NUIO "n-am simtit nimic" la Salonul ieftin de bronzare. Episodul VI Street Art. ZONA Piata Rosetti-Verona-Piata Romana-Bucuresti
Caldura mare monser si nu aveam pe cine sa rog pentru un pahar cu apa. Mi-am facut plimbarea in zona Tudor Arghezi, Dionisie Lupu, Scoalei, C.A. Rosetti, Icoanei, Eremia Grigorescu. Pe urma Lahovary, Bulevardul Magheru, Piata Romana, inapoi in Lahovary, intr-o zi in care nu vrei sa te plimbi pe jos prin centrul Bucurestiului. Asta-i Episodul VI Street Art. Marca Haute Culture.
Grafferii nu vandalizeaza niciodata proprietati private, „n-ai sa vezi”
Din Tudor Arghezi intru pe Scoalei (da, Scoalei, nu Scolii); casa de la nr.8 in care acum un an a fost o expozitie-eveniment organizata de Super (Festival de Filme facute de Adolescenti), este abandonata, mai darimata decit acum doi ani. Nu exista graffiti pentru ca nu exista ziduri, doar gard de fier forjat acoperit cu o plasa verde. In timp ce trageam cu ochiul prin plasa, o femeie s-a oprit linga mine cu zeci de caserole cu mincare si imediat a fost inconjurata de pisici flaminde. Am facut o poza dar mirosul de canal si putreziciune a fost batut de miasmele de urina statuta de pe asfaltul topit de caldura.
Pe Scoalei, pe zidurile frumos varuite ale unei enorme proprietati (o gradinita), graffiti. Vandalism, desigur, este o propietate de stat, normal ca e vandalizata pentru ca „se vandalizeaza doar proprietatile de stat”. Tot felul de desene sau aberatii colorate, printre care si mesaje cu ceva sens („violenta nu e o metoda de a invata!”)
dar si Nuio, porcul Aeul.
Continui pe Dionisie Lupu spre Lahovary. Case frumoase, mici sau mari, vile superbe, cam prapadite dar „merge”. Graffiti. Nimica Boys (o fi vreo formatie de nimica…), remarc in treacat o cladire frumoasa, Rosetti colt cu Dionise Lupu, renovata in viteza doar la parter, vopsita gri-sobolan, graffiti roz-magenta pe zidurile cenusii, „corect” aleasa culoarea, contrast aproape artistic. Am dubii ca e proprietatea statului.
O casa alba aparent in renovare, de fapt este un santier parasit care trebuia sa se termine in 2016. Grafferii au gasit peretii albi si au mizgalit, fix linga afisul pe care o firma care renova/renoveaza inca si-a pus cu mandrie logo-ul: „Cu noi totul devine arta”. Arta indeed: casa frumoasa, caracteristica zonei, in ruina, cu ferestrele elegante de la parter acoperite cu scinduri si plastic rupt, cele de la etaj doar gauri in zid; vandalizata de grafferi, probabil pentru ca e parasita. Nici casa asta nu cred ca e „bun public”.
Grafferii mizgalesc exclusiv proprietati de stat? Ete na, nici vorba. Grafferii nu se duc la primarii, cu esarfa pe fata, cu gluga trasa pe ochi, cu sprayurile in rucsac, sa se intereseze daca o anumita casa pe care ii ard degetele sa o picteze, este proprietate privata sau de stat. Nu. Picteaza, scriu, unde au chef. Renovat sau nu, ruina sau nu, imobil de stat sau privat. Solutia ar putea fi sa li se puna la dispozitie calcane, ziduri, locuri alese special pentru pozitia lor sau pentru cit sunt de urate, pe care sa picteze, sa-si dea frau liber imaginatiei. Dupa care sa se organizeze tururi ale graffiti-urilor pentru turisti. Ca la Sibiu si in alte multe locuri din lume. „De ce isi fac tinerii selfie-uri cu peretii aia pictati in fundal? Alte locuri nu gasesc?” Artur Verona. Eeee, aici e graffiti cu autorizatie. Grafferii depun proiecte care daca se aproba, vin sponsorii si rezultatele te lasa cu gura cascata. Pisica Patrata pe zidul mare, in proiectul Gradini Posibile; ce e de remarcat este ca peste muralul Pisica Patrata apare iarasi Nuio, adica un graffer a vandalizat muralul „autorizat”; da, se vandalizeaza si intre ei. Macar daca ar avea un mesaj, intelege un oras intreg ca „nu iel” dar…
Pentru ca am pomenit in episodul IV de zona Sala Palatului cu muralul „Tandem” al lui Obie Platon din capatul de pe Stirbey, si aici un graffer a mizgalit graffiti-ul lui Obie. Da, exista probabil ierarhii, invidie sau poate doar vandalism pur.
Vizavi de Pisica Patrata, un zid intreg cu tema „Safe Space for Teens”, parte a proiectului de cercetare „In a Relationship”, la care au participat si adolescenti. Manifestul pictat pe un transformator explica tot.
Si da, la umbra copacilor, locul era plin de tineri care rideau, ascultau muzica si normal ca isi faceau selfie-uri
Am fost rugata de doua fete sa le fac o poza in fata muralului pictat de Livia&Reg.
O fata fotografia, foarte artistic, un baiat cu o alura si chip de poet sau balerin, asa m-am gindit eu. Le-am cerut voie sa fac si eu o poza.
Verona este spatiul tinerilor, e daruit lor de artisti, sponsori si de oameni care iubesc frumosul. Un aer proaspat, culoare, risete, muzica. De-aia isi fac selfie-uri acolo. Li s-a daruit un spatiu in care sa se poata gindi, sa poata discuta despre primele lor relatii, sa rida, sa stea impreuna pur si simplu. Grafferii mizgalesc peretii curati, nu au pic de respect Biserica Anglicana: un spatiu foarte special in care in 2011 la Street Delivery, a fost inaugurata statuia Maternitate a lui Virgil Scripcariu. Fintina din calcar stralucitor e uscata, nu curge apa; calcarul este mizgalit de un graffer caruia poate ii era sete si s-a suparat. Blocurile enorme de piatra care completeaza spatiul asta, mizgalite. Cea mai mare nenorocire insa este terasa oribila de linga biserica. Spatiul gindit de arhitecti este spart, nu mai are vraja.
Cladirile din intersectie, darapanate (mai putin restaurantul), cenusii, coscovite. Si mizgalite.
Alexandru Xenopol, spre Gradina Icoanei. Mizgaleli mai mult, fara vreun sens. Dar si pereti curati.
Eremia Grigorescu. Mega Image, total acoperit de desene (nu stiu de ce mi-a parut bine). 
Un graffiti enorm, probabil Foca desi in coltul din dreapta jos scrie „Foca did not do this”.
Pe stinga un palat superb, gardul de pe strada e inlocuit cu un soi de tabla parca special pusa acolo pentru grafferi.
Linga pereti mizgaliti, ziduri imaculate, afirmatia „isi bat joc si murdaresc fara pic de respect orice perete sau gard renovat” este falsa.
Pe stinga un teren care face multe sute de mii de euro probabil, abandonat, sufocat de natura care face exact ce vrea ea daca e lasata, pe calcanul vecin un desen mare, pe poarta scrie „Respect”… Respect indeed.
O casa superba, complet distrusa, panoul spune ca santierul trebuia sa se termine in 2016. E abandonat, casa se darima. Si iar Nuio.
Merg in continuare, pe aceasta strada cu case/palate vechi, unele superbe; ma zgirie pe retina Agentia de Turism HashHash Travel, termopan alb, graffiti peste tot, bine i-au facut.
Opaaaa, Autoservirea Lahovary, imaculata! Tare. 
In piata Lahovary e cumva dezastru. Blocul in care a locuit Mircea Nedelciu, acoperit de graffiti, pe tot parterul. Insa nu numai graffiti e problema aici, panourile publicitare si colacii de cabluri atirnati in devalmasie pe stilpi inclinati ca turnul din Pisa completeaza senzatia de haos. Aeul e si aici desigur.
O pravalie numita Bamboo Luxury arata parasita; deasupra ei, fatada cladirii e acoperita cu un mesh care imita o fatada renovata si care ascunde tristetea zidurilor coscovite. La intrarea in bloc, Nuio plus un delir „graffitic” fara vreun sens
O clinica de implantologie cu o intrare cel putin dubioasa, cred ca asa li s-o fi parut si baietilor cu sprayuri
Gangul catre curtea interioara a blocului de pe strada Lahovary, aici e chiar amuzant. Aeul enorm, text, desene, culoare.
.
Pe straduta Tache Ionescu, casa lui Tache Ionescu, abandonata, coscovita („atentie, cade tencuiala”), graffiti.
Ies in bulevardul Magheru printre desene
Paradisul reclamelor si raiul saloanelor de frumusetzi Magheru-Romana-Lahovary. La parterul cladirilor si chiar si la etajul 1, graffiti
Ridici ochii scirbit de mizgaleli si dai de reclame de dimensiuni enorme. La nustiuce plata imediata si fara dureri de cap cu nustiucare card, sunati repede!, la Bounty, cumparati acum!, la Fara Giga-Fara Masura, sunati sa nu ratati!, la alta banca cu alt credit instantaneu, sunati repedeee!, la frappe cu cirese (bleah), la plata la o anumita benzinarie cu nustiuce soi de card, sunati acum si aflati cum!, la Coca-Cola.
Studio de Bronzare ieftin si cu innegrire superba garantata, Salonul Swiss Estetix cu marire de buze de (numai) 120 euro si gene false 2D-3D (adica cum? Dilema…), Amo Nails Studio face unghii tehnice (ce faceeee…?) si desi e studio de unghii, face si extensii de gene false (dilema asta e mai mare, de ce trebuie extinse genele false, nu se pot pune direct foarte lungi…?), Stizo Hair and Beauty face chestii uzuale dar nu coafeaza asaaaa, simplu, banal, ci face hair styling. Graffiti, peste tot.
Am terminat turul, pe o caldura imposibila:
mirosuri pestilentiale de urina incinsa, canale care put, gunoaie care au dat pe-afara din cosurile de gunoi fara capac sau chiar fara fund, imprastiate pe trotuar, amusinate de pisici si caini fara stapin, demisolurile caselor vechi care respira mucegai, asfaltul de consistenta gumei de mestecat, moale si lipicios de murdar ce e, praful solidificat la marginea bordurilor ca o crusta.
UITE VIDEO experienta HAUTE CULTURE
Este asa de mare mizeria pe strada ca am senzatia ca mi-am murdarit talpile sandalelor.
Grafferii sunt street-artisti sau vandali. Exista vandali care ies din casa cu scopul de a „calca legea”, daca exista vreuna; vor adrenalina, mizgalesc rapid, noaptea, dispar inainte sa-i vada cineva. Stiu si street-artisti care cauta calcane sau spatii numai bune de pictat si se zbat pentru aprobari si sponsori, care nu vor sa calce legea oricare ar fi aceea; uneori demersul acestora se termina cu un mural care aduce culoare orasului si bucurie locuitorilor, alteori cu un morman de frustrari si, poate indirjire „las-ca va arat eu voua”.
Solutia nu este doar legea,
care nu are efecte daca nimeni nu controleaza aplicarea ei si daca cei care o calca nu platesc. Vorba neamtului, „Vertrauen ist gut, kontrolle ist besser”, adica sa ai incredere este bine, dar sa controlezi e si mai bine. Solutia nu este poate inasprirea legii si tragerea la raspundere (presupunind ca autoritatile care nu pedepsesc trecerea pe culoarea rosie a semaforului in 80% din intersectiile din Bucuresti, ar pedepsi grafferii) pentru ca daca e interzis, devine incitant si atragator. Solutia poate fi colaborarea cu artistii pentru cistigul orasului si al locuitorilor lui.
Grafferii exista si vor continua sa faca ce stiu ei, mai simplu ar fi sa li se dea de lucru celor talentati,
street-artistilor.
CLICK SI VEZI
EPISODUL al IV-lea Zona Porcului-turbo
Episodul al III-lea Street Art Sala Palatului
Episodul al II-lea Street Art in zona interlopa
Primul episod Street Art Carasul Story
Vrei si tu sa vii cu gasca in experientele Haute Culture, inclusiv Graffiti-Bucuresti? Da un semn si te luam cu noi. Este jurnalism, reportaj, este creative writing. Toate gratuite.Da like pe Facebooksi email la eugen.istodor@hotnews.ro si intri in gasca.
Vom face impreuna, in cateva saptamani, harta street art a intregului Bucuresti!
INTERVIURILE HotNews.ro