Ce am învățat de la ai mei despre cum se împart banii în familie mă va urmări toată viața

„Cei șapte ani de acasă” includ diverse lecții pe care le purtăm cu noi. Inclusiv despre viață și bani. Obiceiurile pe care le observai atunci la părinții tăi ajung să fie ale tale. Cu unele te lupți toată viața să le îndrepți, în timp ce pe altele abia la conștientizezi. Dar le aplici.

„N-are mama bani să-ți ia” e o punte între generații. Ai mei o auzeau de la bunici și părinți. Deși și-au promis mai târziu o viață mai bună pentru copiii lor, au ajuns să repete aceeași frază. Mai departe, am învățat să mi-o spun și eu, mie însămi. Când am început să înțeleg situația financiară a familiei, strângeam orice ban primit de la bunici sau de sărbători ca să-i „ajut” așa cum credeam că o pot face. 

Când am plecat la facultate în alt oraș și m-am angajat, chiar dacă aplicația de banking îmi spunea altceva, banii nu mi se păreau niciodată suficienți. Oscilam constant între perioade în care cheltuiam mult impulsiv și perioade în care un covrig la doi lei mi se părea daună financiară. Ratam uneori momente importante din cauza asta, iar de cele mai multe ori relația pe care mi-am format-o cu banii în copilărie mi-a afectat și relațiile din viața de adult. De la cele romantice, unde insistam de fiecare dată să plătesc doar eu, dintr-un amestec ciudat de vinovăție și amintirea că, la un moment dat, mi-aș fi dorit să nu depind de nimeni și banii să nu conteze, până la cele de prietenie, unde să plătesc la magazin mi se părea un gest de afecțiune.

Am vorbit la un moment dat cu un coleg despre treaba asta și mi-a spus că el ține să plătească de fiecare dată, la date-uri sau pur și simplu la o cafea cu o cunoștință. A înțeles după o vreme de ce face asta: să nu fie ca părinții lui, să nu fie dator, să nu-l „vorbească” lumea că nu are. Uneori, primește înapoi banii pe consumație de la cealaltă persoană. De celelalte mai multe ori rămânea însă pe minus.

Să scapi de astfel de obiceiuri financiare e la fel de greu cu a schimba orice alt obicei. Primul pas e conștientizarea, apoi un plan de schimbare comportamentală.

„Unul dintre posibilele motive pentru care tinerii deprind obiceiurile financiare pe care le-au observat în copilărie ar fi că nu au avut ocazia să reflecte asupra legăturii dintre aceste obiceiuri și rezultatele din viața lor”, explică profesoara în economie comportamentală Rodica Ianole-Călin. „Tindem să explicăm lucrurile negative din viața noastră dând vina pe situație, pe factori care nu sunt în controlul nostru, respectiv să explicăm lucrurile pozitive în baza a ceva ce am făcut noi și nu ca rezultat al contextului.”

Am învățat filosofia „n-am” în criza economică

Era vara anului 2009 când am început să înțeleg ce înseamnă banii și cum îți influențează viața. Era perioada Crizei. În jur auzeam glume amare cu „strângem iar cureaua până rămânem fără aer”. La TV erau cuvinte ca „austeritate” sau „impact bugetar”. România, la fel ca multe alte țări, era în mijlocul crizei economice. Pensiile și salariile au fost mai mici și poporului i se cerea „solidaritate”. Nu înțelegeam oricum nimic. 

Când ai mei mi-au spus că nu avem bani să mergem la mare, a fost prima oară când au vorbit despre asta cu mine. Până atunci, se fereau de orice discuție care ar fi putut ajunge la bani. De atunci, deși nu aveam discuții de educație financiară, ai mei nu s-au mai ferit să-mi spună că stăm prost cu banii. Acceptaseră și se obișnuiseră cu situația. La fel și eu. Nu simțeam calculele pe care le făcea tata când se întorcea acasă după o zi de muncă. Nici supărarea mamei când îi întârziau bonurile de masă și trebuia să se împrumute iar.

La un moment dat, într-o discuție cu colegi de la job, le-am povestit treaba asta. Și o colegă mi-a spus că la 20 și ceva de ani s-a trezit pe zero și cu datorii. A fost momentul din care a început să fie mai atentă cu banii. A vorbit cu partenerul ei și au făcut un plan. Au stabilit că se vor supraveghea reciproc să nu fie loc de compromis. Niciunul nu venea dintr-un mediu cu bani, așa că au început să taie din ce nu le trebuie pe moment, dar mai ales să economisească regulat.
Mi-a spus că nu crede că ar fi reușit să economisească bani într-un an fără să aibă discuții sincere, transparente, pe tema banilor. Nu sunt neapărat mulți bani economisiți, dar ei îi dă un confort să știe că nu e chiar pe zero. 

Nu există un „the talk” despre bani în familie

Unul din patru părinți simt că nu pot vorbi cu copiii lor despre bani. Motivele multora se învârt în jurul acelorași probleme: situația materială nefavorabilă și dificultatea de a explica astfel de noțiuni unor copii. Unii nu știu cum să abordeze astfel de subiecte. Alții nu știu nici măcar că ar avea vreun folos. Cu toate că cercetările demonstrează opusul. 

„Socializarea financiară în familie, până la vârsta de 17 ani, are cel mai mare impact asupra rezultatelor financiare de-a lungul vieții”, subliniază experta Rodica Ianole-Călin. Ba chiar are un impact mai mare decât educația financiară pe care elevii o învață la școală. Iar copiii pot înțelege elemente fundamentale despre bani, chiar și la vârstele fragede de trei sau patru ani, după cum arată un studiu publicat de Universitatea din Cambridge.

Doar că în cazul meu, unul deloc singular, banii erau aduși în casă de ambii părinți și doar existau ca ceva abstract. „Avem” sau „n-avem”. Și erau principalul subiect pentru care relația dintre ai mei avea de suferit. Banii mai mereu se duceau pe lucrurile de bază: mâncare, rechizite pentru școală, datorii, întreținere și utilități. Nu am știut însă niciodată că sunt atât de multe lucruri care costă.

În primul an în care am început să câștig bani, ideea de a-mi cumpăra ceva îmi provoca mai degrabă anxietate decât plăcere. Simțeam că trebuie să fie folosiți în alte feluri. Nu pentru mine, ci pentru ceva mai util sau pentru alți oameni. Pentru relația în care eram, pentru prieteni, pentru ai mei.

Așa am ajuns, ani mai târziu, să-mi dau aproape toți banii din salariu pe cumpărături impulsive. Cercei și inele de la tarabele din metrou pentru prietenele mele. Umpleam coșul de la hypermarket cu mâncare pentru prietenii din cămin care rămâneau cu prea puțini bani și prea multă lună. Deși ajungeam și eu în aceeași situație, mă simțeam bine că mi-am dat banii pe lucruri care mi se păreau importante.

Rodica susține că restricțiile din copilărie pot interacționa cu diverși factori, de personalitate, atitudine, context social, care generează un anumit tipar de comportament financiar în viața adultă. Există și studii care susțin că statutul socio-economic din copilărie poate fi activat în condiții de incertitudine.

„Cei care au crescut în medii cu statut socio-economic mai scăzut au avut tendința de a-și asuma mai multe riscuri, de a fi mai impulsivi și de a ceda tentațiilor mai repede”, adaugă aceasta.

Ce mi se pare paradoxal e că majoritatea prietenilor și cunoscuților n-au nicio problemă să discute despre bani și cheltuieli. Dar nu în relație. Un prieten mi-a spus că iubita lui îi tot zice de doi ani să aibă o evidență a cheltuielilor din casă, cele comune. Și zice de fiecare dată: „da, vom face”. Apoi așteaptă ca ea să uite. El susține că îi e teamă să nu ducă treaba asta la tot felul de discuții: de ce e internetul atât de mult? Dar de ce avem pachetul ăsta de cablu? Dar cum să dăm atâta pe curent? 

Bine, mai mult crede că e și ce i-au tot spus ai lui: nu vorbi despre bani în public, nu trebuie să știe nimeni cum îți merge. Așa că deși e într-o relație n-o percepe ca atare, cel puțin când vine vorba de bani. 

E de muncă mai ales la noi și relația cu banii și ce vrem

Generațiile active profesional acum trebuie să se adapteze unui peisaj în schimbare. „Sigur că există diferențe la nivel de comportament între generații. O parte din ele sunt datorate acestor transformări structurale, pe fundalul unor piețe financiare mai complexe și mai dificil de înțeles”, adaugă profesoara Rodica Ianole-Călin.

Eu am ajuns să învăț lucruri despre mine și bani – și despre mine în relații când vine vorba despre bani – prin trial & error. Mi-a luat ani întregi să înțeleg că obiceiurile financiare ale părinților mei nu sunt norma și, de multe ori, nu erau nici de preferat. Și alți câțiva să conștientizez că din cauza asta mă încăpățânez să le dau oamenilor din viața mea tot ce n-am avut când eram mică. Și că așa am ajuns să-mi arăt iubirea prin bani și lucruri materiale.

Mama mi-a repetat toată copilăria și adolescența un singur lucru: „Nu trebuie, mamă, să depinzi niciodată de nimeni. Trebuie să ai banii tăi, cariera ta, că bărbații vin și pleacă.” Nu știu dacă insistența ei pe subiectul ăsta m-a făcut să vreau să împart totul în mod echitabil. 

Acum sunt într-o relație de peste un an. Locuim împreună și împărțim toate cheltuielile în mod egal. La început calculam fiecare bon în parte ca să ne asigurăm că e totul echitabil. Cu timpul, a devenit mai greu să facem asta și ne-am impus o regulă mai simplă: cine are mai multe produse pe care le folosește singur, plătește. Încercăm să ținem o evidență a bonurilor cât să știm cine ar trebui să urmeze la plată.

Suntem amândoi freelanceri, iar unele luni pot fi mai dificile decât altele pentru fiecare dintre noi. E singurul moment în care acceptăm să plătească celălalt mai mult, cu promisiunea că înapoiem banii imediat ce-i avem. Amândoi am crescut în medii asemănătoare și nici unul dintre noi nu-și dorește să ajungem să ne certăm din cauza banilor.

Articolul susținut de ING — Pentru intimitatea în cuplu, și nu numai, ING Bank a anunțat în 2024 ING Together, un cont pentru cheltuieli comune. E disponibil exclusiv în Home’Bank și până la trei persoane pot fi mandate direct pe un cont. Fie că ai coleg de apartament, familie deja întemeiată sau locuiești cu partenerul ori partenera, poți gestiona cheltuielile la comun mai ușor în acest fel. Sunt disponibile opțiuni ca vizualizarea tranzacțiilor, retrageri de la ATM, sau emiterea de carduri (unul fizic și unul virtual) pentru gestionarea banilor. Mai multe articole despre gestionarea banilor in cuplu, găsiți și pe site-ul ING.  

Articol susținut de ING