Vrem ca energia să fie inclusă în contractul social!

Acum doi ani scriam că decidenți industriei energetice naționale nu au frică de Dumnezeu, știind că ei nu se sinchisesc de noi, catățenii.

Este clar că există un clivaj între cetățeni și stat. Clivajul se observă în orice domeniu al societății. De la cojile semințelor sparte de pe trotuar la evaziune – refuzul plății de taxe și impozite către stat. Există reciproca. Noi știm că statul își bate joc de banii strânsi la buget prin salarii și pensii nesimțite pentru „specialii țării”, că pentru a strănge voturi se subvenționeaza puturoșii apti de muncă, că grupuri de interese fură din buget folosind creativ trasee de scurgere a banilor în bugetele private. S-au instaurat ziceri de tipul: „scapă cine poate” – „fiecare pentru el” – „mai repede îmi văd bunăstarea mea decăt pe a celorlalți”.

În Constituția țării sunt prevăzute fel de fel de drepturi cetățenești, dar noi vrem să ne referim la dreptul la viață, inegritate fizică și psihică (Art. 22) și dreptul la ocrotirea sănătății (art 34), drepturi ce sunt legate de un alt drept fundamental: dreptul la apa și la energie, lăsând pe alții să dezbată problemele sistemului de sănătate, sistemului de învățământ sau sistemului juridic.

Cât este de clar dacă avem dreptul la energie?

Nu prea este! Nici măcar apa nu este garantată peste tot în România. Cred că ar trebui ca în viitoarea Constituție să se prevadă dreptul la energie și apă deoarece fără energie nu mai este nimic. Ne întoarcem în epoca primitivă. Vă imaginați cum am putea trăi fără energie electrică, fără energie termică sau fără energia destinată transportului?

Am trecut de câteva ori pe lângă un black-out, „o pană de curent”, și suntem în pericolul ca o asemenea catastrofă naționala sau regională să se petreacă, ceea ce înseamnă pe lângă pierderi în economie o să avem și pierderi de vieți omenești. Aproape jumătate din populație traiește în aglomerări urbane mari sau medii. Cum ar fi ca un oraș să nu aibă energie electrică o săptămână? Nu ar fi apă în primul rând, ceea ce ar genera o pandemie îngrozitoare. Să ne gândim la lipsa apei din băi înainte de a ni se face sete. Nu discutăm de lift, televizor, interet sau orice mijloc de comunicare sau transport. Să aruncăm un ochi la vecinii noștrii ucrainieni: și-au părăsit țara, și-au părăsit regiunea în care stateau și din cauza lipsei de energie, deorece criminalii ruși au distrus intrastructurile de producție și transport de energie electrică și termică.

Desfacerea contractului social?

Normal există un contract social între stat și cetățean: cetățeanul primește bani pentru educație în tinerețe și la pensionare pentru servicii sociale sau medicale iar în perioada activă trebuie să muncească pentru ca statul să funcționeze din taxele și impozitele pe care le percepe. Statul trebuie să organizeze un sistem de educație, un sistem de sănătate, un sistem de valorizare a muncii sau altfel spus, un sistem prin care noi contribuim la bunăstarea societății. Statul este deasupra societății pe care trebuie să o apere, să o organizeze, să instituie reguli de comportament dar și amenzi și recompense pentru comportamentele fiecărei părți ale acestui contract social.

Minouche Shaffik se întreabă „Ce datorăm unii altora?” în cartea sa, încercând să explice ce este contractul social și cum putem să trăim mai bine dacă există respect. Cartea de care vorbesc tratează și motivele care duc la desfacerea contractului social în ultima perioadă. V-o recomand!

Statul trebuie de fapt să acopere nevoile inferioare (și să faciliteze realizarea celor superioare) descrise de Maslow: nevoile imediate de trai, nevoile de securitate, de apartenență, de stimă și de autorealizare. Doamna Shaffik nu concepe că există și posiblitatea de a nu avea energie, tratând doar educația, serviciile sociale, serviciile de sănătate și condițiile de muncă.

Aer, apa, energie – condițiile traiului

Accesul la apă și accesul la energie, la care mai putem adauga accesul la aer curat sunt în subsolul Piramidei lui Maslow și înțelegem că trebuie asigurate. Nu întotdeauna se întâmplă! Energia este masura civilizației. Fără aceasta sigur ne-am întoarce în epoca primitivă. Prietenul Dumitru Chisăliță, cu a lui Asociație pentru Energie Inteligentă, încearcă să ducă energia la cei care nu au avut-o niciodată. Am văzut cu ochii mei case care nu au „curent” și proiectul asociației, „Energie pentru Viață„, le-a asigurat acel panou fotovoltaic și acel acumulator care permite copiilor să învețe, să aibă acces la internet, să folosească un calculator. În România sunt zeci de mii de gospodării care nu au energie electrică dar noi ne mândrim cu aparteneța la NATO și Uniunea Europeană. Statul nu și-a îndeplinit contractul social.

Dreptul la energie ar trebui să cuprindă condiții clare de: Acces neconditionat, Aprovizionare neîntreruptibilă, Calitatea energiei să fie constantă și Pretul energiei să fie suportabil pentru orice cetățean.

Azi accesul este condiționat de distibuitori, aprovizionarea nu se face continuu din cauza lipsei de capacități de producție sau din cauza lipsei de modernizări a retelor, nu întotdeauna existând frecvența sau voltajul standardizat iar de prețuri ce să mai spunem?

Cine este statul? (Adică pe cine tragem la răspundere?)

Interfețele statului cu societatea sunt multe. „Micul zeu de la ghișeu” este cel mai întâlnit. Este vinovat: este angajatul nostru și nu înțelege acest lucru. De fapt orice angajat, de la mic (portarul) la mare (directorul instituției de stat, primarul, …) este angajatul nostru. Parlamentul este angajatul nostru. Oricine lucrează la Guvern și Președinție, este angajatul nostru.

Cei de sus sunt cei mai vizibili și despre ei se discută cel mai des. La majoritatea, la o simpla căutare pe Google le găsim fel de fel de probleme de legitimitate. De la CV-uri care nu îi recomandă la nimic, până la CV-uri stufoase despre care aflăm că sunt falsificate. Doctorate peste doctorate, și nu puține în „securitate națională”, de parcă această pseudo disciplină ar fi cine știe ce știință complicată în care toata lumea „bună” cercetează pentru a-și pune la blazon diploma de doctor.

Să ne uităm la CV-urile șefilor din minister sau a celor ce conduc companiile naționale din energie. Toată lumea a trecut cel puțin pe la Colegiul Național de Apărare, dacă nu „și-a tras” o diplomă de doctor. (Apropo: nu se uită nimeni la prezență și dacă lucrările de absolvire au fost plagiate de absolvenții infatuați ce astăzi ne conduc?) Cum putem avea încredere în acești oameni în mâinile cărora se află destinele noastre?

Dar oare putem să îi tragem la răspundere? Nu! Și ei știu asta! Statul prin „ei” consideră că nu ne datorează nimic, ba mai mult, „ei” sunt acolo pentru că cineva i-a pus pentru a le atinge niște obiective. Nu sunt deacord cu „statul paralel”, conceptul dragnariot preluat de patriotarzii televizați ce sunt ghidati la randul lor de alte grupuri de interese mai mult sau mai puțin românești. Totuși este clar că „cineva” câștiga și noi pierdem. Statul este „eșuat”, că așa l-a definit un clasic în viață. Statul este și capturat. Nu prea știm cine este în spatele perdelelor de fum. Nu prea avem pe cine trage la răspundere și singura noastră „răzbunare” este din patru în patru ani, când punem ștampila pe câte un partid fără a bănui că de fapt același „cineva” va caștiga. (Cel puțin așa arată isoria puterii în România ultimilor ani.)

Îmi amintesc că un nene de la cârmă a pus problema ca să renunțăm la o mare sumă din PNRR doar pentru a îndeplinii dorințele micii caste de „speciali”.

Desfacerea contractului social s-a făcut din cauza dependențelor create: o sinecură e strecurată într-un post pe care niciodată nu l-ar fi putut ocupa. Aceasta va face tot ce i se cere de către „cinevaul” care a înscaunat-o. Un cetățean needucat este dependent de primar, de carciumarul sau patronul de magazin sătesc care-i dă „pe caiet” și va ștampila o dată la patru ani ce i se cere. Angajatul docil din orice instituție de stat, locală sau centrală, va face tot posibilul ca șeful să-și păstreze poziția pentru a nu-și pierde el poziția. S-a ajuns până acolo ca o institutie nerelevantă să aprobe un drept firesc a catățeanului, creind o dependentă impusă. (zilele trecute îmi povestea un prieten cum ANAF-ul trebuie să-i aprobe posibilitatea de depunere de documente în SPV-ul ANAF-ului)

Desfacerea contractului social s-a făcut și din cauza discrepanțelor dintre drepturile „specialilor” și „normalilor”. Cum este posibil ca „un normal” care a muncit 35 de ani să aibă pensia de 10 ori mai mică decat un „special” care s-a mai și învârtit de un post bănos prin vreo institutie importantă a statului? Să mergem pe orice uliță uitată dintr-un sat îndepărtat și vom vedea că cetățeanul de acolo deabia reușește să-și plăteasca „curentul”, că se încălzește cu vreascuri cine știe de pe unde luate – că nu are bani de lemne, că îi trece țeava de gaze prin fața casei și el nu are bani să-și instalaze un aragaz, că de plata gazului nici nu se pune problema.

Cum ar fi dacă energia devine un drept?

Atunci lucrurile se complică pentru stat că nu mai poate face fel de fel de giumbușlucuri pentru a-și crește bugetul și a-l folosi pe fantasmagorii (a se citi hoții) sau pe salarii și pensii speciale.

Putem să tragem la răspundere statul că în 2026 nu vom mai avea capacități de producție de energie electrică? Putem să tragem la răspundere statul pentru că prețurile pe care le plătim pentru energia electrică sunt de câteva ori mai mari decat prețul de producție? Putem să tragem la răspundere statul că nu avem energie termică?

Zilele trecute dezbateam problema de ce se decupleaza mulți bucureșteni de la SACET. Mulți nu se deculpeaza pentru a-și monta centrale individuale, se deculpează deoarece nu au bani pentru a-și plăti întreținerea. În blocul în care locuiesc, există o persoană care este decuplată și de la energia electrică deoarece nu are bani să o platească. Normal, firma statului Hidroelectrica, vinde energie la 0,26 lei / kW. Prețul de productie este de cam 0,1 lei / kW. Ne face un favor, deoarece, alții (tot de stat) ne vand cu 1,3 lei / kW, ca așa este prețul plafonat.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro