Ziaristul Daniel Sekulich, despre lumea pirateriei moderne: Unii dintre piratii de azi se cred Robin Hood. Ei sunt, de fapt, doar niste banditi violenti 

„Pirateria este astazi o entitate multinationala, care produce venituri de multe miliarde de dolari si care afecteaza securitatea economiei globale”, spune Daniel Sekulich, un ziarist canadian care urmareste de ani de zile fenomenul pirateriei globale. Ce este Pirateria SRL, care sunt cele mai periculoase oceane, de ce unii dintre pirati se cred Robin Hood moderni si cum de reusesc niste oameni in şlapi si barci minuscule sa captureze superpetroliere de mii de tone, ne spune Sekulich intr-un interviu acordat HotNews.ro.

Adrian Novac: Cum se face ca, in secolul 21, inca mai exista pirati?

Daniel Sekulich: Singurul motiv pentru care piratii inca exista sunt banii. Pirateria este, in primul rand, o infractiune de natura economica: cei care traiesc in regiuni unde domneste saracia si faradalegea sunt tentati sa atace vapoarele care trec prin zona doar pentru a face rost de bani, jefuind echipajele sau cerand recompense.

A.N.: Cand ma gandesc la un „pirat”, am in minte imaginea unui aventurier curajos, cu o sabie in mana, apropiat de imaginea capitanului Jack Sparrow. Cat de corecta e aceasta imagine? Care e definita unui pirat modern?

D.S.: Imaginile pe care multi oameni le au despre pirati – fie ca e vorba de Barba Neagra, Capitanul Morgan sau de Johnny Deep in „Piratii din Caraibe” – ii fac pe unii sa creada ca piratii de astazi sunt identici cu cei de demult. Dar imaginea acesta nu este reala din doua motive: piratii din vechime erau criminali violenti, nu foarte placuti si departe de imaginea prezentata in filme. In plus, piratii de acum sunt chiar mai violenti si mai brutali.

Pirateria este, in zilele noastre, o entitate multinationala, care produce venituri de multe miliarde de dolari, si care afecteaza securitatea economiei globale. Piratii moderni sunt ei insisi criminali ce fac parte din bande organizate, care sunt capabili sa atace navele departe in larg, lucru care presupune o experienta importanta.

A.N.: Pirateria exista de mii de ani. Care sunt diferentele intre piratii care traiau pe vremuri si cei care actioneaza acum? In afara de faptul ca, in loc sa foloseasca sabii si tunuri, piratii moderni au pistoale-mitraliera AKM si sisteme GPS.

D.S.: Cred ca cea mai mare diferenta intre vechii pirati si cei moderni este capacitatea de organizare a bandelor din ziua de azi. In locuri ca Somalia, putem vedea ca piratii au evoluat in grupari sofisticate, care pot fi comparate cu sindicatele crimei organizate. Au o structura de conducere, experti financiari, persoane care se ocupa cu strangerea de informatii, oameni care-i aprovizioneaza cu arme si echipament. Gruparile au chiar purtatori de cuvant care ofera relatii presei. Si, binenteles, dispun de o baza solida de recrutare, formata din tineri care sunt gata sa plece pe mare si sa atace nave.

A.N.: HotNews.ro a publicat in ultimul an numeroase articole pe acest subiect si cititorii intrebau mereu un lucru: cum se poate ca o mana de oameni, in şlapi si pantaloni scurti, in barci cu motor mici, reusesc sa captureze nave de mii de tone? Echipajele de pe vase nu renunta prea usor si cedeaza la cererile piratilor? De ce nu incearca sa reziste atacurilor decat foarte rar?

D.S.: Desi multi dintre pirati umbla in şlapi, de obicei ei se urca la bordul navelor foarte bine inarmati. In plus, au experienta necesara sa navigheze sute de mile in largul marii si sa se catere la bordul vapoarelor. Lucrul acesta se face doar cu multa indemanare.

Totusi, factorul cheie in capturarea echipajelor pe care le ataca este armamentul pe care il detin. Cele mai multe dintre vasele comerciale nu detin arme la bord, iar acest lucru inseamana ca echipaje civile, lipsite de aparare, se trezesc fata in fata cu pirati inarmati cu pusti automate si lansatoare de grenade. Cei mai multi dintre marinari prefera sa nu fie raniti in aceste incidente, sperand ca recompensele cerute sa fie platite si ei sa poata fi eliberati.

ziarist, realizator de documentare, castigator al numeroase premii * este autorul cartii lansate recent „Terror on the Seas: True Tales of Modern Day Pirates”, care exploreaza situatia pirateriei la nivel mondial * a scris despre pirateria internationala pentru publicatia The Globe and Mail * primul sau volum s-a intitulat „Ocean Titans: Journeys in Search of the Soul of a Ship” * cand nu calatoreste, locuieste in Toronto (Canada)

Daniel Sekulich

A.N.: Spuneti ca lumea pirateriei este practic o companie de miliarde de dolari, controlata de gangsteri si sefi militari. Se poate vorbi in acest caz de Pirateria SRL? Exista „un model de afaceri” in cazul pirateriei somaleze?

D.S.:Bandele de pirati somalezi au creat, fara indoiala, un model de afaceri. Acesta a evoluat de-a lungul deceniilor de la mici gasti ce navigau pe mare in barci de pescari pana la grupuri mari, capabile sa captureze un super-petrolier. Pentru a putea face asta, aceste bande si-au accelerat si rafinat operatiunile si au incheiat aliante cu sefi militari de pe uscat. Nicio banda de pirati somalezi nu poate actiona fara aprobarea „lorzilor razboinici” de pe uscat care controleaza regiunile de unde pleaca piratii. Aceasta inseamana ca sefii militari de pe tarm trebuie sa primeasca o parte din orice recompensa primita de pe urma deturnarilor de nave. Asa incat, pirateria este precum o corporatie in care sefii urmaresc profitul continuu de pe urma activitatilor pirateresti. Pirateria va continua atata vreme cat se pot face bani de pe urma ei.

A.N.: Ati avut posibilitatea sa stati de vorba cu unii dintre pirati. Ce spun ei despre activitatile lor? Se considera un fel de eroi locali, oameni de afaceri sau banditi?

D.S.: Unii dintre pirati cred cu adevarat ca sunt eroi, „banditi” in genul lui Robin Hood. Altii stiu ca ceea ce fac este gresit, insa spun ca n-au alta optiune din cauza saraciei in care traiesc. La altii, pur si simplu nu le pasa si n-au niciun fel de mustrari de constiinta ca ataca marinari.

Unora dintre piratii somalezi le place sa spuna ca fac ceea ce fac din cauza pescuitului in exces sau a deversarii de materiale toxice in apele lor de catre straini. Insa aceste probleme dateaza inca din anii’ 90 si, in opinia mea, nu justifica atacarea vaselor inchiriate de ONU pentru a transporta ajutoare umanitare si alimentare catre poporul somalez. Inteleg motivele pentru care oamenii au ales sa se faca pirati; n-am insa niciun fel de simpatie pentru actiunile lor.

A.N.: Mai multe articole publicate in presa internationala afirmau ca piratii din Somalia au surse in Londra, care-i tin la curent cu navele straine, echipajele si rutele lor. Asa incat, operatiunea nu pare limitata doar la zona Golfului Aden. Cine sunt cei care-i informeaza si de ce?

D.S.: Grupurile de pirati somalezi utilizeza multe resurse care sa-i ajute, iar folosirea spionilor aflati in porturi straine este unul dintre aceste elemente. In interiorul lumii martime, este o practica obisnuita ca marile companii sa supravegheze activitatile din porturi, cu alte cuvinte sa monitorizeze firmele concurente. Infractorii maritimi nu sunt cu nimic diferiti. Este foarte usor sa platesti pe cineva in, sa zicem, Mombasa sau Port Suez pentru a informa pe sefii piratilor din Somalia despre traficul naval.

Acest lucru insa nu presupune ca un vas anume va fi atacat ulterior. Pur si simplu le da piratilor cateva informatii generale despre ce nava vine si care pleaca, cand anume se intampla asta etc. Este doar o parte din operatiunile lor; piratii trebuie sa gasesca ei insisi pe mare vasele pe care sa le atace.

A.N.: Care sunt cele mai periculoase mari si oceane? De exemplu, este vreo diferenta intre piratii care sunt activi in apropiere de Singapore si cei care ataca vasele in Golful Aden?

D.S.: Apele din Cornul Africii – Oceanul Indian, Golful Aden si Marea Rosie – sunt cele mai periculoase in prezent din cauza pirateriei. Pe locul doi sunt cele din vestul Africii, in special Golful Guinea din apropiere de Nigeria.

Insa suntem martorii unor atacuri pirateresti in intreaga lume, din Caraibe pana in Pacific, din America de Sud pana in sudul Asiei. Asia de sud-est, in special stramtoarea Malacca, a fost ani de-a randul cea mai rea zona pentru piraterie, insa eforturile facute de autoritatile din domeniul securitatii din Singapore, Malaezia, Indonezia si Thailanda au fost extrem de eficiente in reducerea problemei. Mai exista inca incidente in aceasta zona, multe dintre ele sunt insa neraportate.

A.N.: Anul trecut, piratii somalezi au inceput sa captureze nave departe de Golful Aden, atacand vase care se indreptau spre Mombasa. Ce inseamana acest lucru? Si-au schimbat cumva tacticile?

D.S.: Piratii somalezi si-au transferat o parte din operatiuni in apele din sud-estul Kenyei, in primul rand datorita faptului ca exista o prezenta navala internationala redusa in acea regiune. In timp ce in Golful Aden patruleaza zeci de nave de razboi, in zonele aflate mai la sud nu sunt decat cateva vase militare iar regiunea este mult mai mare pentru a putea fi protejata de marina locala. Astfel incat piratii au facut ceea ce au facut mereu atunci cand au fost confruntati de vasele de razboi: si-au mutat activitatile in alte parti.

A.N.: De ce credeti ca vasele militare, dotate cu echipamente moderne, nu sunt capabile sa rezolve problema piratilor? Cum se face ca armata internationala care patruleaza Cornul Africii nu poate sa impiedice atacurile?

D.S.: Este dificil pentru multi oameni sa inteleaga cat de intinse sunt apele in care actioneaza piratii. Daca ne uitam la harta, Golful Aden nu pare foarte mare, insa sa stiti ca este. Este imposibil sa patrulezi fiecare km patrat si piratii sunt constienti de acest lucru.

Piratii sunt dispusi sa parieze (cu vietile omanilor) ca pot evita vasele de razboi si sa gaseasca niste nave ghinioniste. Nu reusesc insa de fiecare data. Uneori, incearca de 10-20 de ori pana reusesc sa captureze un vas. Insa o singura nava poate insemna milioane de dolari ca recompensa, asa incat e un joc pe care piratii sunt dispusi sa-l incerce.

Harta atacurilor din 2009 Foto: Biroul Maritim International

A.N.: Exista cateva rute despre care se stie ca sunt pline de pirati. Cu toate acestea, multe nave continua sa treaca prin aceste regiuni. De ce?

D.S.: Industria maritima se bazeaza pe cateva trasee scurte, care le permite vaselor sa transporte cargouri in mod eficient din punctul A in punctul B. Canalul Suez reprezinta una dintre legaturile esentiale in comertul global. Ca o consecinta, mii de vapoare navigheaza prin Golful Aden si prin Marea Rosie in fiecare an, chiar daca marinarii stiu ca exista riscul aparitiei piratilor. Ca sa redirectionezi navele prin sudul Africii ar insemna sa cresti costurile, asa incat multe companii maritime prefera drumul cel mai scurt.

Dar chiar si alegand ruta mai lunga nu este un lucru sigur in proportie de 100%, asa cum am vazut cand supertancul Sirius Star a fost capturat de pirati sau cand nava americana Maersk Alabama a fost atacata.

A.N.: Cine e de vina atunci cand un vas este capturat de catre pirati: capitanul, echipajul, compania maritima?

D.S.: In mod obisnuit, singurii care trebuie sa fie vinovati sunt piratii insisi. Destul de des, capitanul si marinarii nu au nici cea mai mica ideea ca sunt tinte ale atacului; surpriza este, de altfel, unul dintre mijloacele prin care piratii reusesc sa se urce la bordul vapoarelor.

Insa unele companii si-au asumat riscuri care nu fac altceva decat sa le puna echipajele in primejdie. De exemplu, unele apeleaza la marinari care nu au suficient antrenament in masuri anti-piraterie sau trimit vasele in calatorii care le fac sa se apropie in mod periculos de regiuni in care exista riscuri mari sa fie atacate. Pentru cateva persoane din industria maritima de astazi, pirateria si plata recompensei sunt doar doua dintre costurile afacerii.

A.N.: Care credeti ca este cea mai eficienta solutie la eradicarea acestei probleme: evitarea apelor in care umbla piratii, angajarea de firme de securitate pentru a pazi vapoarele, folosirea fortei militare?

D.S.: Eradicarea completa a pirateriei este dificila, aproape imposibila. Exista de mii de ani, deoarece intotdeauna sunt persoane care vor sa atace vapoarele.

Prezenta navelor militare este un element care ar putea sa raspunda acestei chestiuni, insa fara sa sa faca ceva pentru a rezolva cauzele problemei de pe tarm – in locuri precum Somalia, de exemplu -, pirateria va continua sa atraga tineri disperati.

In ceea ce priveste angajarea de echipe care sa asigure securitatea vapoarelor, cateva companii maritime au facut deja acest lucru. Nu este insa o garantie absoluta a sigurantei navelor. Fara sa facem ceva in legatura cu saracia si faradelegea de pe uscat, pirateria pe mare va continua sa existe.

A.N.: Plata recompensei este solutia corecta in aceasta problema? Nu creeaza ea un precedent?

D.S.: In interiorul comunitatii maritime, plata recompensei este o problema foarte controversata. Pentru unii, este considerata o varianta mai buna decat sa-si vada marinarii raniti sau tinuti in captivitate pentru o lunga perioada de timp.

Altii cred insa ca nu trebuie platita nicio recompensa, deoarece ii motiveaza pe pirati sa atace si mai mult.

In plus, nu toti proprietarii de vapoare pot intotdeauna sa plateasca recompensele cerute de pirati.

Insa ar fi extrem de dificil sa convingi fiecare armator sa nu le dea bani piratilor. Intotdeauna se va gasi cineva care sa le satisfaca cererile.

Citeste mai mult despre piraterie pe cele doua bloguri ale lui Daniel Sekulich: Terror on the Seas sipiratebook.blogspot.com.

Centrul de raportare a piraterieidin cadrul Biroului Maritim International de la Kuala Lumpur, care monitorizeaza atacurile piratilor, a afirmat ca numarul atacurilor s-a dublat in primele sase luni din 2009, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. In acest an au fost 240 de atacuri la nivel mondial, fata de 114 in 2008. Piratii au reusit sa urce pe 78 de vapoare, au tras cu armele impotriva a 75 de vase si au deturnat 31 de nave. 561 de marinari au fost luati ostatici, 19 au fost raniti, 6 ucisi iar 8 sunt inca disparuti.