STRATFOR: Naţiunile baltice se uită peste graniţe şi văd probleme

Apartenenţa la Uniunea Europeană şi la NATO va rămâne piatra de temelie a strategiilor de politică externă ale Lituaniei, Letoniei şi Estoniei. Fricţiunile din Alianţa Atlantică, precum şi fragmentarea politică în Europa vor continua să reprezinte o ameninţare pentru pentru statele baltice, deoarece aceste ţări depind de alianţele lor internaţionale pentru securitatea lor, potrivit analizei Stratfor, citată de Rador

Deşi aderarea la NATO este un factor important care descurajează o invazie formală, ţările baltice vor rămâne în continuare ameninţate de alte forme de agresiune, inclusiv atacurile cibernetice şi campaniile de dezinformare.

2018 este un an simbolic pentru republicile baltice Lituania, Letonia şi Estonia, deoarece marchează centenarul independenţei lor faţă de Imperiul Rus. Ultimul secol numai uşor nu a fost pentru trioul micilor ţări, pentru că independenţa a fost rapid urmată de ocupaţie, mai întâi de către nazişti şi apoi de sovietici. Cele trei republici au petrecut cinci decenii sub URSS, recâştigându-şi independenţa abia între 1990 şi 1991. Când am vizitat regiunea, luna trecută, nu am putut să nu mă gândesc că ultimii ani au fost probabil cei mai buni din tulburatul lor secol ca republici, pentru că nu au fost niciodată atât de prospere, de democratice şi de deschise către lume. Cu toate acestea, fantomele trecutului nu au dispărut complet, iar statele baltice se uită din nou la lumea din jurul lor cu îngrijorare.

Tabloul de ansamblu

Naţiunile baltice Estonia, Letonia şi Lituania se bucură de o prosperitate fără precedent şi de o democraţie vibrantă, la 25 de ani de la câştigarea independenţei de Uniunea Sovietică. Dar ele sunt totodată îngrijorate de modul în care afirmarea crescândă a Rusiei, ca şi fricţiunile dintre Moscova şi Occcident, le-ar putea afecta securitatea.

Ameninţări în vecinătate

Când asculţi ce spun oficiali guvernamentali, academicieni, lideri de afaceri şi experţi de la think tank-uri din ţările baltice, apare rapid o temă comună: Rusia încă este considerată o ameninţare. Această teamă este rezultatul istoriei şi al geografiei, deoarece Lituania, Letonia şi Estonia sunt mici, plate şi uşor de invadat. Poziţia lor la Marea Baltică şi amplasarea lor strategică la intersecţia pieţelor europene, nordice şi ruseşti au făcut ca aceste ţinuturi să fie un loc atrăgător pentru invadatori, ceea ce explică de ce au petrecut atât de multe secole sub dominaţie străină. Puterile regionale, cum ar fi Germania şi Suedia, au invadat regiunea în trecut, dar amintirile cele mai proaspete rezultă în mod evident din ocupaţia sovietică, după cel de-al doilea Război Mondial.

Începutul anilor 1990 şi începutul anilor 2000 au oferit ajutor temporar regiunii, în timp ce cele trei state au aderat la Uniunea Europeană şi NATO, iar Rusia – pentru prima dată în ultimele decenii – nu a fost la fel de agresivă ca în trecut. Însă războiul ruso-georgian din 2008, şi mai ales anexarea de către Rusia a Crimeei şi susţinerea forţelor separatiste din estul Ucrainei, în 2014, au reaprins temerile tradiţionale ale regiunii baltice, legate de agresiunea Rusiei.

Aceste temeri nu rezultă în mod necesar dintr-o potenţială invazie, ci din alte forme de agresiune, inclusiv atacuri cibernetice, campanii de dezinformare şi sprijin pentru grupurile interne subversive. În ultimii ani, ţările baltice şi-au sporit cheltuielile militare şi au căutat să îşi reducă dependenţa de energia rusească. Cu toate acestea, aceste ţări continuă să importe cantităţi semnificative de gaze naturale şi să desfăşoare foarte multe tranzacţii cu acesta. În acelaşi timp, banii ruseşti sunt prezenţi în sectoarele lor bancare, iar în cazul Estoniei şi Letoniei, ruşii etnici reprezintă aproximativ un sfert din populaţie. În timp ce statutul de membru al NATO protejează în mod evident regiunea de orice atac militar formal, liderii statelor baltice se tem de provocările de a preveni şi de a descuraja alte forme de agresiune – economică, politică şi socială.

Tensiuni între prieteni

Întrebările despre intenţiile Rusiei se leagă de o a doua preocupare în regiunea baltică: stabilitatea Alianţei Atlantice. Alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA a creat incertitudine în regiune, mai ales după ce acesta a criticat nivelul scăzut al cheltuielilor militare ale Europei şi, cel puţin pentru o vreme, a ridicat îndoieli cu privire la angajamentul Casei Albe faţă de principiul apărării colective a NATO. Dar ceea ce face America este mai important decât ceea ce spune, iar realitatea pe teren este că Statele Unite rămân angajate în securitatea baltică. De exemplu, avioanele de luptă americane rămân o parte importantă a misiunii de poliţie aeriană a NATO în zonă, iar forţele americane participă periodic la exerciţii militare din regiune. La începutul lunii septembrie, Trump a spus chiar că şi Casă Albă are în vedere o bază militară permanentă în Polonia. Chiar dacă ideea nu se va materializa niciodată, dezbaterile oferă un mesaj clar de susţinere a regiunii. Dar asta nu înseamnă că există numai relaţii cordiale între Statele Unite şi Europa în aceste zile.

De fapt, relaţiile dintre Statele Unite şi Germania s-au deteriorat de când Trump a preluat mandatul, deoarece Casa Albă a denunţat excedentul masiv al Germaniei în comerţul bilateral, acuzând, de asemenea, Berlinul că a cheltuit prea puţin pentru apărare. Războiul cuvintelor pune ţările baltice într-o situaţie dificilă, deoarece principalul lor aliat militar, Statele Unite, se ceartă cu unul dintre principalii lor parteneri economici şi politici, Germania. În plus, politica externă a Germaniei este ambiguă în privinţa Rusiei. În timp ce Berlinul a condus sancţiunile economice şi politice împotriva Moscovei din cauza conflictului din Ucraina, a apărat, de asemenea, controversatul proiect Nord Stream 2, care va transporta gazul rusesc în Germania, de-a lungul Mării Baltice – ocolind astfel Ucraina ca stat de tranzit. Oficialii germani insistă că Nord Stream 2 este un proiect pur economic, dar istoria a învăţat ţările baltice să fie sceptice faţă de pactele dintre Berlin şi Moscova.

Există factori suplimentari care complică peisajul pentru guvernele lituanian, leton şi eston. În primul rând, relaţiile ar putea fi bune între statele baltice şi Uniunea Europeană, dar acelaşi lucru nu este adevărat pentru unii dintre aliaţii naţiunilor baltice. Polonia şi România împărtăşesc sentimentul de îngrijorare al trioului faţă de Rusia, inclusiv dorinţa de a reduce dependenţa regiunii de energia rusească şi de a menţine NATO cât mai angajată posibil în regiune, dar Varşovia – şi într-o măsură mai mică, Bucureştiul – trec printr-o perioadă de tensiuni cu Comisia Europeană, din cauza a ceea ce Bruxelles-ul percepe ca fiind o deteriorare a statului de drept în aceste ţări. Bruxelles-ul a ameninţat că va reduce fondurile de dezvoltare şi subvenţiile agricole pentru ţările care nu respectă principiile şi valorile sale, în timp ce guvernul francez a sugerat că următoarea etapă a integrării continentale ar putea include un grup mai mic de ţări, şi nu întregul bloc.

Chiar dacă Lituania, Letonia şi Estonia nu sunt direct afectate de astfel de iniţiative, o eventuală scădere a relaţiilor dintre principalii aliaţi ai ţărilor baltice ar spori sentimentul de insecuritate. În cele din urmă, Brexit este, de asemenea, o sursă de preocupare pentru regiune, în special pentru că Regatul Unit este un aliat-cheie în descurajarea Rusiei şi deseori acţionează ca o punte între Statele Unite şi Europa. Desigur, Regatul Unit părăseşte numai Uniunea Europeană – nu şi NATO – iar Londra doreşte să menţină legături strânse de apărare şi securitate cu continentul, însă divorţul ţării de Uniunea Europeană cuprinde problemele din structurile politice, economice şi militare care au ţinut regiunea baltică în siguranţă în ultimele două decenii.

Speranţe şi temeri

Acest mediu geopolitic complicat creează provocări şi oportunităţi pentru ţările baltice. Printre dificultăţi se numără faptul că Rusia poate exploata tensiunile atât din Europa, cât şi între Continent şi Statele Unite, în avantajul propriu. Din perspectiva Kremlinului, dacă Moscova nu poate face NATO şi, într-o măsură mai mică, Uniunea Europeană, să dispară, atunci trebuie să se asigure că acestea rămân cât mai fragmentate posibil, ca să nu ameninţe Rusia. Ţările baltice au totuşi ocazia de a valorifica aceste tensiuni, pentru a atrage interesul american în regiune, cum ar fi prin intermediul Iniţiativei celor Trei Mări. Creat în 2016, este un forum de discuţii pentru 12 ţări de la Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Adriatică şi are ca scop creşterea cooperării economice şi politice în regiune, în special în ceea ce priveşte proiectele de infrastructură. Grupul a căutat aprobarea americană încă de la început. Trump a fost invitatul de onoare în timpul summit-ului de anul trecut, în timp ce secretarul american al energiei, Rick Perry, a participat la summit-ul din 2018.

Iniţiativa celor Trei Mări

Iniţiativa celor Trei Mări (3SI) este un forum pentru ţările din Europa Centrală şi de Est caare au un interes comun în cooperarea politică şi economică, mai ales pentru a dezvolta infrastructura energetică şi de transport în regiune. 3SI a avut primul summit în Croaţia, în 2016.

Până în prezent, sprijinul acordat de America acestui forum este în mare parte simbolic, însă Germania este din ce în ce mai îngrijorată de faptul că acesta ar putea deveni un cadru de cooperare între Statele Unite şi Europa Centrală şi de Est, care să ocolească Europa de Vest. Ministrul german de Externe, Heiko Maas, a participat la summit-ul de anul acesta, menţionând că Berlinul doreşte să devină membru oficial al grupului. Cererea este un memento că, în cele din urmă, Germania este o putere central-europeană cu interese care aflate atât în estul, cât şi în vestul continentului. Dezbaterea asupra acceptării Germaniei ca membru va fi interesant de urmărit.

Implicarea Germaniei presupune sprijin politic şi finanţare pentru proiectele de infrastructură (la urma urmei, membrii forumului sunt economii mici, care ar fi fericite pentru fiecare bănuţ), dar ar oferi, de asemenea, Berlinului un mijloc de a orienta agenda regiunii. Acţiunile Germaniei reprezintă o provocare deosebită pentru Polonia, care aspiră să îşi consolideze propria sferă de influenţă în Europa Centrală şi de Est.

O sută de ani au trecut de când Lituania, Letonia şi Estonia şi-au declarat independenţa, dar provocările externe ale ţărilor – precum şi strategiile lor – în 2018 sunt cam la fel ca în 1918. Pentru ţările mici înconjurate de vecini puternici, a dezvolta cât mai multe alianţe internaţionale este esenţial. Apartenenţa la NATO şi la UE va rămâne piatra de temelie a politicii lor externe şi va fi esenţială, iar menţinerea în regiune a Statelor Unite (pe care le consideră drept garanţia finală a securităţii lor) va fi cheia. De asemenea, fricţiunea din cadrul Alianţei Atlantice şi fragmentarea politică din Europa reprezintă ameninţări serioase pentru securitatea acestora. Confruntându-se cu astfel de provocări, naţiunile baltice vor continua să dezvolte cât mai multe parteneriate politice, economice şi militare, pentru a se asigura că independenţa lor cu greu câştigată devine normă – în loc de excepţie – într-o istorie marcată de atâtea turbulenţe.

Analiză Stratfor (preluare Rador)