Asociație de procurori, despre propunerea lui Predoiu de a institui un prag de 9.000 de lei pentru abuzul în serviciu: Înseamnă a da liber la furat funcționarilor publici

Asociația procurorilor „Inițiativa pentru Justiție” protestează față de demersurile politicienilor de a încuraja un fenomen infracțional deosebit de periculos prin modificarea articolului din Codul penal ce reglementează abuzul în serviciu, în sensul instituirii unui prag valoric ridicat pentru prejudiciu, precum și a altor condiții suplimentare.

Într-un comunicat de presă transmis luni, asociația de procurori atrage atenția că „reprezintă o dovadă de ipocrizie și de rea-credință” fixarea unui prag de 250.000 lei sau chiar de „doar” 9.000 de lei pentru ca încălcările legii săvârșite de funcționarii publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu să fie pedepsite conform legii penale, „simultan cu a căuta pe orice căi reducerea unor pensii de serviciu catalogate ca „speciale” sau „nesimțite”, plătite de zeci de ani în temeiul legii și prevăzute în considerarea incompatibilităților, interdicțiilor și riscurilor profesionale pe care beneficiarii au trebuit să le suporte în timpul activității.

Ce spune asociația de procurori:

• „Suma de 9.000 de lei este mai mare decât drepturile salariale lunare ale majorității cetățenilor – inclusiv a multor judecători și procurori definitivi cu grad de judecătorie sau de parchet de pe lângă judecătorie. A stabili un astfel de prag înseamnă „a da liber la furat” funcționarilor publici, atât timp cât prejudiciul pentru fiecare act material în parte se situează sub această sumă.
• Precizăm, pentru persoanele nefamiliarizate cu dreptul penal, că, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din Codul penal și cu Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, o infracțiune se consideră „continuată” atunci când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Din acest motiv, chiar și în situația scandaloasă în care un funcționar public cu un program de muncă de 8 ore și o pauză de masă inclusă de 20 de minute și-ar propune să încalce legea cât mai des și ar reuși să săvârșească, în timpul programului efectiv de muncă, la fiecare 5 minute, câte o încălcare a legii prin care ar produce o pagubă de 8999,99 lei, nu ar putea fi tras la răspundere pentru prejudiciul total de 827.999,08 lei, pentru că niciuna din acțiunile sale nu ar prezenta conținutul infracțiunii de abuz în serviciu. Cum, de cele mai multe ori, producerea unei pagube cu intenție are drept corespondent obținerea unui folos necuvenit de către autor și/sau alte persoane este de presupus că niște persoane se vor îmbogăți necuvenit.
• Pentru astfel de fapte funcționarul public ar putea fi cel mult tras la răspundere disciplinară și civilă ca urmare a demersurilor inițiate de către conducătorul instituției – care, de obicei are o cotă-parte când se recurge la astfel de moduri de operare – dar perspectiva de recuperare a prejudiciilor de la funcționar ar fi iluzorie. Din alt punct de vedere, chiar considerând că instituția, prin conducătorul și juriștii săi ar acționa prompt și corect procedural, atunci când este vorba de contracte, orice demersuri de a obține în instanță anularea acestora ar genera noi cheltuieli, fără a exista garanția că procesul ar putea fi câștigat cândva de instituție.
• Mai mult, prin adăugarea unor condiții suplimentare pentru ca fapta să constituie abuz în serviciu – anume ca funcționarul să acționeze „cu știință” și că, alternativ cu producerea unui prejudiciu peste pragul fixat, fapta să producă o vătămare „gravă” a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane – se tinde spre îngreunarea dovedirii faptei și chiar spre dezincriminarea acesteia. Astfel, pe de o parte, procurorii vor avea de demontat o apărare de genul „nu am știut ce fac” („nu am fost conștient de consecințele faptei mele, de valoarea prejudiciului sau de gravitatea pagubei pe care le va produce”), dificultate de cele mai multe ori insurmontabilă pentru că trebuie demonstrat, dincolo de orice dubiu rezonabil și în detaliu, ce calcule și-a făcut cineva în minte. Această propunere/intenție de modificare nu își are izvorul în deciziile Curții Constituționale și este nejustificată, dispozițiile Codului penal cu privire la intenție fiind suficiente. Pe de altă parte, lăsându-se la latitudinea organelor judiciare interpretarea dacă vătămarea produsă este sau nu „gravă” se lasă la apreciere dacă fapta constituie sau nu infracțiune, ceea ce este inadmisibil, în virtutea principiului legalității incriminării, și, indubitabil, textul legal astfel rezultat riscă să fie din nou sancționat de Curtea Constituțională. Pe cale de raționament juridic se poate anticipa că soluția Curții Constituționale ar putea fi doar de declarare ca neconstituțională a întregii sintagme referitoare la vătămare, nu doar a cuvântului „gravă”.
• Din aceste motive este de domeniul evidenței că se urmărește favorizarea unui fenomen infracțional prin care să se poată prejudicia bugetul statului, cu aducerea acestui fenomen la o amploare inimaginabilă prin dezincriminarea în diferite moduri a faptelor funcționarilor publici implicați, și că toată campania actuală de asmuțire a cetățenilor unii împotriva altora prin crearea impresiei că unii ar fi, în mod nejustificat, privilegiați în ceea ce privește veniturile având la origine munca, este, de fapt, o diversiune. Adevărații privilegiații vor fi, dacă modificările propuse vor intra în vigoare, funcționari publici care încalcă legea și cei care beneficiază de pe urma încălcării legii.
• Dacă tot se consideră că este necesar ca legiuitorul să reglementeze un prag valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, la stabilirea pragului trebuie să se țină cont că acesta nu poate fi unul care să încurajeze săvârșirea infracțiunii, iar cu privire la intensitatea vătămării nu pot fi folosite cuvinte sau expresii vagi, ci aceasta ar trebui raportată la valoarea daunelor morale prin care se cuantifică, de fiecare dată când este cazul, o vătămare a unui drept sau interes legitim de natură nepatrimonială.
• Pentru a răspunde nevoii sociale de prevenire a săvârșirii unor încălcări ale legii de către funcționarii publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acest prag și suma care ar cuantifica intensitatea minimă a vătămării dreptului sau interesului legitim ar trebui să aibă o valoare modică, pentru ca funcționarul public să nu fie tentat să încalce legea și care să și fie percepută ca atare de către majoritatea cetățenilor.
• Suma de 9000 de lei – mai mare decât salariul majorității funcționarilor publici și mai mare decât drepturile salariale ale unui număr semnificativ de cetățeni, inclusiv o mare parte dintre judecători sau procurori – nu este o sumă modică, de care un cetățean obișnuit să se poată lipsi lejer și care să nu reprezinte o tentație. Nici valoarea salariului minim pe economie nu poate reprezenta o sumă modică, adecvată ca prag valoric pentru paguba sau prejudiciul moral produse prin infracțiunea de abuz în serviciu, pentru că numeroase persoane muncesc cinstit, din greu, timp de o lună pentru această sumă. Nici măcar valoarea alocației de stat pentru copii nu poate reprezenta o sumă modică, pentru că această sumă este importantă pentru multe familii. O sumă modică ar putea fi prețul aproximativ al unei porții de mâncare de amiază la o cantină sau al unei porții de „meniul zilei” la un restaurant modest, pe care majoritatea cetățenilor și-ar permite să o dea de pomană, ocazional, unei persoane nevoiașe și pentru care majoritatea cetățenilor nu ar fi tentați să comită infracțiuni. Stabilirea unui astfel de prag nu ar reprezenta o problemă de reacție disproporționată a statului sau de irosire a resurselor pentru organele judiciare, întrucât limitele de pedeapsă permit dispunerea unor soluții de renunțare la urmărirea penală, aceasta constituind o practică frecventă la parchete în cazurile infracțiunilor cu prejudiciu mic sau recuperat și al infractorilor fără antecedente penale”.

Reamintim că amendamentul privind pragul valoric de 250.000 de lei de la care se aplică infracțiunea de abuz în serviciu a fost propus și asumat chiar de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, într-o ședință în cerc restrâns a Coaliției, care a avut loc duminică seară, au declarat pentru HotNews.ro surse din partid.

La ședință au participat și Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Kelemen Hunor, Lucian Bode, Robert Cazanciuc și Marian Neacșu.

După decizia din Coaliție, amendamentul cu pricina a ajuns la Senat. Președintele Comisiei Juridice de la Senat, Cristian Niculescu Țăgârlas, a declarat joi pentru HotNews.ro că acesta a ajuns pe mail la parlament, însă nu a mai spus de la cine.

În urma depunerii amendamentului buclucaș, Senatul a adoptat joi un proiect de modificare a Codului penal prin care se instituie un prag valoric pentru abuzul și neglijența în serviciu. Mai exact, dacă prejudiciul este mai mic de 250.000 de lei, adică 50.000 de euro, atunci nu mai vorbim de infracțiune. Este ceea ce prevedea OUG 13, care a scos sute de mii de oameni în stradă, numai că atunci pragul era de 200.000 de lei.

Ulterior adoptării proiectului, Ministerul Justiției a anunțat că propune un prag de 9.000 de lei.

Liderii coaliției de guvernare, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, au anunțat apoi că au decis să susțină propunerea Ministerului Justiției privind stabilirea unui prag de 9.000 de lei pentru dezincriminarea abuzului în serviciu, în proiectul adoptat miercuri de Senat. Cei doi au făcut anunțul pe Facebook, prin mesaje postate aproape simultan.