Niște oameni își cer drepturile. Reale sau exagerate, folosite și de alte forțe politice, solicitările lor economice și sociale s-au transformat într-o mișcare care a captat atenția țării. Iar autoritățile nu îi ascultă.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni.
Abonamentele dascălilor sunt distribuite prin două organizații de educație care investesc în profesori.
UPDATE: Dintr-o discuție cu un responsabil din executiv, care a sunat după publicarea articolului, ideea Guvernului e că ministrul Agriculturii, Tanczos Barna, s-a întâlnit de multe ori cu oierii, în perioada de dinainte de miting. Nu neg asta. Eu m-am referit la ce a făcut Guvernul când oamenii aceștia au devenit protestatari în Piața Victoriei.
Miercuri dimineață, aproximativ 200 de persoane erau pe trotuarul din fața Muzeului Antipa. Unii șed pe iarbă. Spre deosebire de marți, când au fost violențe, sutele de oameni sunt pașnici. Traficul rutier se derulează normal. Jandarmii sunt în continuare în zonă. Cine lipsește este Ilie Bolojan, premierul României.
Protest al oierilor în Piața Victoriei, miercuri, 16 septembrie
Nu mai discută cu grădinarii și cu „doamnele de la curățenie”?
De când a venit în politica națională, Bolojan și-a făcut un nume de „cel care discută cu oamenii”. Avea acest obicei și la Oradea. Iar din poziția de președinte interimar și de prim-ministru, gesturile au o magnitudine diferită. A surprins plăcut când, la Cotroceni, a discutat cu grădinarii, oameni muncitori, care traversează zilnic iadul traficului bucureștean să vină la muncă din comunele de lângă Capitală.
Zilele trecute, la B1 TV, Bolojan a folosit ca argument al faptului că nu ține de scaun două mici întâmplări: și-a strâns deja lucrurile din birou și și-a luat la revedere de la „doamnele de la curățenie”. Foarte bine. Dar ce se întâmplă cu oamenii din Piața Victoriei?
Dacă premierul României le ducea ciobanilor, miercuri la 7 dimineața, câteva cafele și discuta cu ei, era posibil ca protestatarii să plece. Nu e nevoie să te înțelegi, e obligatoriu să discuți. Mai ales când ai alte opinii, atunci e mai important să conversezi.
Probabil unii dintre oameni i-ar fi strigat liberalului „Turul 2 înapoi”. Foarte bine. Alții l-ar fi înjurat. Dar politicienii știu că, dacă nu accepți disprețul, nu ai ce căuta în astfel de funcții. E valabil pentru orice lider, de la politică la economie.
Când era tămbălăul maxim nu se putea discuta, dar înainte de miting sau acum, după fierbințeală, da. O fi premier interimar, însă detensionarea e în fișa de post.
Am primit un email de la Poliția Română
Miercuri dimineață s-a mai întâmplat ceva. Serviciul investigații criminale din Poliția Capitalei ne-a trimis un email la HotNews. Ne-a spus că cercetează în legătură cu mitingul de marți din Piața Victoriei „infracțiuni de distrugere, faptă prev. de art. 253 alin. (1) C.pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice 371 alin. 1 din C.pen.”.
Și ne cere ajutorul.
„Vă solicităm, în temeiul art. 170 din C.p.p., să ne transmiteți imaginile surprinse de angajații instituției dumneavoastră cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, ce surprind desfășurarea protestului ce a avut loc în Piaţa Victoriei din Mun. Bucureşti, în data de 15.09.2026”, ne spune Poliția.
Articolul 170 din Codul de procedură penală
Nu dăm numele ofițerului de caz. Nu e relevant pentru interesul public. Ne referim la comportamentul instituțiilor.
Presa nu își predă documentarea. Jurnaliștii discută cu oameni diverși, inclusiv din medii infracționale. Dacă orice contact cu un participant la o infracțiune ar obliga jurnalistul să-l predea, nimeni din acel mediu nu va mai vorbi niciodată cu presa. Rezultatul concret și imediat ar fi nu mai puțină infracționalitate, ci mai puține informații publice despre ea.
Să nu colaborăm cu Poliția nu e o favoare pe care ne-o face statul, ci e un drept al media, ca să putem munci.
Jurnaliștii nu strâng probe pentru cei plătiți să o facă
Poliția Română ar trebui să știe că jurnaliștii nu filmează ca să facă treaba polițiștilor sau a procurorilor. Nu servim statul, suntem în slujba societății. În democrații, aceste două sfere sunt distincte.
Nu adunăm probe pentru organele judiciare. Nici nu ne pricepem. Iar legea ne protejează să ne păstrăm sursele și documentarea ca să discernem, să verificăm și să relatăm pentru public.
Ministerul de Interne din Rusia da, poate să solicite, să obțină și să folosească ce documentează presa. Dar Ministerul de Interne condus de Cătălin Predoiu într-o țară UE poate să afle că presa nu ajută autoritățile. Presa este plasată între demonstranți și autorități.
Uneori relatările presei pot încurca cercetările judiciare. Pentru că interesul public depășește interesul unui caz. Dacă aflăm că un criminal bântuie prin oraș, vom scrie, chiar dacă Poliția nu vrea, ca să-l găsească în liniște. Dar datoria noastră e ca oamenii să afle că există un infractor liber în oraș, nu să înlesnim munca poliției de a-l prinde.
E complicat, fiecare are rolul său într-o democrație, important e să fim cu toții raționali și calmi.
Oamenii să fie siguri: nu dăm nimic
Când presa strânge informații, știri, imagini și documente „cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu”, cum spune poliția, tocmai „atribuțiile de serviciu” ne cer să nu furnizăm date oficialităților, altele decât cele deja publicate.
Relatările noastre din Piața Victoriei, cu filmări și mărturii, sunt aici, aici și aici. Din partea HotNews, nimeni, nici Guvernul, nici Poliția și nici Procuratura nu au acces la altceva decât are acces și publicul. Și nimeni altcineva din afara redacției.
Oamenii să fie siguri: pot vorbi cu noi în cele mai tensionate și grele momente. Ne ținem de regulile antipatice ale meseriei.
