VIDEO Școala care îi învață pe refugiații nord-coreeni să trăiască în Coreea de Sud

Pak Sool a coborât scările care duc spre metroul din Seoul pentru prima dată la 19, s-a uitat contrariat la hartă și apoi, simțindu-se nervos și jenat, pur și simplu a renunțat, relateazăThe Guardian.

Acesta a fost doar unul dintre multele momente în care refugiatul din Coreea de Nord s-a simțit confuz de când a ajuns în Sud. Shoppingul sau folosirea unui card de credit au reprezentat, de asemenea, provocări monumentale pentru adolescent.

„Ceea ce am văzut când am ajuns în Coreea de Sud a fost copleșitor. Coreea de Nord și Coreea de Sud sunt total diferite. Nu aveam nicio idee ce este un card de credit sau că acesta este folosit zilnic”, mărturisește Pak, care a sosit la Seoul la sfârșitul anului 2016.

Pak a fugit din Coreea de Nord prin China și, în cele din urmă, a ajuns în siguranță într-o casă din Thailanda, unde a aflat despre existența internetului.

„Am plecat de la a vedea doar o felie îngustă a lumii și apoi, brusc, totul era vizibil. A fost foarte șocant”, povestește Pak.

Pak Sool este unul dintre aproape 100 de studenți nord-coreeni de la școala Yeomyung din Seoul, un loc destinat celor care ajung în Coreea de Sud, care încearcă să îi invețe totul despre lume.

Întâlnirea recentă dintre liderul nord-coreean, Kim Jong-un, și președintele sud-coreean, Moon Jae-in, a stârnit un val de euforie în întreaga țară, după ce aceștia au declarat că vor lucra pentru „o pace veșnică în peninsulă”.

„Vrem să devenim un model pentru educarea nord-coreenilor după unificare. De asemenea, dorim ca elevii noștri să devină o forță de unificare, să participe activ la mișcare și să-și răspândească mesajul”, a declarat directorul scolii, Lee Hung-hoon.

„Am mâncat broaște, pentru că eram atât de înfometați”

Lăsând bunele intenții la o parte, școala expune și prăpastia care există încă între cetățenii obișnuiți din Nord și Sud, care au fost separați de peste șase decenii.

În timpul unei ore de biologie, elevii au glumit ca orice grup de adolescenți, însă au existat și momente care au evidențiat trauma de care au scăpat când au părăsit Coreea de Nord. Când profesorul le oferea explicații despre diferite tipuri de animale, pe ecranul computerului era afișată o imagine ce înfățișa o broască.

„Am mâncat broaște, pentru că ne era atât de foame în Coreea de Nord. Nu mâncam doar picioarele din spate, mâncam tot. Este foarte bun”, a spus un student.

A fost vorba despre o afirmație lipsită de emoții, însă a trădat greutățile cu care foarte puțini oameni din Coreea de Sud s-ar fi putut vreodată confrunta.

„Ei pot zâmbi și pot râde în timpul zilei, după care în timpul nopții să fie în continuare bântuiți de coșmaruri. Este prea dureros să vorbesc despre asta”, a declarat unul dintre profesorii școlii.

Școala este plină de postere cu poezii despre unificare sau citate religioase, întrucât este finanțată în mare parte prin donații din partea grupurilor creștine.

Diferențele economice dintre cele două țări reprezintă, de asemenea, un impediment. Mulți studenți sunt nevoiți să renunțe la școală și să își găsească un loc de muncă pentru a putea trimite bani familiilor rămase în Coreea de Nord.

„Să fii din Coreea de Nord provoacă izolare aici. Sud-coreenii au tendința să insulte, de multe ori neintenționat, din cauza lipsei de înțelegere pentru nord-coreeni”, spune Lee.

Pak este convins că unificarea se va întâmpla și că va trăi să o vadă. Băiatul speră să devină doctor, iar când granițele se vor deschide, intenționează să se întoarcă în orașul său natal.

„Sistemul medical nord-coreean nu este bun, nu există doctori buni. Cand se va întâmpla unificarea, sper că mă voi putea întoarce să îi ajut pe cei care încă suferă acolo”, a mai spus Pak.