​VIDEO INTERVIU Regizorul Andrei Schwartz: In timp ce filmam in penitenciarul Rahova era si Cozma acolo si toti gardienii ii vorbeau cu nenea. Era un soi de sef al terenului de fotbal.

​Regizorul Andrei Schwartz a discutat in cadrul unui interviu despre filmele „Auf der Kippe”, „Outside”, „Jailbirds”, cat si despre viata din penitenciarul Rahova: „Anumiti oameni sunt tratati cu manusi. In timp ce filmam e, era si Cozma acolo si toti gardienii ii vorbeau cu nenea si el era ca un fel de sef al terenului de fotbal. Dar pentru ceilalti nu este deloc o viata simpla si nu poate sa fie o inchisoare mai buna ca o tara”.

Despre inspiratia pentru subiectul filmului documentar „Auf der Kippe”

Eu am un frate geaman si parintii mei ca sa ma supere mi-au zis ca pe fratele meu l-au facut ei, dar eu am fost cumparat de la tigani. Asa ca din copilarie am o oarecare apropiere sufleteasca de tigani, nemaivorbind de faptul ca am crescut langa fosta groapa de gunoi a Bucurestiului, daramata cu ocazia construirii mausoleului unde Gheorghiu Dej si ceilalti stabi au fost inmormantati. Mai tarziu am aflat ca ceea ce erau in jur pe vremea aceea, bisnitari, cuvant folosit pentru tigani, venea de la expresia de business, lucru care caracteriza anii ’90. Am simtit o apropiere… Lucru care are de-a face si cu faptul ca familia mea din partea tatalui a fost exterminata in lagarele de concentrare fiind evrei. La fel au patit si tiganii. Deci existau mai multe conexiuni aproape sentimentale, familiare cu romii in sine.

Dar cred ca copilaria mea traita langa aceasta groapa de gunoi care ne fascina si unde nu indrazneam insa sa intram a fost motivul pentru care am abordat aceasta tema (subiectul documentarului Auf der Kippe – n.red.).

Despre filmul documentar „Outside” si personajul principal Gabi Hrib

Eu m-am intalnit cu Gabi (Gabriel Hrib subiectul principal al filmului Outside – n.red.) in fiecare an cand eram in Romania si in general eram unul dintre privilegiatii care puteau sa stea cu el oricat vroiam de mult. Mi-a scris o scrisoare la Bucuresti ca termenul de eliberare se apropie si spera ca daca vin eu cu camera de filmare are o sansa mai buna sa fie eliberat. La primul termen a fost refuzat. Abia dupa 21 de ani a fost eliberat. Pot spune ca aveam o relatie de prietenie cu el (cu Gabi Hrib – n.red.). Sigur, si eu am tremurat daca va fi eliberat sau nu, nestiind care este raspunsul corect, sa fie sau sa nu fie eliberat. eram multumit ca nu eu sunt cel care trebuie sa decida in acest caz, pentru ca stiam ca este complet nepregatit pentru eliberare. Gabi a avut in 21 de ani 45 de minute cu un psiholog, timp in care i-au spus bancuri. Deci asta a fost toata resocializarea la care luase parte timp de 21 de ani.

Rasturnarea de situatie din filmul Outside

De fapt, el povestise ca omorase o procuroare si pe sotul ei judecator. Dar acest lucru l-am aflat la sfarsitul filmului (faptul ca Hrib a omorat o familie de ingineri de la CFR n.red.) cand am incercat sa dau de fiul acestei perechi si singurul meu punct de reper fiind acest dosar. Dupa o mare harmalaie am reusit sa obtin acest dosar si acest lucru s-a dovedit. Dar povesti inventate fac parte si din viata noastra curenta. Ceea ce facea Gabi intr-un spatiu inchis face parte din existenta noastra de zi cu zi. eu l-am intrebat pe el de ce a inventat aceste povesti si a zis „pentru ca am avut o viata de rahat” si dorea sa se intample ceva. Gabi mi-a povestit ca este de fapt nepotul unei surpavietuitoare din Auschwitz, iar la sfarsitul filmului s-a dovedit ca nici macar nu era evreu. Dar si-ar fi dorit acest lucru. Faptul ca toti nu ar vrea sa fie evrei si el isi dorea sa fie evreu, dar din pacate numai porecla lui era evreu, mi se pare o chestie interesanta.

Despre prezentul lui Gabi Hrib

El se afla in continuare in Bavaria. Are deja acum doua locuri de munca si toata familia lui a venit dupa el, inclusiv fosta lui sotie. Ce paradox, Gabi a fost parghia de intrare pentru toata familia. Condamnatul la 21 de ani de inchisoare, emigrat in Germania, a fost puntea de intrare a intregii familii in Germania. Deci, cel putin acum o luna de zile, era in Germania.

Singurul lucru pe care Gabi nu l-a rezolvat pentru el insusi, din punctul meu de vedere, e acela sa isi ceara scuze fata de fiul victimelor. Mi-a spus ca inca nu este pregatit la acest stadiu si drept sa iti spun, sa mai fac inca un film in care el sa isi ceara scuze… Cred ca anumite lucruri ar trebui sa le rezolve el insusi. Modul nostru de relationare in film a fost faptul ca noi am impins actiunea in fata si Gabi nu s-a eschivat. Nu a fost din intiativa lui, dar el a avut marele merit ca nu ne-a blocat sau nu s-a eschivat. Cred ca nu este simplu ca cineva sa se puna in fata camerei si sa fie confruntat cu propria lui minciuna. Orecum se confrunta cu trecutul lui si este fericit ca a scapat de aceasta piatra de moara, care era o greutate si pentru el si pentru mine.

Despre viata din penitenciarul Rahova (subiect abordat in filmul Jailbirds)

Ca peste tot, exista mai multe categorii si exista categoria privilegiatilor. Fostii judecatori, de exemplu, sunt acolo niste Dumnezei pentru ca toti detinutii si gardienii capata pe gratis o consultatie juridica. Anumiti oameni sunt tratati cu manusi. In timp ce filmam eu, era si Cozma acolo si toti gardienii ii vorbeau cu nenea si el era ca un fel de sef al terenului de fotbal. Dar pentru ceilalti nu este deloc o viata simpla si nu poate sa fie o inchisoare mai buna ca o tara. Dar, de multe ori am avut impresia ca o inchisoare germana sau americana este mult mai dura pentru ca este foarte stricta. In Rahova aceasta regula ca detinutii si gardienii nu vor sa isi faca viata inutil grea functioneaza destul de bine.

Despre Astra Film Festival

Eu ma aflu pentru prima data la acest festival. In principiu, Astra este cel mai mare festival de filme din Romania si sigur, daca ceva functioneaza 20 de ani de zile isi creeaza un anumit public. Exista o problema generala in toata Europa, a filmului documentar, pentru festivalele sunt foarte bazate pe aceste stele, vedete si bineinteles ca acestia atrag publicul.

Despre viitoare proiecte

Urmatorul proiect s-ar putea sa fie in Delta, dar sunt absolut la inceput. Sunt ca un caine care spera sa gaseasca un os la captul strazii dar nici macar nu a iesit din cusca sa. Mai am un proiect in Maroc si aici sunt ceva mai departe. Trebuie sa mai fac un film, asta e tot ce pot sa spun acum. De fiecare data suntem fericiti ca l-am supravietuit pe ultimul si suntem convinsi ca nu o sa mai facem niciodata un altul.

Interviul integral

Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon