Cine trebuie să aibă drept de moarte asupra noastră în spitale? Câteva răspunsuri și o mare problemă

În România, nu avem protocoale care să stipuleze clar abordarea pacienților critici ajunși în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI): de la admiterea în terapie până la cum se ia decizia ca un pacient să fie scos de pe terapie, dar și ce anume decid pacientul și familia sa.

Există momente în care, dacă un pacient critic rămâne spitalizat și tratamentele nu-l mai ajută defel, nu vorbim de fapt decât de resurse irosite și de o calitate precară a vieții pacientului. Futilitatea medicală este un concept pe care îl avem chiar din vremea lui Hipocrate care vorbește în operele sale și despre faptul că medicii ar trebui să evite supratratarea unui pacient năpădit de boli.

Conform ordinului de ministru din 2009, pe secțiile ATI din țară trebuie să fie de gardă câte doi medici. Dar un control al Ministerului Sănătății, de la finalul anului 2021, a arătat că doar 40% din secțiile ATI îndeplineau această condiție. „Aici, echipa de gardă pe ATI e formată dintr-un doctor junior, în training, unul senior și un medic primar – „consultant” îi zice –, care e cel care decide, până la urmă, dacă acceptă sau nu un pacient pe terapie intensivă”, spune Ruxandra Petrescu, medic anestezist într-un spital din Londra.

În Marea Britanie, fiecare pacient de pe ATI are o echipă de suport care se folosește adesea, înainte de orice tratament, de așa-numitul TEP form (Treatment Escalation Plan/ Plan de escaladare a tratamentului), un formular prin care medicul înregistrează care sunt opțiunile de tratament și ce anume dorește sau nu bolnavul din schemă. În Italia, din 2017 există testament biologic, iar unele state ordine DNR (Do Not Resuscitate/ Nu resuscita) prin care sunt luate în calcul dorințele pacienților cu privire la procedurile medicale prin care ar putea trece.

Și în România avem consimțământul informat, document pe care îl semnează pacientul sau aparținătorul, dar în care „se menționează o serie de aspecte pentru care aceștia își dau sau nu acordul; mai puțin cele legate de terapia stărilor terminale”, după cum punctează Mihai, medic ATI în Capitală. Motiv pentru care totul rămâne la latitudinea discuției dintre medici și pacienți sau aparținători, ceea ce poate duce la numeroase conflicte.

Citește mai mult pe Panorama.ro