Fostul general Atanasie Stanculescu cere din nou intreruperea executarii pedepsei invocand motive medicale

Victor Atanasie Stanculescu (84 de ani) cere instantei intreruperea executarii pedepsei de 15 ani de inchisoare data in dosarul privind revolutia din ’89 de la Timisoara, motivand ca sufera de mai multe boli ce nu pot fi tratate in penitenciar, anunta Mediafax.

Judecatoria Ilfov a luat vineri in discutie cererea fostului general Stanculescu si a fost nevoita sa amane, pentru 7 decembrie judecarea cauzei, dupa ce a constatat ca la dosar nu a ajuns expertiza medico-legala ce trebuie efectuata de catre Institutul National de Medicina legala (INML) si care a fost dispusa anterior de catre instanta.

Unul dintre avocatii lui Stanculescu din acest caz a afirmat ca generalul Victor Atanasie Stanculescu „sufera de 12 patologii cronice”, intre care si de o forma de leucemie, boli ce nu pot fi tratate, in opinia apararii, in reteaua sanitara a sistemului penitenciar. In aceste conditii apararea lui Stanculescu s-a indreptat catre Judecatoria Ilfov cu o cerere de inrerupere a executarii pedepsei pe motive medicale.

La primul termen de judecata din acest caz instanta a admis solicitarea avocatilor si a admis efectuarea unei expertize medico-legale prin care specialistii INML sa constate toata afectiunile de care sufera generalul, daca ele pot fi tratate in reteaua sanitara a sistemului penitenciar si daca nu cumva unele dintre aceste boli nu fac imposibila continuarea executarii pedepsei in regim inchis.

In 16 octombrie 2008, judecatorii instantei supreme i-au condamnat pe Mihai Chitac si Victor Athanasie Stanculescu la cate 15 ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav, fiind degradati. Cei doi au fost incarcerati in aceeasi zi, la scurt timp fostii generali formuland cereri in instanta de intrerupere a executarii pedepselor din motive medicale.

Generalul Mihai Chitac a murit, in 1 noiembrie 2010, in locuinta sa din Capitala, el fiind externat dupa mai multe saptamani de spitalizare in urma unor boli cronice.

Dupa ce mai multe cereri de intrerupere a pedepsei au fost respinse de instanta, Victor Athanasie Stanculescu a trimis o cerere de gratiere la Presedintie, la care Ministerul Justitiei a dat aviz negativ.

Conform rechizitoriului generalilor, la 16 decembrie 1989, profitind de protestul unor enoriasi reformati impotriva evacuarii pastorului lor, sute de timisoreni s-au adunat in Piata Maria din Timisoara, unde au inceput sa scandeze lozinci impotriva regimului dictatorial. S-au format coloane de demonstranti, care au manifestat in zona centrala a orasului si in complexul studentesc, toata noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. In urma interventiei brutale a fortelor de ordine, s-au inregistrat primele victime si au fost retinute zeci de persoane.

In 17 decembrie 1989, din ordinul ministrului Apararii, generalul Vasile Milea, trupe militare au defilat prin Timisoara, pentru a intimida manifestantii, care s-au dus la sediul PCR Timis. Un alt ordin, dat ulterior de catre generalul Milea, cerea ca „demonstrantii sa fie serios avertizati si apoi sa se traga la picioare”.

„Constatand ca situatia poate scapa de sub control, Nicolae Ceausescu, informat aparent de evolutia evenimentelor, a hotarat sa-l trimita la Timisoara pe secretarul CC al PCR, Ion Coman, care sa coordoneze activitatea de restabilire a ordinii si de reprimare a demonstrantilor. Acesta a fost insotit de gen.lt. Stefan Guse, seful Marelui Stat Major, gen.lt. Victor Athanasie Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii, gen.lt. Mihai Chitac, comandantul trupelor chimice si al Garnizoanei Bucuresti, precum si de alti ofiteri superiori”, se arata in rechizitoriu.

Procurorii au stabilit ca fiecare dintre acestia a avut o vina mai mica s-au mai mare in reprimarea manifestatiilor de la Timisoara.

Completul de trei judecatori al instantei supreme (care a dat prima sentinta in procesul generalilor) si-a motivat hotarirea de condamnare a generalilor prin faptul ca cei doi, militari de cariera, au prevazut rezultatul actiunilor lor din timpul revolutiei din decembrie 1989.

„Juramintul de credinta fata de conducatorul suprem nu poate fi luat in seama, deoarece Nicolae Ceausescu pierduse de mult acest drept in fata juramintului de credinta fata de poporul roman. Datoria nu poate constringe pe nimeni sa actioneze impotriva constiintei.

Disciplina militara exclude supunerea oarba si nu poate anula raspunderea fata de orice crima. Nu frica de dictator a generat ceea ce s-a intimplat, ci interesul meschin de mentinere in cercul puterii”, se arata in motivarea sentintei judecatorilor.

De asemenea, magistratii afirmau ca nu exista un pret al durerii suferite de partile vatamate si ca la calcularea despagubirilor s-a avut in vedere fiecare caz in parte.

In perioada 17-20 decembrie 1989, la Timisoara, s-au inregistrat 72 de morti si 253 de raniti, prin impuscare. De asemenea, o femeie a fost calcata de tanc, pe Podul Decebal, iar alte 43 de persoane au fost batute de catre fortele de represiune.