Oficial din Puterea de la Kiev pentru HotNews: „Numărul ucrainenilor care vor negocieri cu Rusia a crescut de 4 ori”

Jurnalista Oxana Bodnar, corespondenta HotNews în Republica Moldova, a reușit să discute cu un important politician din Kiev, care prezintă lucruri din culisele discuțiilor Ucrainei legate de posibilitatea păcii.

• „Nu există soluții corecte. O parte a societății își dorește un lucru, cealaltă parte altceva. Este o decizie extrem de dificilă pentru președinte”, a mai spus politicianul referitor la eventualele negocieri de pace, însoțite de eventuale cedări ale Ucrainei. 

Dacă în urmă cu doi ani numărul ucrainenilor care voiau negocieri cu Rusia era în jur de 10%, acum a ajuns până la 40%, a explicat pentru HotNews un politician aflat la putere în Kiev. Acesta a acceptat să discute cu corespondenta HotNews, sub protecția anonimatului, mai multe subiecte sensibile, de la negocierile de pace cu Moscova, la tranzitul gazelor rusești prin Ucraina.

„E o decizie extrem de dificilă pentru președinte și, din acest motiv, evităm să comentăm”

Într-o perioadă în care se vorbește tot mai mult în presa internațională despre posibilitatea ca Ucraina să renunțe la unele teritorii în favoarea Rusiei, politicianul de la Kiev a fost întrebat și care este atmosfera în societate pe acest subiect. 

El spune că a crescut numărul celor care doresc aceste negocieri până la 40 % și că o parte a acestora este de acord ca linia frontului să rămână acolo unde este în prezent, ceea ce ar însemna „un control semilegal al rușilor asupra unor teritorii.”

– În contextul în care se discută tot mai frecvent despre pregătirea așa-numitelor negocieri de pace cu Rusia, care este, de fapt, starea de spirit în interiorul Ucrainei în privința acestui subiect?
– Este greu de spus ceva concret pe acest subiect. Recent, The New York Times a publicat informații potrivit cărora Andrii Sybiha, ministrul nostru al Afacerilor Externe, ar fi început să vorbească despre faptul că Ucraina ar fi gata să cedeze anumite teritorii.

 La doar două ore după aceea, Ministerul a emis un comunicat oficial în care a precizat că nu s-a făcut niciodată o astfel de declarație și că Ucraina nu va ceda niciodată teritoriile sale. 

Vă pot spune doar un lucru: în Ucraina crește numărul persoanelor care ar fi potențial dispuse să susțină anumite negocieri. Dacă acum doi ani erau aproximativ 10%, în prezent numărul acestora este de aproape 30% sau chiar 40%. 

În ceea ce privește ce anume ar putea fi discutat la aceste negocieri, opiniile sunt și mai diverse. Unii dintre cei 40% consideră că linia frontului ar trebui să rămână acolo unde este acum, ceea ce ar însemna un control semilegal al rușilor asupra unor teritorii. Alții spun că negocierile ar trebui să aibă loc, dar numai în condițiile în care rușii își vor retrage toate trupele de pe teritoriul Ucrainei. Și aici există mai multe opțiuni. 

Vedeți, când sunt întrebat despre acest subiect, pot spune că sunt foarte fericit că nu eu trebuie să iau astfel de decizii. Nu există soluții corecte. O parte a societății își dorește un lucru, cealaltă parte altceva. Este o decizie extrem de dificilă pentru președinte și, din acest motiv, evităm să comentăm. Acum vă împărtășesc doar gândurile mele personale, dar nu suntem mandatați să comentăm oficial.

„Rata de doborâre a rachetelor este de 75%”

– În ceea ce privește declarațiile recente ale lui Vladimir Zelenski privind planurile Rusiei de a distruge trei centrale nucleare din Ucraina: în ce măsură țara dumneavoastră se pregătește pentru acest scenariu sau este, totuși, un scenariu puțin probabil?
– Nu este vorba despre atacuri asupra centralelor nucleare propriu-zise, ci despre posibile atacuri asupra construcțiilor adiacente. Acestea sunt construcții speciale care recepționează energia electrică produsă de aceste centrale. Sunt de înaltă tensiune, având 750 kV. Potrivit datelor serviciilor de informații, asupra acestor construcții sunt posibile atacuri din partea Rusiei. 

Dacă ei atacă substațiile, noi le reconstruim destul de repede, însă dacă își vor propune să atace aceste construcții adiacente și vor nimeri ținta, atunci ar putea apărea un deficit foarte mare de energie electrică. Cel puțin câteva zile, Ucraina se va confrunta cu mari probleme în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică, cu pene de curent de 18-20 de ore din 24.

– Ne puteți spune în ce măsură Ucraina dispune de mijloace suficiente pentru a se proteja împotriva acestor atacuri?
– Niciodată nu putem spune că este suficient, pentru că atunci când zboară în direcția noastră 100 de rachete și 100 de drone, e clar că nu avem suficiente resurse. În mare măsură, este vorba despre sistemele de apărare antiaeriană. În prezent, rata de doborâre a rachetelor este de aproximativ 75%, un indicator destul de bun. Totuși, din 100 de rachete, 25 ajung la țintă. Pentru a împiedica acest lucru, sunt necesare mai multe sisteme de apărare antiaeriană. Și avem nevoie și de o protecție adecvată.

Aici vorbim despre construcții speciale din beton în zonele substațiilor de înaltă tensiune. În mare parte, aceste construcții au fost asigurate. „Ukrenergo” a organizat aproximativ 80 de astfel de structuri, un fel de adăposturi, care deja și-au demonstrat eficiența: au avut loc atacuri, dar construcțiile, în principiu, au rezistat. 

Însă, întrebarea în ce măsură construcțiile adiacente stațiilor nucleare sunt protejate rămâne încă deschisă. 

Uitați-vă, construcțiile de protecție, adăposturile, costă 600 de milioane de hrivne (13,2 milioane de euro). 

„Ukrenergo” a cheltuit deja 15 miliarde de hrivne doar anul trecut pentru asta. Dacă am fi avut suficiente resurse de apărare antiaeriană, am fi putut direcționa aceste resurse către alte lucruri necesare în condiții de război. 

„Va trebui să ne pregătim pentru un scenariu în care energia electrică va lipsi 4-5 ore pe zi”

– În principiu, ați spus că vă așteptați ca în această iarnă să existe zile când energia electrică va lipsi chiar și 18 ore. Totuși, în procente, care este probabilitatea ca această iarnă să fie atât de dificilă pentru Ucraina?
– Aici sunt câțiva factori. Primul dintre aceștia se referă la condițiile meteorologice, al doilea vizează intensitatea atacurilor din partea rușilor, iar al treilea factor se referă la posibilitatea ca aceste atacuri să-și atingă ținta. 

De exemplu, pentru această lună nu sunt prognozate deconectări, deoarece, slavă Domnului, nu au avut loc atacuri și vremea este favorabilă. Așadar, dacă nu sunt înghețuri puternice, avem suficientă energie electrică. Dacă, de exemplu, vremea se va menține caldă, acest lucru va influența consumul de energie electrică și, implicit, economisirea acesteia. 

Dacă vremea va fi de partea noastră și rușii vor decide să nu mai atace aceste stații, poate nu vor fi deloc deconectări. Totuși, în opinia mea, nu ar trebui să ne pregătim pentru un scenariu atât de optimist, ci pentru unul în care, în cel mai bun caz, vom avea lipsuri de energie electrică de 4-5 ore din 24. Dacă însă Rusia va lansa câte 100 de rachete în direcția noastră, atunci cred că vom sta chiar 18-20 de ore fără energie electrică.

– Dacă ar fi să comparăm cu iarna trecută, cum vă așteptați să fie încălzirea în acest sezon?
– Noi înțelegem că situația va fi mai complicată. Câteva stații electrice sunt deja distruse și nu mai funcționează deloc în cadrul sistemului energetic. Rușii au început să atace cu o precizie mai mare. Anterior, puteau să lovească în zona din apropiere, la aproximativ 10 metri de stație, dar acum lovesc direct în sala de producție. Este clar că suntem într-o situație mai dificilă. În prezent, o mare parte din energia electrică este produsă de centralele nucleare. Dacă nu vom reuși să le protejăm, atunci vor fi probleme majore. 

Economia noastră dă semne de revenire, dar acest lucru se datorează prăbușirii semnificative din anii trecuți. Astfel, nu putem vorbi despre o creștere reală, ci despre o ușoară redresare. La începutul războiului, am avut o scădere de 25%, deoarece toată lumea a fugit unde a putut. Creșterea ulterioară a fost de aproximativ 7% anul trecut, iar anul acesta a fost de 6%. Aceasta înseamnă că suntem cu aproximativ 12% în urmă. 

Din acest motiv, nu văd de ce ar trebui redus ajutorul pentru Ucraina. Pur și simplu nu există motive obiective pentru o astfel de decizie. Banca Mondială a constatat că aproximativ 40% dintre ucraineni trăiesc sub pragul sărăciei, adică aproape jumătate din populația Ucrainei. Cred că organizații precum ONU și altele trebuie să își îndeplinească funcțiile, iar aceste funcții implică ajutorarea persoanelor care suferă din cauza conflictelor militare. 

– Referitor la construcția unei noi linii de energie electrică în regiunea Odesa, astfel încât aceasta să ocolească regiunea transnistreană a Republicii Moldova, cum este argumentată această decizie și de ce a fost luată tocmai acum?
– În regiunea Odesa există o problemă de proiectare a sistemului energetic. Această regiune depinde destul de mult de funcționarea câtorva substații. În 2022, au fost mai multe situații în care rușii au lovit o substație, lăsând întreaga Odesa fără energie electrică. Cred că acest proiect are drept scop diversificarea surselor de aprovizionare: adică, dacă se întâmplă ceva cu rețelele locale, vom avea nevoie de această linie. 

În prezent, situația nu are legătură cu politica, ci cu asigurarea lucrurilor esențiale. Energia electrică este unul dintre aceste lucruri esențiale. Odesa este o regiune problematică din acest punct de vedere. Și, din câte înțeleg, și Republica Moldova este interesată să importe energie electrică în condiții mai favorabile.

Ucraina câștigă un miliard de euro anual din tranzitul gazelor rusești

– Referitor la tranzitul gazelor rusești, începând cu 2025, când va expira acordul cu Rusia, care dintre scenarii sunt cele mai probabile și cum va arăta acest proces în anul următor?
– Nu am un răspuns clar în acest moment dacă tranzitul va continua sau nu. Opiniile în societate sunt împărțite în două tabere: prima susține că nu avem nevoie de tranzit, deoarece astfel ajutăm Rusia să câștige bani. Cealaltă parte afirmă că, dacă nu vom avea tranzit, va fi foarte dificil din punct de vedere tehnic să pompăm gazul către regiunile Harkiv, Odesa sau Mykolaiv. Dacă tranzitul se va opri pe 1 ianuarie, ar putea apărea probleme în toate regiunile. Și nu este clar dacă aceste regiuni vor fi aprovizionate cu gaz sau nu.

Eu cred că ne apropiem de un scenariu în care tranzitul va exista, dar va fi unul alternativ. Nu dețin informații secrete, însă, din ceea ce am auzit de la diferite persoane, cred că am putea semna un acord cu Azerbaidjan pentru „tranzitul gazului azer”. În acest context, nu putem spune cu certitudine dacă va fi vorba de gaz azer sau de gaz rusesc. 

Există și o prevedere în acordul de asociere pe care l-am semnat cu Uniunea Europeană, care stipulează că Ucraina se obligă să asigure tranzitul gazului pe teritoriul său dacă acest lucru este solicitat de țările UE. De exemplu, dacă Austria ne solicită oficial să asigurăm tranzitarea unui anumit volum de gaz, conform acordului semnat, suntem obligați să facem acest lucru. Când spun că vom avea nevoie de acest tranzit, mă refer la faptul că și noi avem nevoie de el pentru a transporta gazul spre Odesa și Mykolaiv. 

De asemenea, partenerii noștri au nevoie de el, iar Ucraina câștigă un miliard de dolari anual din tranzit. Dacă pierdem această sursă de venit, va reprezenta o problemă suplimentară pentru noi. Menționez că aceste concluzii sunt ale mele personale și nu fac parte din procesul decizional.