Sari direct la conținut

Legislația forestieră: Între împiedicarea tăierilor ilegale și blocarea unei industrii

Smile Media
Legislatia forestiera, Foto: Freepik.com
Legislatia forestiera, Foto: Freepik.com

Legislația din sectorul silvic s-a schimbat constant în ultimii 18 ani, cu fiecare nouă schimbare de putere. După anii ’90, când am avut de-a face cu o serie de legi de retrocedare confuze și lipsite de viziune, ce au facilitat tăierile de păduri, România a făcut păși importanți pentru a asigura circulația controlată a lemnului, un efort ce ar trebui să se concretizeze în reducerea tăierilor ilegale. Legea nu este însă perfectă, și atât organizațiile de mediu cât și asociațiile din domeniul forestier cer ameliorarea ei.

Primii susțin că, în pofida eforturilor, defrișările continuă iar bătălia nu este încă câștigată, fiind loc de îmbunătățiri. Mai mult de atât, ei avertizează că situația poate degenera. Pe de altă parte, întregul sector forestier acuza că modificările legislative au împins această industrie într-o criză ce riscă să se acutizeze, cu repercusiuni asupra întregii economii. Principalele cauze identificate de ei sunt: supra reglementarea, supracontrolul și subfinanțarea sectorului forestier.

Potrivit datelor INS, fondul forestier al României la ora actuală are o suprafața de aproximativ 6.6 milioane hectare (6.558.957 mil-cifră exactă, conform INS), reprezentând 27,5% din teritoriul țării. Volumul total pe picior al pădurilor este estimat de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură la peste 1.340 milioane m3.

Suprafața totală a fondului forestier proprietate publică a statului, administrată de RNP-Romsilva, prin 41 de direcții silvice, în cadrul a 313 ocoale silvice, este de 3.145.793 ha (la data de 31.12.2016), reprezentând mai puțin de jumătate din fondul forestier național. Restul de puțin peste 50% este în cea mai mare parte administrat de structurile silvice private.

Indiferent că vorbim de pădurile de stat sau de cele private, întregul fond forestier este administrat în baza reglementărilor cuprinse în Codul Silvic-în vigoare din martie 2008 și actualizat de-a lungul anilor-și într-o panoplie de legi și ordonanțe.

Un raport al Curții de Conturi dat publicitățiila sfârșitul anului 2014 arată că sistemul forestier și piața lemnului au fost puternic afectate în perioadă 1990-2010, când suprafața fondului forestier-proprietatea publică a statului s-a redus cu peste 3 milioane de hectare, prin retrocedări către persoane fizice și juridice, ca urmare a aplicării legilor de fond funciar. Legile de retrocedare elaborate în trepte, confuze și lipsite de viziune, au facilitat abuzurile, conflictele, litigiile etc. și au prelungit nepermis de mult procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, afectând stabilitatea pieței lemnului. Legislația administrării și controlului pădurii nu a fost corelată cu cea a reconstituirii drepturilor de proprietate, cu efecte catastrofale în pădurile particulare, spunea Curtea de Conturi.

Cadrul legislativ a suferit modificărimajore după ce, în 2015, Comisia Europeană a deschis o procedura de infringement în cazul României ca urmă a lipsei transpunerii în legislație a Regulamentului 995/2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn. Guvernul a introdus în 2016 Ordonanța de Urgență 51 (OUG 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice).

Guvernul Ciolos, aflat la putere la acea data, a luat o serie de măsuri menite să împiedice tăierile ilegale. A fost completat cadrul de contravenții acoperind de la autorizarea lucrărilor silvice la exploatare, transport și punerea pe piață. În paralel, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a implementat InspectorulPadurii.ro, un sistem complex de supraveghere a tăierilor de material lemnos, în timp real, cu imagini prin satelit, care generează automat alerte atunci când depistează o tăiere ilegala. A fost introdus dreptul de preempțiune în licitațiile de masă lemnoasă pentru producătorii de mobilă autohtoni. Totodată,arată Dacian Ciolos,au fost dublate, iar în unele cazuri triplate amenzile pentru contravențiile silvice și au urmat „controale silvice fără precedent, peste 162.000 în decurs de un an”.

Măsurile, aplaudate de organizațiile de mediu drept o mișcare în direcția bună, au fost criticate de principalii actori din sectorul silvic, care le acuză de disfuncționalități, cerând eliminarea lor.

Strategia Forestieră Națională 2018-2027, făcută publică în 2017, identifică printre principale probleme ale sectorului forestier:

  • Legislație excesivă. Inconsecvență și incoerență legislativă din domeniul forestier, inaplicabilitatea unor reglementări normative; 
  • Lipsa unei corelări eficiente a prevederilor legale din domeniul silviculturii cu reglementări din alte domenii și alte ministere (codul fiscal, codul penal, codul civil și regimul armelor și munițiilor, protecția mediului etc); 
  • Modificarea repetată a prevederilor legale într-un termen scurt. Cadrul legal elaborat cu accent pe sancționarea faptelor produse și nu pe prevenția apariției acestora.  

Potrivit asociațiilor silvice, cadrul legislativ, așa cum este el astăzi, a amplificat blocajul sectorului forestier. Totodată, asociațiile acuză abuzuri ale controlului. Astfel, spun ele, au fost confiscate cantități foarte mari de lemn, deși proveniența ilegală nu a fost dovedită în unele cazuri.

Asociațiile reclamă că rezultatele controalelor abundente sunt insignifiante și au foarte puțină legătură cu combaterea tăierilor ilegale-scopul declarat al măsurilor -, blocând mai degrabă recoltarea de vegetație din afara fondului forestier național (amenzi pentru transport de pruni din livezi), activități economice (transport de lemn pe șantiere de construcții).

Suprareglementarea creează și mai multe dificultăți în condițiile în care sectorul forestier reclamă o subfinanțare cronică. Problema este identificată și de autorități în Strategia Forestieră Națională 2018-2027. Astfel, „subfinanțarea sectorului, precum și neîndeplinirea de către stat a obligațiilor legale ce îi revin potrivit prevederilor legale” și „menținerea unei salarizări nemotivante a personalului silvic, instabilitatea personalului silvic din funcțiile de conducere a ocoalelor silvice și lipsa de competență la promovarea în aceste funcții”, contribuie la acutizarea crizei din sector.

Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România și Asociația Producătorilor de Mobila propuneau drept măsuri pentru redresarea situației simplificarea legislației reorientarea controlului pe zone de risc, măsuri de susținere a exportului, includerea industriei mobilei între sectoarele prioritare ale strategiei de dezvoltare economică a României, potrivit ZF.

O altă problemă identificată de specialiștii în domeniul forestier vizează lemnul de foc. Aceștia avertizează că suntem în plină criză a lemnului de foc, în condițiile în care 40% din gospodăriile românești continuă să fie încălzite cu sobe, pentru că, în urma modificărilor, legislația românească nu recunoaște decât două tipuri de material lemnos care poate fi comercializat: cel industrial și cel pentru biomasă. Drept urmate, pe de o parte prețurile pentru lemnul de foc au ajuns la un nivel foarte ridicat, iar pe de altă parte dacă o persoană este prinsă pe drum public cu un braț de lemne, fără a avea actele necesare, este pasibila de amendă.

Problema a survenit după schimbări ale legislației pădurilor efectuate în 2016, care au încadrat lemnul de foc, considerat anterior produs secundar al lemnului industrial, la lemn pentru biomasă, destinat să meargă în industria energetică.

Consiliul Concurenței arată și el într-un raport privind investigația sectorială declanșată pe piața primară a lemnului din România, și dat publicității în 2017, că modificările legislative din 2016 „au generat intensificarea concurenței pe piața primară a lemnului, populația fiind pusă în situația de a achiziționa lemn de lucru cu destinație lemn de foc, privând industria specifică de resursa necesară. În consecință, pe piața lemnului de foc s-a manifestat o concurență profund inelastică”. Consiliul Concurenței avertiza la acea dată că este foarte probabil ca disfuncționalitățile identificate în aprovizionarea populației cu lemn de foc destinat încălzirii locuinței să se repete și chiar să se agraveze în anii următori.

„Apreciem că implementarea efectivă a programelor de combatere a tăierilor ilegale se va reflecta asupra cererii pe piața primară a lemnului și/sau pe piața lemnului de foc, întrucât o parte a acesteia era acoperită din tăierile ilegale. Această împrejurare poate fi cauza manifestării unor dezechilibre majore în raportul cerere-ofertă, precum și cauza unei eventuale repetări și chiar a agravării disfuncționalităților identificate în aprovizionarea populației cu lemn de foc”, sublinia Consiliul Concurenței, recomandând autorității publice centrale să identifice soluții/instrumente pentru dezvoltarea ofertei de masă lemnoasă, în condiții de recoltare integrală a posibilității anuale.

Pe de altă parte, fostul ministru Doina Pană susținea într-un comunicat transmis presei în noiembrie anul trecut, că Noul Cod Silvic prioritizează lemnul de foc pentru populație. Drept urmare, a determinat creșterea cu 20% a cantității de lemn de foc provenită din pădurile statului și vândută de către Romsilva populației pentru încălzirea gospodăriilor. Ministrul mai arăta că punerea în aplicare a prevederii noului Cod Silvic va avea efecte mult mai clare începând cu anul 2018, și că anul acesta se vor pune pe piață pentru populație, strict din pădurile din proprietatea statului, aproape patru milioane de metri cubi de lemn.

În contextul unei sector și al unei industrii care sunt confruntate cu probleme majore, Proiectul „Pădurea de Mâine” își propune plantarea unui milion de puieți pe parcursul a cinci ani. Lucrările de întreținere și monitorizare vor continua timp de trei ani pentru a asigura atingerea obiectivului, respectiv instalarea cu succes a vegetației forestiere. Inițiativa „Pădurea de Mâine” vine în sprijinul proprietarilor privați de păduri care nu au resursele necesare pentru îngrijirea suprafețelor deținute.

Silvicultura înseamnă însă mult mai mult decât a planta puieți, a reîmpăduri și a contribui la ameliorarea cadrului legislativ care gestionează acest domeniu. „Pădurea de Mâine” este un proiect care-și propune, pe lângă reîmpădurirea unor suprafețe cu probleme de regenerare, o contribuție semnificativă la o mai bună înțelegere a domeniului silvic de către publicul larg. Proiectul combină componenta educațională cu experiența practică pe teren.

Proiectul „Pădurea de Mâine”este susținut de Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava si de compania Holzindustrie Schweighofer, alături de alți parteneri.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro