Radu Craciun: Un gand imi da fiori…

Un gand imi tot da tarcoale de mai multe zile si nu imi dau seama daca, facandu-l public, risc sa cad in ridicol sau nu. Pana la urma, odata ce ti se pune o astfel de eticheta putin magulitoare, e greu sa iti restabilesti credibilitatea. O eticheta favorabila, „achizitionata” de-a lungul a ani, chiar zeci de ani de prezenta publica, poti sa o schimbi peste noapte cu un comentariu neinspirat sau cu o initiativa la care nu ai cugetat suficient.

Si totusi, am sa o spun: SI DACA ACESTA ESTE MOMENTUL DE GRATIE AL ROMANIEI?

Stiti, acea tara pusa la colt in mod constant ca cea mai saraca, cea mai corupta, cea mai prost guvernata, cea mai neavenita in UE, cea mai impredictibila, cea mai putin educata, cea mai putin sanatoasa, cea mai putin…. Nu cumva a venit vremea ca in loc sa fim vesnicii discipoli care luam lectii de democratie de la altii, sa fim cei care preiau carma? Si nu vorbesc aici de acel etno-centrism care imi este complet strain: Romania – buricul Pamantului, al energiilor vazute si nevazute, al civilizatiei umane etc. etc.

Priviti insa incredibila viteza cu care democratiile vestice fac pasi inapoi intr-o directie atat de familiara noua, de care de zeci de ani vrem sa scapam cu orice chip. Sperante puse in „tatuci” salvatori? Guvernare prin antagonizare? Dusmania strainilor fata in fata cu exceptionalismul national? Canale media care mint si manipuleaza? Pentru vestici poate parea o noutate, ceva interesant, de experimentat… Nu si pentru noi! Am avut si ne-am saturat! No thank you, not interested at all!

Si atunci, ce ne mai ramane? Pe cine mai contam cand Fox News intreaba cu adanca „ingrijorare” cine este de fapt organizatorul din umbra al protestelor de la aeroporturile din SUA in care calatori cu vize si carti verzi devenite ilegale peste noapte erau blocati? Serios? Catre asta ne duce acum „lumina de la apus”? Genul asta de insinuari le-am tot auzit noi aici de 20 de ani incoace si ne-am saturat de ele. Nu cumva a venit momentul ca „lumina” sa nu mai vina nici de la rasarit nici de la apus, ci de data asta chiar din Romania?

Vad ca sunt intrebari pe care formatori de opinie cu greutate si le pun cu insistenta si seriozitate din ce in ce mai mare. Pentru mine suna chiar infricosator: „Romania lider al curentului democratic si liberal din Europa?” Cum poti spune asa ceva fara ca o parte din oamenii din jurul tau sa izbucneasca in hohote de ras? Si totusi…

Daca acesta este Momentul nostru ca popor, nu ar fi pacat sa il ratam?

Stiu ca exista mult scepticism. „Prea mici pentru un razboi atat de mare” etc, etc. Si da, aceasta doza de scepticism ma macina si pe mine. O tara care a ratat sute de oportunitati pe care le-a avut in ultimii 25 de ani va fi capabila acum sa se reinventeze? Sa faca un reset si dintr-o data sa fie altceva decat a fost in toti acesti ani?

Manipularea, autoritarismul, populismul spre care se indreapta multe state vestice noi le cunoastem deja mult prea bine. Stim cum se fac, si stim cine beneficiaza in final de ele, in pofida aparentelor si promisiunilor. Si am simtit deja, pe propria piele, cat de daunatoare sunt pentru dezvoltarea pe termen lung a societatii si economiei. Deci stim prea bine ca pentru noi nu exista sub nicio forma o cale de a ne intoarce de unde am plecat. Prin ceea ce se intampla azi in Romania, le aratam vesticilor ca nu asta este directia corecta si ca, daca se simt tradati de unii politicieni cu state vechi, nu trebuie sa se indrepte spre autocrati care mint frumos si iresponsabil, ci pot sa iasa in strada sa isi spuna pasurile intr-un mod pasnic si, de ce nu, sarcastic, ca un exercitiu democratic suprem pentru a semnala directia in care doresc sa se indrepte tara lor.

Este exact mesajul de importanta enorma pe care generatiile tinere din Romania il dau acum generatiilor tinere din vest. Importanta enorma, da!

Priviti la graficul de alaturi si veti intelege de ce. Un studiu al World Value Surveys arata scaderea dramatica a increderii in democratie a generatiilor tinere, atat in UE cat si in SUA. Cel mai putin increzatoare sunt generatiile nascute in perioada 1970-1990. Ati observat corect…. Exact acele generatii care astazi in Romania reprezinta nucleul miscarii in favoarea democratiei. Este un grafic socant, care arata pericolul de moarte spre care se indreapta societatile vestice.

De aceea, da, romanii sunt acum in masura sa explice europenilor si americanilor ca orientarea spre regimuri autocratice, ca o reactie la o scadere generala a increderii in democratie, nu este Solutia care sa suplineasca lipsa unei reforme a clasei politice, reforma care sa intoarca politicienii la menirea asumata de a sluji interesele celor care i-au votat. Solutia ar putea fi de fapt una noua, probabil fara precedent: o democratie din ce in ce mai participativa, in care poporul nu mai risca sa isi puna toate sperantele si increderea in mainile celor delegati prin vot, ci preia initiativa, auto-organizandu-se prin intermediul retelelor sociale in jurul unor principii, valori, in final prin trasarea unor linii rosii de nedepasit.

Dizolvarea contractului social traditional, specific societatii industriale, si o trecere la cel al „societatii retelelor” (network society), in care informatia este la discretia tuturor si unde asocierea spontana a demos-ului se face in baza valorilor, principiilor si intereselor comune. La urma urmei, zorii noii epoci se intrezaresc deja in ceea ce se intampla in Bucuresti si zeci de alte orase din Romania in aceste zile.

Este evolutia graduala catre acest tip de democratie participativa, care se manifesta zilele acestea in Romania, o solutie universala pentru toate deciziile viitoare ale societatii? Sunt sceptic. Pentru ca unele teme de dezbatere vor fi in mod inevitabil prea tehnice, sau vor trebui sa fie consecinta unui proces de elaborare foarte bine structurat, pe care nu il poti urma in piete sau pe retelele de socializare. Pot genera tractiune si masa critica doar acele subiecte care necesita decizii legate de valori, principii, dar nu la nivel de paragrafe de lege. Adica teme usor de inteles de cat mai multi dintre cetatenii activisti.

Bine, dar cineva ar putea spune: „noi nu suntem in aceasta situatie”. Vorbim despre niste modificari ale codurilor penale la care toate aceste sute de mii de oameni nu au cum sa se priceapa. De altfel probabil va este cunoscuta asertiunea ca „protestele sunt manipulate, 85% dintre manifestanti nu au citit ordonanta OUG 13”.

Stiti ceva? Sunt de acord. Si eu cred ca majoritatea celor din piata nu a citit litera cu litera ordonanta si nu se pricepe la toate detaliile tehnico-juridice pe care aceasta le include. Si mai sunt de acord si cu faptul ca multimea din piata e „manipulata”. Dar cu o singura conditie. Esentiala. Si anume ca aceleasi persoane care au identificat „manipulatii” sa numeasca si „manipulatorii”: Comisia Europeana, CSM, DNA, Procurorul general, asociatiile de magistrate, mediile universitare s.a.m.d. Misiune imposibila, nu-i asa?

Ceea ce ma duce la urmatoarea idee. Democratia participativa nu poate fi posibila fara existenta unor institutii apolitice, profesioniste si independente si, in final, credibile, care, la nevoie, sa poata da verdicte pur tehnice, bazate pe valorile si principiile larg sustinute de societatea civila. Caci pericolele mari care cred ca pandesc o democratie participativa sunt manipularea si deturnarea.

Retelele de socializare nu ofera doar permisiunea unor interactiuni infinite, ci si expunerea la o cantitate imensa de informatie. Mult mai mare decat putem procesa, ca sa nu mai vorbesc ca sunt destui oameni care nici nu isi mai bat capul cu procesarea ei. Pur si simplu isi insusesc informatia si o distribuie mai departe. Or in aceste conditii, pana si o democratie participativa va avea nevoie de „turnurile” sale de control, de personalitati si institutii, care prin activitatea lor au dovedit ca au toate acele calitati care se suprapun peste asteptarile cetatenilor activi.

Procesul nu va fi usor. Pentru ca o abordare matura nu inseamna doar ca elector activ sa stii cand sa pornesti, ci si cand sa te opresti ca sa nu irosesti energiile tale si ale concetatenilor pe mize mici sau irelevante. Odata ce ai aratat o data ce poti, cei vizati vor sti ca ori de cate ori miza e mare, vor avea un partener de dezbatere pe masura si poate chiar cu supramasura.

Sunt convins ca Romania se schimba in bine… Ce ziceti, schimbam si Europa?

N.Red: Radu Craciun este posesorul blogului raducraciun.ro. Desi este un membru important al comunitatii financiare, Craciun a tinut sa precizeze ca textul de mai sus a fost scris in calitate personala.