​Seara japoneza "Calea samuraiului astazi" la Libraria Humanitas de la Cismigiu

Miercuri, 17 septembrie, ora 19.00 publicul este invitat la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) unde are loc o dezbatere pornind de la fascinata carte a lui Yukio Mishima „Calea samuraiului astăzi”, alături de Excelenţa Sa Kanji Tsushima, Elisabeta Lăsconi, Mirela Murgescu, Gabriel Liiceanu, Ştefan Liiceanu şi Şerban Georgescu. La eveniment se va discuta despre contribuţia samurailor la definirea identităţii japoneze şi despre rolul acestora în societatea contemporană.

Yukio Mishima a scris „Calea samuraiului astazi” cu trei ani înainte de dramatica sa sinucidere. Volumul conţine o interpretare personală a scriitorului la Hagakure, codul clasic de etică şi conduită a samurailor. Cartea a devenit un bestseller în Japonia imediat dupa moartea lui Mishima, atât admiratorii cat şi detractorii poziţiilor sale politice recurgând la ea pentru a înţelege drama finală a autorului cât şi culisele sinuciderii sale din 1970.

Hagakure în varianta originală conţine învăţăturile samuraiului-călugăr Jōchō Yamamoto (1659–1719) culese şi editate de studentul său Tsuramoto Tashiro. Codul a devenit disponibil publicului larg abia în timpul Erei Meiji, când principiile sale de loialitate au fost reinterpretate în sensul loialităţii faţă de împărat şi faţă de naţiunea japoneză.

„Mishima evidenţiază rolul pe care Hagakure l-a avut în dezvoltarea sa în timpul războiului şi după, şi prezintă asemănările dintre propria sa critică a Japoniei materialiste de după război şi criticile lui Jōchō la adresa decadenţei somptuoase a contemporanilor săi. Mishima este foarte aproape de Jōchō în ceea ce priveşte ideea acestuia de morală personală. Cei doi par a fi fundamental asociali dacă ţinem cont de insistenţa cu care caută perfecţiunea spirituală şi fizică a sinelui; amândoi sunt interesaţi de motivaţia personală şi de cum acţionează o persoană mai degrabă decât de realizările acesteia. Întotdeauna accentul cade mai curând pe individ, al cărui ultim ţel e autocultivarea, decât pe contribuţia pe care acesta poate să o aducă societăţii.

Geniul lui Mishima a fost să aplice societăţii moderne cea mai severă critică socială a eticii samuraiului izvorâtă din Hagakure. Opera sa de ficţiune tratează adesea atomizarea societăţii moderne şi imposibilitatea comunicării spirituale şi emoţionale între oameni. Dar în operele sale târzii, alături de disperarea izolării individului se află şi preamărirea auto-suficienţei. Un erou al lui Mishima poate face singur orice îl preocupă, fără ajutorul nimănui şi fără a-i păsa de ce ar putea crede altcineva. O asemenea atitudine şi-a găsit împlinirea ultimă în sinuciderea lui Mishima pentru un împărat căruia nu i-a păsat de soarta sa, pentru o cauză la care ştia că nu va contribui cu nimic – şi de propria sa mână.” (Kathryn Sparling, Colombia University)

Kimitaka Hiraoka s-a născut la Tokio în 1925. Educaţia sa a fost decisiv influenţată de bunica paternă, demnă păstrătoare a spiritului samurailor: autodisciplină şi control total asupra minţii şi trupului. Când debutează la 16 ani într-o revistă, pentru a-şi ascunde identitatea faţă de tatăl său, adoptă pseudonimul Yukio Mishima. În 1943 începe să studieze dreptul, iar în 1944 îi apare prima carte, în condiţiile în care, din pricina războiului, statul japonez face mari economii la hârtie.Într-o săptămână se vând 4 000 de exemplare. Mishima e, la acea dată, un tânăr intelectual care suferă de plămâni şi nu e mobilizat să lupte pe front – ruşine care avea să-l urmărească toată viaţa.

Primul roman, Confesiunile unei măşti (trad. rom. Humanitas, 2003; Humanitas Fiction, 2011), face din el cel mai cunoscut scriitor al noii generaţii, iar faima lui creşte cu fiecare titlu publicat. În 1952 vizitează Grecia şi descoperă în figura zeului Apolo idealul frumuseţii, sănătăţii şi forţei. Vrea să devină precum o statuie greacă şi începe să-şi cultive trupul. Cariera literară fulminantă e dublată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor, care-l va împinge către gestul sinuciderii demonstrative din 1970. Yasunari Kawabata, scriitorul japonez care a primit în 1968 Premiul Nobel pentru literatură, cel care îl sprijinise în tinereţe pe Mishima, avea să spună: „Mishima are un talent extraordinar, nu este doar un talent japonez, ci unul universal. Este acel tip de geniu care apare o dată la 300 de ani. În privinţa talentului, Mishima îmi este cu mult superior.“ Yukio Mishima rămâne unul dintre cei mai interesanți, dar și controversați, autori japonezi ai secolului al XX-lea.

Evenimentul se desfăşoară în parteneriat cu Centrul de Studii Romano-Japoneze (Romanian-Japanese Studies Center) „Angela Hondru” şi cu susţinerea Universităţii Româno-Americane.