VIDEO Robert Wittman, fost agent FBI: Pablo Picasso este cel mai "furat" artist in ultimii ani

Hotii de arta nu sunt sofisticati si fermecatori precum personajul interpretat de Pierce Brosnan in „The Thomas Crown Affair”. Sunt mai degraba niste infractori de drept comun, gata sa faca un ban in plus, a declarat pentru HotNews.ro Robert Wittman, fost sef al echipei FBI insarcinata cu investigarea furturilor de arta si unul dintre cei mai respectati experti in domeniu. Wittman respinge teoria populara ca undeva, intr-o vila din Elvetia, un colectionar bogat si fara scrupule sta si se uita la picturile furate pe care numai el le poate vedea. „Colectionarii care apreciaza si isi pot permite sa achizitioneze obiecte de arta de calitate nu doresc sa aiba de-a face cu lucrari furate”, spune fostul agent.

Actionand de cele mai multe ori sub acoperire, Bob Wittman a batut lumea in lung si-n lat pentru a recupera opere de arta inestimabile. A intruchipat dealeri de arta lipsiti de scupule, oameni de afaceri lacomi si colectionari verosi, a legat prietenii cu hoti de tablouri – toate, cu un singur scop: sa recupereze arta furata. De-a lungul carierei sale in FBI, Wittman si oamenii sai au recuperat obiecte de arta furate a caror valoare depaseste 225 de milioane de dolari, intre care un autoportret semnat Rembrandt, picturi de Goya, cinci lucrari de Norman Rockwell si una dintre cele 14 copii originale ale faimosului document„Billl of Rights”.

Am decis sa vorbim cu Bob Wittman dupa ce, saptamana trecuta, doua jafuri produse in Franta au readus la lumina controversata lume a furturilor culturale. Cinci tablouri, intre care si o litografie a artistului spaniol Pablo Picasso, au fost furate vineri din casa unui colectionar de arta batut de atacatori in timpul jafului, care a avut loc in Marsilia. Cu doar doua zile inainte, alte cinci opere de arta, intre care un Picasso si un Matisse, estimate la milioane de euro, au fost furate dintr-un muzeu din Paris.

Adrian Novac: Cinci picturi valorand sute de milioane de euro au fost furate saptamana trecuta din Muzeul de Arta Moderna din Paris. Dupa doar doua zile, alte cinci lucrari – incluzand o litografie semnata Picasso – au fost furate din casa unui colectionar privat din sudul Frantei. Suntem cumva martorii unei cresteri a numarului de furturi de obiecte de arta valoroase?

Robert Wittman: Nu exista o crestere a jafurilor de arta foarte scumpa. Aceste furturi au ramas constante. Invazia de mijloace de comunicatii mai rapide este cea care face sa para ca furturile sunt tot mai numeroase – e vorba de viteza cu care aceste jafuri sunt raportate in intreaga lume. Numarul furturilor a ramas la fel: pierderi anuale de circa sase miliarde de dolari.

A.N.: Care sunt motivele pentru care oamenii fura obiecte de arta: perspectiva unei recompense generoase, posibilitatea ca obiectele sa fie revandute, pretul mare pe care lucrarile de arta la obtin de multe ori la licitatii (si care sunt o motivatie extrem de tentanta pentru hoti)?

R.W.: Toate cele mentionate de tine sunt motivele pentru care hotii fura obiecte de arta. Ce descopera ei apoi este faptul ca e foarte dificil sa vanda arta furata dupa ce aceasta a ajuns in mainile lor. ADEVARATA arta in acest domeniu nu o reprezinta jaful in sine, ci vanzarea obiectelor furate!

A.N.: Putem sa observam directii distincte in furturile de arta din ultimele decenii? Hotii au vreo preferinta pentru un anumit tip de arta?

R.W.: A existat o perioada in Europa in care furturile de obiecte de arta din muzee au fost mai violente decat de obicei. Hotii foloseau mai multe arme si amenintau atat agentii de paza, cat si vizitatorii.

A.N.: Lucrarile carui artist au fost cele mai furate in ultimii ani?

R.W.: Pablo Picasso.

A.N.: Ce-i ajuta pe hoti sa puna la cale un jaf perfect: informatiile din interior, masurile de securitate precare, lipsa agentilor de paza?

R.W.: In general, masurile de securitate precare reprezinta motivul nr.1 pentru care jafurile sunt incununate de succes. Acest lucru este completat apoi de informatiile obtinute din interior.

A.N.: Cele mai multe furturi de obiecte de arta se produc impotriva persoanelor private. Totusi, atunci cand hotii fura din cladiri publice si din muzee, impactul stirilor este foarte puternic. De ce se intampla asta?

R.W.: Deoarece atunci cand obiectele sunt luate din muzee, biserici si din institutiile noastre publice, hotii ne fura pe noi toti, nu doar pe vreun proprietar privat.

A.N.: Oamenii spun de multe ori: „Ce-mi pasa mie ca unui bogat i s-a furat vreun Van Gogh„? Este aceasta o atitudine corecta? Ar trebui sa ne ingrijoram mai mult atunci cand este furata o piesa de arta foarte valoroasa?

R.W.: Nu e vorba despre cine e proprietarul obiectelor de arta; in schimb, furtul de la noi toti al unor obiecte de arta care sunt reprezentative pentru geniul oamenilor este adevarata pierdere. De aceea nu conteaza daca e vorba de vreun „bogatas” sau nu – toti suferim din cauza furtului.

A.N.: Ce se intampla cu arta furata? Este vanduta imediat dupa ce a fost jefuita sau hotii asteapta de obicei ca lucrurile sa se linisteasca?

R.W.: Din experienta mea, va pot spune ca arta este de obicei ascunsa, depozitata pentru o perioada de timp, in timp ce criminalii incearca sa descopere un cumparator.

A.N.: Deseori, oamenii si media spun ca „hotii nu vor reusi niciodata sa vanda un obiect de arta furat”. E adevarat ca aceste obiecte de arta nu pot fi vandute? Nu exista o piata pentru genul acesta de marfa?

R.W.: Nu exista o piata directa pentru nicuna dintre aceste celebre opere de arta furate. Nu este posibil sa vinzi nicaieri vreun astfel de obiect la o valoare macar apropiata de cea reala. Asa incat, de fapt, aceasta opera NU are deloc o valoare legitima.

A.N.: Obiecte de arta valoroase furate, care au parte de multa publicitate, sunt imposibil de vandut pe piata oficiala si nu pot fi niciodata prezentate in public. Asa incat ma intreb: cine cumpara arta furata? Exista cumva vreun colectionar bogat dar fara scrupule, ce sta la vila lui din Elvetia, unde pe pereti are o colectie impresionanta de arta furata?

R.W.: Aceasta este teoria „Dr.NO” din filmul cu James Bond, legata de cumparatorii de arta furata: ca undeva, un colectionar bogat sta si se uita la picturile furate pe care numai el le poate vedea. In cei 20 de ani in care am investigat furturi de arta, nu am vazut niciodata un astfel de colectionar. Colectionarii care apreciaza si isi pot permite sa achizitioneze obiecte de arta de calitate nu doresc sa aiba de-a face cu lucrari furate: sunt fara valoare si ii pot trimite la inchisoare!

Urmareste-l pe Robert Wittman vorbind despre furtul recent de la Paris, intr-un interviu pentru canalul american PBS.

A.N.: Care sunt tarile unde arta furata poate fi pusa rapid pe piata si vanduta?

R.W.: Fiecare tara din lume are legi diferite in ceea ce priveste arta furata. In unele state, proprietatea poate fi acordata unui cumparator de buna credinta care a achizitionat un obiect furat, dupa trecerea unei anumite perioade de timp. Acest lucru nu se poate intampla insa in Marea Britanie sau in Statele Unite.

A.N.: Ce parere aveti despre pedepsele prevazute pentru hotii de arta (in Europa si SUA)? Sunt ele un factor de intimidare pentru hoti?

R.W.: Pedepsele in Statele Unite sunt determinate de circumstantele crimei realizate. A fost folosita o arma, au existat amenintari, care e valoarea obiectelor furate? Toate aceste intrebari trebuie sa fie luate in considerare inainte de pronuntarea unei sentinte in SUA.

A.N.: Care este valoarea obiectelor de arta furate in intreaga lume?

R.W. In jur de sase miliarde de dolari pe an.

A.N.: Furtul produs la Isabella Stewart Gardner Museum in Boston ramane cel mai mare caz de jaf de arta nerezolvat din istorie. Ce s-a schimbat de atunci in ceea ce priveste protejarea si recuperarea artei furate? Ce pot face autoritatile pentru a stopa sau cel putin a reduce furturile de arta?

R.W.: In SUA, furtul dintr-un muzeu este considerat in prezenta o infractiune federala. Acest lucru este un rezultat direct al furtului de la Isabella Stewart Gardner Museum.

Autoritatile pot incetini furturile prin inasprirea pedepselor pentru hotii care sunt prinsi furand din institutii publice, biserici si muzee.

A.N.: Cum putem sa evitam sa cumparam arta furata?

R.W.: Este foarte important ca oricine vrea sa cumpere arta sa stie de unde provine aceasta si sa cumpere de la un dealer legal, care poate sa certifice si sa garanteze lucrarea respectiva. In SUA, atunci cand se vorbeste despre cumpararea de arta folosim expresia „due diligence” – raport cu privire la obligatia de diligenta(citeste si aici).

s-a nascut in Tokyo (Japonia), iar la varsta de trei ani familia sa s-a mutat in Baltimore (SUA) * parintii sai erau proprietarii unui magazin de antichitati * este unul dintre cei mai decorati agenti speciali ai Biroului Federal de Investigatii (FBI) * a lucrat la biroul din Philadelphia al FBI intre 1988-2008 * s-a specializat in identificarea de obiecte de arta, antichitati, bijuterii si pietre pretioase * a fost cel mai de seama expert-anchetator al FBI in domeniul artei furate si al proprietatii culturale * a recuperat obiecte de arta evaluate la peste 225 de milioane de dolari * a avut un rol esential in crearea, in 2005, a unitatii Art Crime Team (ACT), din cadrul FBI, specializata in anchetarea furturilor de arta * a condus investigatii in intreaga lume * a antrenat politisti si agenti de paza din muzee din numeroase tari in tehnici de securitate si de recuperare de obiecte furate * in prezent este consultant pe probleme de securitate a artei pentru sectorul privat * a primit numeroase distinctii din partea FBI, din partea statului Peru, a politiei spaniole * la inceputul lunii iunie, va aparea in librarii cartea sa „Priceless: How I Went Undercover to Rescue the World’s Stolen Treasures”, publicata de The Crown Publishing Group si scrisa in colaborare cu ziaristul John Shiffman de la Philadelphia Inquirer

Robert King Wittman

A.N.: Care este rata de succes atunci cand se incearca recuperarea de arta furata?

R.W.: Depinde de tipul de arta dupa care te uiti. Obiectele de arta de mare valoare furate in jafurile recente din Franta au o rata ridicata de restituire, mai mult de 90%.

Dar atunci cand cautam obiecte de arta mai putin celebre si valoroase, acest procentaj de recuperare scade dramatic, la mai putin de 10%. Acest lucru rezulta din cat de faimos este un obiect de arta atunci cand este furat.

A.N.: Ati avut o cariera prestigioasa in FBI ca sef al Art Theft Crime (ATC) si ca expert in domeniul artei furate si al proprietatii culturale. Care a fost cel mai dificil caz de arta furata pe care l-ati anchetat?

R.W.: Cea mai dificila a fost o investigatie pe care am facut-o sub acoperire pentru a incerca sa recuperez picturile de la Gardner. Am reusit atunci sa rezolvam alte doua furturi: o spargere la casa nepoatei lui Pablo Picasso si jaful armat de la Musee De Beaux Arts in Nisa, insa nu am reusit sa recuperam picturile de la Gardner… Acesta a fost un caz foarte dificil.

A.N.: Care era obiectivul dumneavoastra principal atunci cand anchetati un caz de arta furata: sa recuperati obiectele sau sa-i prindeti pe hoti?

R.W.: Am incercat mereu sa fac ambele lucruri insa, daca reuseam sa pun mana pe obiectele de arta si nu pe criminali, ma multumeam si cu asta!

A.N.: Exista vreun caz pe care regretati ca nu ati reusit sa-l rezolvati?

R.W.: Da, asa cum am spus si mai inainte, imi doresc sa fi recuperat lucrarile de Vermeer si Rembrandt furate in timpul jafului de la Gardner.

A.N.: FBI are detectivi specializati in furt de arta, iar in Statele Unite aceste „crime impotriva mostenirii culturale” sunt considerate mult mai grave decat multe alte tipuri de furturi. Care este insa situatia in restul lumii, unde infractiunile impotriva patrimoniului de arta nu sunt considerate deloc o chestiune prioritara?

R.W.: Multe tari au unitati speciale de lupta impotriva furturilor de arta. Italienii au trei brigazi de anchetatori de arta, foarte dedicati, de asemenea spaniolii au cel putin doua unitati de acest fel. In Franta, exista cel putin 30 de membri in asa-numitul OCBC (Office central de lutte contre le trafic des biens culturels) din Paris.

A.N.: Multi dintre noi, atunci cand ne gandim la hotii de arta, avem imaginea unor oameni sofisticati, precum cei care apar in filmul „The Thomas Crown Affair”. Exista vreo farama de romantism legata de aceasta lume a furturilor de arta?

R.W.: Circula o idee romantica ca acesti criminali ai artei sunt persoane sofisticate, inteligente, atragatoare, ce comit jafuri ingenioase si non-violente, in care nu exista victime reale. Acest lucru nu poate fi mai departe de adevar. Ceea ce am observat eu este ca hotii de arta sunt de obicei implicati in multe alte activitati criminale, precum drogurile, jafurile si furturile auto, astfel incat ei nu sunt „specializati” intr-o singura infractiune. Sunt foarte oportunisti si fura ori de cate ori au ocazia. Nu conteaza ca fura un obiect de arta sau o masina: daca pot sa o ia, o iau.

Citeste aici mai multe despre Robert Wittman.

Vezi aici cu ce se ocupa Robert Wittman Inc.