Care sunt semnele că un copil are fobie de școală și ce ar trebui să facă părinții? „Silirea copilului să meargă la școală nu face decât să înrăutățească lucrurile”

Durerile de cap, de stomac, greața, amețelile, hiperventilația pot fi tot atâtea semne ale fobiei față de mersul la școală. Semnele sunt de obicei absente în zilele de weekend. Atunci când acești copii sunt examinați de medic, nu sunt detectate sau diagnosticate boli fizice. Psihologii atrag atenția că frica de școală nu este un „moft al copilului”, iar silirea lui să meargă la școală în orice condiții nu face decât să înrăutățească lucrurile. Ce pot face părinții și educatorii pentru a veni în sprijinul copiilor afectați?

Fobia școlară este un termen utilizat atunci când un copil refuză sistematic să meargă la școală. Acești copii refuză categoric să participe la cursuri și inventează mereu motive pentru care nu ar trebui să meargă. Ei se plâng că nu se simt bine, invocă simptome vagi, inexplicabile, asupra cărora nu au control conștient și le este greu să spună ce cauzează acest disconfort.

„Mulți părinți și educatori au înțeles această frică, mai ales în cazul copiilor care încep să frecventeze pentru prima dată grădinița sau la începutul fiecărui an școlar, la vârsta mică”, detaliează psihologul și psihoterapeutul Mihai Copăceanu.

Și deși există recomadări eficiente prin care acești copii pot fi ajutați să depășească fobia școlară, adeseori, atât părinții, cât și educatorii cataloghează stările de anxietate ca fiind „un moft al copilului, un răsfăț, ceva demonstrativ, lasă-l că îi trece”.

Prin urmare, părinții adoptă strategii prin care silesc copilul să rămână la școală în orice condiții transmițând mesaje lipsite de empatie prin care accentuează stresul copilului, subliniază psihologul. Din păcate, în acest mod, părinții și educatorii nu fac decât să intensifice și mai mult fobia școlară, în ciuda unei suferințe exprimate concomitent cu teamă și angoasa si sentimentul abandonului.

Vârstele la care apare frecvent

Studiul Child and adolescent psychiatry, citat de sciencedirect.com, arată că refuzul școlar reprezintă 5% din trimiterile către psihiatria infantilă. În sine, refuzul școlar nu este un diagnostic în sine, ci reflectarea altor probleme. Potrivit aceleiași surse, refuzul de a merge la școală are trei momente în care atinge un maxim: la copiii cu vârste între 5 și 7 ani – la vârsta de începere a școlii și poate fi asociat cu anxietatea de separare; la copiii de 11 ani – când începe un alt ciclul școlar – și la adolescenții între 14 și 16 ani, moment în care apar problemele legate de sex.

Cauzele au legătură cu profesorii și elevii

În unele situații, factorii cauzatori au legătură directă cu școala, cu profesorii sau elevii. „Spre exemplu, în cazul unor incidente care amenință încrederea copilului în școală ca fiind un loc sigur și benefic. Confortul psihologic este afectat, școala devenind pentru el un loc amenințător. Și doar ideea frecventării după un anume incident induce teamă și respingere”, mai spune Mihai Copăceanu.

Pe lângă semnele la nivel psihic, fobia școlară poate avea și simptome fizice precum durerile de stomac, durerile de cap, stările de greață, vărsăturile sau tahicardia. „În multe situații, sunt aspecte specifice temperamentului copilului care favorizează apariția fobiei școlare. Spre exemplu, un copil timid, introvertit și fără încredere în sine, un copil dependent de îngrijirea totală a unui adult, fricos și anxios și care nu a fost despărțit de părinți în niciun context. Sau un copil cu anxietate socială”, exemplifică psihologul.

„Pot să-ți dau oricâte note de 4 vreau eu!”

Nu luăm în considerare, mai spune acesta, deseori din necunoaștere, faptul că și copiii de la gimnaziu sau cei de liceu pot suferi de fobie școlară: „Sunt copiii care nu pot vorbi în public, se simt anxioși în școala lor, în clasa lor, într-un mediu cu mai multe persoane în jur. Sunt acei copii care s-au simțit foarte bine în școala online când nu au fost nevoiți să vorbească în fața clasei, când au participat la lecții cu camera video închisă.”

Totodată, sunt copii pentru care mediul școlar devine ostil din cauza hărțuirii zilnice din partea colegilor sau a profesorilor, sub diferite forme.

„Sunt elevi cărora le este teamă de o nouă zi la școală, elevi care simt această teamă pentru că sunt amenințați zilnic de unii profesori sau de către colegi sau și mai grav, elevi care au suferit bullying la școală, iar unii violență fizică. Regulamentele școlare prevăd obligațiile elevilor cu privire la conduita lor școlară, dar nu sunt precizări cu privire la importanța sănătății psihice și la măsurile specifice în cazul acestor elevi,
posibilitatea ca un elev care suferă de fobie școlară și absentează de la școală, absențele lor să fie motivate”, subliniază psihoterapeutul.

Acesta reamintește și categoria copiilor care au dificultăți de adaptare școlare și pot avea fobie școlară la transferul dintr-o școală în alta, în alt oraș sau în altă țară.  „O altă situație în care elevii pot experimenta fobia școlară este cu referire la cerințele educaționale ridicate, evaluări și examene de o anumită dificultate pentru un elev. Banala avertizare sau amenințare din partea profesorului: „Să înveți pentru că pot să te evaluez în fiecare zi și să-ți dau 4, oricâți doresc eu”, spusă repetat, zilnic și pe mai multe săptămâni, duce la o teamă a elevului fața de profesor și la o respingere a școlii. Gândiți-vă cum ar fi pentru un adult să-i spună șeful că, zilnic, activitatea la muncă îi va fi evaluată, inopinat și la orice oră. Și cu consecințele de rigoare. Care adult care ar simți bucurie să meargă în fiecare zi la lucru?”, explică Mihai Copăceanu.

Ce pot face părinții

Psihologul are câteva sfaturi pentru părinții ai căror copii refuză să meargă la școală.

1. Să-și creadă pe cuvânt copiii atunci când spun și exprimă ceea ce simt.
2. Să gândească matur și să acționeze responsabil pentru a identifica care sunt explicațiile fobiei școlare.
3. Să cunoască contextul școlar și ce valențe psihologice are activitatea școlară a propriului copil și cum percepe el emoțional fiecare zi la școală.
4. Să colaboreze cu școala pentru a identifica cele mai bune soluții, dar nu din poziția de inamic al școlii, de acuzator, ci de partener.
5. Să mențină o relație afectivă și mai puternică în această perioadă când copilul are nevoie de un părinte protectiv și înțelegător.

Recomandări pentru profesori

1. Să citească despre fobia școlară și să se întrebe dacă în vreuna din clasele la care ei predau ar putea exista un copil cu aceste caracteristici.
2. Să vadă dincolo de afirmațiile copilului, să fie atent la limbajul non-verbal, la tremurul vocii când răspunde, la teama de a răspunde, la jena și refuzul de a vorbi în public.
3. Să nu ironizeze și să nu încurajeze prin afirmații complet necorespunzătoare atunci când un elev își exprimă sensibilitatea psihoemoțională.
4. Să fie răbdător și înțelept cu elevul.
5. Să creeze un management al clasei bazat pe empatie și sprijin colegial, să-i instruiască pe ceilalți elevi despre cum să se comporte cu un elev care suferă de fobie școlară și să creeze contexte favorabile nu doar învățării, cât pentru o colaborare prin compasiune.

Potrivit site-ului healthychildren.org, al Academiei Americane de Pediatrie, părinții se pot strădui să gestioneze singuri refuzul copilului de a merge la școală. Însă, dacă acest refuz durează mai mult de o săptămână, recomandarea este de a apela la asistență profesională: medic pediatru/specialist în sănătate mintală.

Sursa foto: Dreamstime.com