Dragnea adopta modelul Plahotniuc. Calculele sefului PSD

Sa ai o putere uriasa si sa nu o poti exercita total, la vedere: acesta e cosmarul comun al lui Liviu Dragnea si Vlad Plahotniuc, liderii celor mai puternice partide din Romania si Moldova. Amindoi au fost respinsi de presedinti cind au vrut sa fie premieri, amindoi au gasit solutia intr-un om apropiat si care nu ridica pretentii in partid. Dincolo de ineditul similitudinii cu Republica Moldova, decizia lui Liviu Dragnea de a o propune pe putin cunoscuta Sevil Shhaideh ca premier aduce citeva clarificari in complicata ecuatie politica.

In primul rind, devine clar ca Liviu Dragnea este cel mai bun operator politic al momentului. La fel ca Plahotniuc in Moldova, care pare ca stie mereu sa aseze cartile de joc astfel incit sa iasa rezultatul care-i convine. Dragnea a dovedit-o in doua campanii electorale desfasurate perfect, in care nu doar ca a evitat erorile majore, ci a surclasat concurenta. Atentie, nu vorbim despre calitatea si valoarea de adevar a programelor electorale si candidatilor, ci de tehnica si punere in opera.

La fel ca Plahotniuc, si Dragnea a curtat partenerii externi inainte de alegeri; a batut calea la Ambasada SUA, unde a promis ca nu se va atinge de parteneriatul strategic, de 2% pentru Aparare, de statul de drept.

Prin propunerea loialei Sevil Shhaideh ca premier, Dragnea s-a dovedit din nou un tactician desavirsit. De ce spun asta? Dragnea are citeva obiective pe termen scurt si mediu pe care e pe cale sa le atinga:

• Nu vrea concurenta interna in PSD. Aproape orice alt personaj din partid ar fi avut capacitatea de a-i fura partidul de sub picioare. Dragnea si Shhaideh au insa o istorie comuna extrem mai complexa, de incredere totala cimentata cu secrete apasatoare, iar riscul unei tradari e aproape zero

• Vrea sa indeparteze SRI de la butoanele Guvernului. A spus-o imediat dupa alegeri, avertizand (era pentru urechile lui Vasile Dancu si ale sefilor din padurea Baneasa) ca „nu am de gând să-mi bat joc de votul de astăzi, nici nu am de gând să fac aceste voturi cadou cuiva, unor persoane sau instituţii”. Citiva dintre cei vehiculati ca posibili premieri – Sorin Grindeanu, Marius Nica, Vasile Dancu – aveau in CV legaturi mai mult sau mai putin evidente cu SRI. Or, Sevil Shhaideh e pentru Dragnea garantia ca SRI nu va avea control in Guvern, cosmarul oricarui PSD-ist

• Isi pastreaza marja uriasa de manevra. Sint convins ca discreta Sevil Shhaideh va accepta cu usurinta sa imparta scena (la propriu) cu Liviu Dragnea cind guvernul va adopta masuri cu impact pozitiv, dar isi va asuma singura eventualele sincope

• Preia controlul atit in Parlament, cit si la Guvern, si isi poate netezi calea spre postul de premier in 2017 dupa modificarea Legii 90/2001 (care interzice unui condamnat penal sa fie membru al Guvernului). Loiala Sevil Shhaideh va pleca de la Guvern imediat ce Dragnea va da semnalul ca e gata sa fie premier

• Ii da sah presedintelui si-l pune intr-o situatie greu de gestionat. Daca o va respinge, Iohannis va fi acuzat ca ignora vointa electoratului si e posibil ca PSD sa inceapa procedura de suspendare. Daca o va accepta, va transmite pe verticala semnalul ca e slab, un semnal de demobilizare totala in fata tavalugului PSD

Spuneam ca Dragnea e un tactician foarte bun. E insa si un strateg bun?

Cred ca nu. Cred ca pe termen lung va pierde. Drumul pe care merge e infundat. Romania e diferita de Moldova, un stat esuat in care un mogul ca Plahotniuc poate controla totul. Romania nu e un stat amorf in care un Plahotniuc ce stapineste partide, Parlament, Guvern, media si afaceri sa isi supuna total institutiile si societatea.

Caci exact asa arata strategia sefului PSD. Uitati-va la viteza cu care Dragnea si Tariceanu s-au inscaunat presedinti la Camera si Senat. Uitati-va la liderii grupurilor parlamentare ale PSD, Serban Nicolae si Eugen Nicolicea (doi adversari ai statului de drept). Uitati-va la scopul lui Liviu Dragnea: propria libertate, amenintata de procesul privind angajarile fictive la o institutie din Teleorman.

Drama lui Dragnea e reala. A obtinut cel mai mare scor din istoria partidului, comparabil doar cu FSN-ul anilor 90, si-a zdrobit adversarii printr-o tactica inteligenta, dar se vede ajuns intr-o situatie imposibila. Fie conduce direct pentru a pastra puterea, fie o cedeaza – dar atunci pierde partidul. De aici si obsesia lui pentru oameni de maxima incredere, optiunea pentru cercul intim (fina), dar numarul oamenilor pentru care cineva poate garanta total nu depaseste unul, maximum doi.

Scoaterea lui Sevil Shhaideh din jobenul cu care a cistigat triumfator alegerile e o sfidare a bunului – simt. E posibil ca doamna Shhaideh sa fie un expert bun in administratie, in gestionarea proiectelor, in tehnica legislativa. Dar experienta indelungata de-a dreapta lui Nicusor Constantinescu si Liviu Dragnea, cautionarea in tacere a unor practici toxice in administratie nu o recomanda deloc pentru postul de premier.

Discutia e despre Liviu Dragnea si viitorul sau. Nu despre Romania, nu despre stat de drept, buna guvernare si alte abstractiuni. Nu de ele ii pasa lui Liviu Dragnea. A scris excelent Dan Tapalaga despre un Dragnea imbatat de putere, un Dragnea cuprins de hybris. In drumul spre puterea totala, Dragnea in versiunea post-alegeri se arata capabil de un comportament asemanator cu al lui Plahotniuc (cu care, paradoxal, nu are deloc o relatie apropiata). Cred insa ca societatea romaneasca e mai coapta, mai matura decit socoteste liderul PSD. Iar strategia lui Dragnea s-ar putea dovedi perdanta, cu riscul de a trage tot partidul intr-o aventura riscanta.