acest dialog a fost constant sustinut, a mobilizat un numar mare de oameni si de puncte de vedere, ceea ce a facut ca criteriile de existenta a unei piete de idei in interiorul culturii literare sa existe. De unde si reusita literara a culturii romane.

– Situatia in cultura romana: in spatiul public domina cultura generala pentru ca in secolul al XIX-lea, in zorii modernitatii, asa s-a institutionalizat spatiul public in Romania, in jurul ideii de cultura generala. Nu este gresit, in multe culturi s-a intamplat acst lucru. Dar, in mod organic, s-au autonomizat, din spatiul public dominat de cultura generala, culturile de specialitate care nu s-au rupt de spatiul public, ci au continuat in mod specific, diferind in functie de gradul de interes al fiecarei specialitati.

– La noi este straniu, ideile speciale nu comunica cu spatiul public, sunt complet ignorate de dezbaterea publica. Iar in interiorul disciplinelor specializate oamenii nu comunica. Sa ma refer doar la zona stiintelor politice, o zona care a inflorit extraordinar dupa 1989. E uluitor! Clujul nu stie de Bucuresti, Bucurestiul nu vrea sa stie de Iasi, iar Timisoara nu vrea sa stie de nici una dintre ele. Desi exista reviste specializate, operele care apar in interiorul culturii de specialitate numita filosofie politica sau stiinte politice nu sunt recenzate, nu sunt dezbatute critic, ci toti actorii sunt orientati spre piata de referinta externa, care este de limba engleza.

– Dialogul este o expresie a civilizatiei. Civilizatia se naste prin retinere. Edmund Burke a folosit o expresie care-mi place foarte mult, libertatea pe care eu o pretuiesc, spune Burke, este equality of restraint, egalitatea de a te abtine. Civilizatia, ca si dialogul – eu pot defini oricand civilizatia ca fiind dialog generalizat – incepe in momntul in care oamenii invata sa se abtina, ceea ce presupune un act prealbil de pretuire. Eu cred ca spatiul cultural romanesc, desi abunda de oameni talentati si inteligenti, nu a invatat acest lucru, pentru ca nu a interiorizat respectul, pretuirea celui din fata ta.

– Daca va puneti intrebarea, care sunt temele culturii romane, o sa vedeti ca exista una singura. De la inceputul culturii romanesti moderne si pana cand ea fost masiv distorsionata de prezenta comunismului – a unei societati care nu mai naturala, ci e totalitara – aceasta problema este cea a specificului national. Ea are ca reformulare de tema occidentalisti versus traditionalisti, modernisti versus autohtonisti. Disputa legata de ceea ce suntem noi in raport cu modernitatea este singura tema a culturii romane. Stiu ca este veritabila pentru ca a rezistat in timp.

Chiar si in momentul in care comunismul a distorsionat piata culturala romaneasca prin interventia statului si a ideologiei in institutia culturala, chiar si atunci, ea s-a reformulat sub forma protocronisti versus universalisti. Ultima mare disputa din perioada comunista in cultura romana este disputa din anii `80, dintre protocronisti, care sunt avatarii traditionalistilor interbelici, si modernisti, occidentalisti, univesalisti – cosmopoliti. E foarte interesant ca victoria culturala a fost reputata de universalisti, desi protocronistii au fost cei sprijiniti de autoritatea de partid. Ceea ce inseamna ca vitalitatea acestei idei e mare.

Comanda cartile lui Horia-Roman Patapievici cu autograf:

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro