Yuval Noah Harari: Democrația israeliană luptă pentru viața ei

Pentru a înțelege evenimentele din Israel nu e nevoie să pui decât o singură întrebare: ce anume îngrădește puterea guvernului? Democrațiile robuste se bazează pe un întreg sistem de mecanisme de control și echilibru. Însă Israelul nu are o constituție, nu are o cameră superioară a parlamentului, nu are o structură federală și nici vreun alt mecanism de control asupra guvernului, cu o unică excepție: Curtea Supremă, scrie Yuval Noah Harari în Financial Times.

Unii membri ai coaliției lui Netanyahu și-au dezvăluit deja intenția de a adopta legi și politici care îi vor discrimina pe arabi, pe femei, pe persoanele LGBTQ și pe persoanele non-religioase. Odată ce Curtea Supremă va fi dată deoparte din cale, nimic nu va mai rămâne care să-i poată opri.

Într-o asemenea situație, guvernul va fi de asemenea în măsură să măsluiască alegerile viitoare, de pildă interzicându-le să participe partidelor arabe – o măsură care a și fost deja propusă de unii membri ai coaliției. Israelul va organiza în continuare alegeri, însă acestea vor deveni un ritual autoritar în loc de o competiție liberă democratică.

Unii membri ai guvernului se laudă fățiș cu intențiile lor. Ei explică faptul că, din moment ce au câștigat ultimele alegeri din Israel, pot să facă acum orice vor. Ca și alte forțe autoritare, guvernul israelian nu înțelege ce înseamnă democrația.

El crede că înseamnă o dictatură a majorității și că, în consecință, acelora care câștigă un scrutin democratic li se conferă puteri nelimitate. În ultimele luni am discutat cu numeroși simpatizanți ai lui Netanyahu, iar aceștia cred sincer că orice restricție impusă unui guvern ales este nedemocratică. „Cum adică nu le putem lua oamenilor libertățile fundamentale?”, spun ei. „Dar am câștigat alegerile! Înseamnă că putem face orice vrem!” În realitate, democrația înseamnă libertate și egalitate pentru toți.

Democrația este un sistem care le garantează tuturor oamenilor anumite libertăți, pe care nici măcar majoritatea nu li le poate lua.

Constituirea unei dictaturi în Israel ar avea consecințe grave nu numai pentru cetățenii israelieni. Coaliția de guvernare e condusă de niște fanatici religioși mesianici care cred într-o ideologie a supremației evreiești. Aceasta impune anexarea la Israel a teritoriilor palestiniene ocupate, fără a li se acorda cetățenie palestinienilor, și visează la distrugerea într-un final a complexului moscheii al-Aqsa – unul dintre locurile sfinte ale islamului – și la edificarea unui nou Templu evreiesc pe locul lui.

Supremația evreiască nu este o idee izolată la periferie. E reprezentată în coaliție de Partidul Puterii Evreiești și de Partidul Sionismului Religios. Ministrul de finanțe Bezalel Smotrich (care face parte din ultimul) a cerut recent să fie șters de pe fața pământului un întreg oraș palestinian drept represalii pentru uciderea a doi coloniști evrei.

Oameni precum Smotrich se află acum la comanda uneia dintre cele mai formidabile mașinării militare din lume, înzestrată cu armament nuclear și armament cibernetic avansat. Sunt decenii de când premierul Benjamin Netanyahu militează împotriva înarmării nucleare a Iranului, avertizând întreaga lume cu privire la pericolul reprezentat de un regim fundamentalist aflat în posesia armei nucleare.

Acum Netanyahu edifică fix un astfel de regim în Israel. Fapt ce ar putea incendia întregul Orient Mijlociu, cu consecințe care vor reverbera și la mare depărtare de regiune. Ar fi incredibil de stupid din partea Israelului să facă așa ceva, dar, după cum am învățat de pe urma invaziei Rusiei din Ucraina, nu ar trebui să subestimăm niciodată stupiditatea umană. E una dintre cele mai puternice forțe ale istoriei.

Vestea bună este că în ultimele luni s-a afirmat o mișcare de rezistență puternică urmărind să salveze democrația israeliană. Respingând ideologia supremației evreiești și conectându-se la tradițiile străvechi ale toleranței evreiești, sute de mii de israelieni manifestează, protestează și rezistă în fiecare modalitate non-violentă pe care o cunoaștem.

Începând de vineri, peste 10.000 de rezerviști ai armatei – inclusiv sute de piloți ai forțelor aeriene, experți în război cibernetic și comandanți de unități de elită – au proclamat public că nu vor servi o dictatură și că, în consecință, își vor suspenda activitatea dacă restructurarea judiciară va continua. Până marți faimoasa aviație militară a Israelului – care se bazează în mare măsură pe rezerviști – ar putea să rămână parțial blocată la sol.

Pentru a aprecia magnitudinea acestui gest, ar trebui să amintesc că pentru mulți israelieni serviciul militar reprezintă o datorie sacră. Într-o țară care s-a ridicat din cenușa Holocaustului, și care s-a confruntat cu pericole existențiale vreme de decenii, armata a constituit întotdeauna elementul intangibil în controversele politice. Însă acum lucrurile s-au schimbat.

Foști șefi ai armatei de uscat, forțelor aeriene și serviciilor de securitate le-au cerut public soldaților să-și suspende serviciul militar. Veterani ai numeroaselor războaie ale Israelului afirmă că aceasta e cea mai importantă luptă a vieții lor. Guvernul Netanyahu încearcă să înfățișeze aceste evoluții ca pe un puci, dar în realitate sunt exact opusul. Soldații israelieni nu pun mâna pe arme pentru a se împotrivi guvernului – ei lasă armele din mână. Ei explică faptul că și-au semnat contractele cu democrația israeliană, iar odată ce democrația ia sfârșit – la fel și contractele lor.

Aceeași senzație a încălcării contractului social a determinat și universități, sindicate, companii tehnologice și alte firme private să amenințe cu noi greve în cazul în care guvernul își va continua acapararea anti-democratică de putere. Israelienii înțeleg care sunt daunele pe care le poate suferi țara noastră.

Pe măsură ce așa-zisa Națiune Start-Up se închide, investitori din toată lumea își retrag banii. Pagubele interne sunt chiar mai mari. Frica și ura domină acum relațiile dintre diversele segmente ale societății, în vreme ce contractul social e sfâșiat complet. Sunt membri ai guvernului care îi etichetează pe manifestanți și pe rezerviștii armatei drept „trădători” și care cer să fie folosită forța pentru zdrobirea opoziției. Israelienii se tem că ne-am putea afla la numai câteva zile depărtare de un război civil.

Însă acei sute de mii dintre noi care protestăm în stradă simțim că nu avem de ales. Este datoria noastră față de noi înșine, față de tradiția evreiască și față de umanitate să împiedicăm ascensiunea unei dictaturi a supremației evreiești. Ne aflăm în stradă fiindcă nu avem încotro, dacă vrem să salvăm democrația israeliană.

Articol de Yuval Noah Harari (istoric, filozof și scriitor israelian) în Financial Times și preluat cu sprijinul agenției Rador