Invizibilii: unde se pierd românii cu depresie și anxietate care nu ajung în statistici

Ca în multe alte domenii medicale, și în cel al psihiatriei lucrurile stau bine pe hârtie și nefericit în realitate. Potrivit celor mai recente statistici Eurostat, doar 1% dintre români suferă de depresie, comparativ cu media din Uniunea Europeană, de 7,2%. Specialiștii vorbesc însă de o subraportare/subdiagnosticare a cazurilor. De ce se întâmplă asta? Explică, pentru SmartLiving.ro, psihiatrul Vlad Stroescu și psihoterapeutul Mugur Ciumăgeanu. 

„Pe 27 decembrie 2023 am avut primul atac de panică. Noaptea. Eram la Câmpina la bunica mea. Simțeam că nu am aer, că mă strânge cineva de gât și mă durea în piept. Am sunat la 112, iar un echipaj SMURD a venit în 40 de minute. Paramedicii mi-au făcut o electrocardiogramă (EKG), mi-au măsurat tensiunea și nivelul de saturație de oxigen. Mi-au zis că nu am nimic altceva decât un atac de panică și mi-au dat o pastilă de Alprazolam (n.r. – folosit la adulți pentru tratamentul anxietății, tulburărilor anxios-depresive şi al tulburărilor de panică), ceea ce m-a liniștit”, povestește A., într-o discuție cu SmartLiving.ro, despre cum a început, în urmă cu aproximativ 6 luni, să aibă frecvent atacuri de panică. 

La mai bine de o săptămână, în timp ce se afla la cumpărături, în București, a început din nou să se simtă rău. Aceleași simptome: dureri în piept și dificultatea de a respira. „Am sunat iar la 112. O ambulanță m-a preluat și m-a dus la Spitalul Universitar de Urgență București (S.U.U.B.), dar acolo, timp de trei ore, nu m-a băgat nimeni în seamă, așa că am plecat acasă. Îmi și revenisem, între timp”, a povestit tânăra. 

Numai că a doua zi a avut un nou atac de panică. De data asta, echipajul SMURD care i-a venit în ajutor i-a administrat o perfuzie cu gluconat de calciu, ca să o liniștească. „De atunci, am mai ajuns încă de vreo două ori la camera de gardă a Spitalului Municipal Câmpina. Prima oară am așteptat patru ore să fiu consultată, a doua oară m-au primit imediat. Am fost tratată bine, uman, am plecat de acolo cu recomandarea de a merge la un psihiatru”, a mai povestit A. 

Însă decizia de a consulta un specialist a venit abia acum, după aproape 6 luni de atacuri de panică recurente, povestește tânăra, în speranța că va găsi un tratament adecvat. Atacurile de panică de care suferă fără să știe cauza, mai spune A., îi afectează nu numai stilul de viață, ci și familia: „Sper să găsesc, în sfârșit, o soluție, pentru că este din ce în ce mai oribil. De la o zi la alta e mai sufocant și îmi este nu greu, extrem de greu. Sufăr și îi fac să sufere, fără să vreau, și pe cei dragi. Zilnic mă sufoc, am dureri în piept, îmi amorțește capul și nu numai, iar din punct de vedere clinic, mi s-a spus că nu am nimic”.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de wellbeing www.smartliving.ro