​​Brothers in arms. De ce vrem ca Marea Britanie sa ramina aliatul Romaniei in interiorul UE

Stranie legatura dintre romani si britanici. Desi ne despart un continent si-o civilizatie, mii de romani se simt liberi in aerul cetos al Londrei. Desi rolurile noastre in lume sint la ani-lumina departare, Londra e unul dintre putinii aliati care ne-ajuta in interiorul UE si NATO pe dosare strategice precum Rusia sau drepturile tarilor non-euro. Vad multi romani care se bucura ca Marea Britanie e pe cale sa voteze iesirea din UE si arunca printre dinti acuzatii de aroganta si incompatibilitate cu civilizatia europeana. Cred ca gresesc. Cred ca Romania datoreaza mult Marii Britanii, si e datoria noastra sa o spunem.

Chiar daca nimic din ceea ce spunem noi aici, in Romania, nu poate influenta votul britanicilor, e momentul sa aratam ca am inteles ce reprezinta ei pentru noi.

In primul rind, Marea Britanie a devenit casa pentru multi romani care s-au simtit acolo liberi sa lucreze, sa inoveze sau sa invete departe de tara care le-a refuzat o viata civilizata. Cu tot cu campaniile de presa anti-romani sau discursurile unor politicieni populisti, Marea Britanie a fost destinatia fireasca pentru multi romani aflati in elitele lor profesionale: medici, asistente, IT-isti, ingineri, antreprenori. Daca Marea Britanie iese din UE, libertatea de miscare nu va mai fi aceeasi.

Educatia din Marea Britanie e un magnet pentru mii de elevi si studenti romani care simt ca sistemul de-acasa ii sufoca. Liceele si scolile britanice sunt pline de tineri romani care, pe linga cunostinte, deprind un stil de viata diferit, o rigoare si o demnitate pe care invatamintul romanesc nu le mai insufla demult. Sigur ca e o pierdere plecarea lor, dar cu siguranta multi dintre ei revin sau vor reveni, cu un plus de cunostinte si cu o atitudine net diferita.

Dosarul Rusia e unul esential pentru Romania, iar Marea Britanie e unul dintre marii sustinatori ai pozitiei intransigente a Romaniei. Dupa anexarea Crimeei si razboiul declansat de Kremlin in estul Ucrainei, Romania a incercat din rasputeri sa impuna Marea Neagra pe harta punctelor fierbinti de securitate. Atunci, Bucurestiul a avut putini aliati in NATO si UE in ce priveste relatia tensionata cu Rusia; unul dintre ei a fost Marea Britanie. Fara Marea Britanie (principalul aliat al SUA) in UE, va fi mult mai greu pentru Romania si Polonia sa tina piept statelor prietenoase cu Rusia.

Drepturile tarilor non-euro din UE e un alt domeniu in care Marea Britanie a fost aliata Romaniei. Sigur ca e o alianta de conjunctura, in care scopul al fiecarei tari e total opus. Dar, pentru moment, prezenta Marii Britanii in UE, dar in afara zonei euro, impiedica serios aparitia Europei cu doua viteze. O astfel de Europa ar fi catastrofala pentru Romania, pentru ca ar plasa-o la periferia preocuparilor UE si ar incetini si mai mult reformele structurale sustinute de Bruxelles.

Si mai trebuie sa multumim Marii Britanii si pentru educatia antreprenoriala (involuntara) pe care au primit-o mii de romani. Dupa ce au vazut ce inseamna birocratia minimala din statul britanic, dar si din bancile britanice, multi romani intorsi acasa din UK s-au transformat in „factori perturbatori” pentru birocratia romaneasca. Au pus presiune neincetat pentru reformarea statului roman, ca sa aiba o tara ca afara.

Si pentru ca tot vorbim de reforme, sa nu uitam contributia Marii Britanii la reformele din justitia si economia din Romania. Ambasadorii Marii Britanii au facut coalitie in toti acesti ani grei cu ambasadorii americani la Bucuresti pentru apararea statului de drept. Doar pe ei si pe olandezi s-a putut conta; nu toate tarile occidentale s-au batut pentru justitia din Romania. Ambasadorii britanici si-au asumat deseori rolul ingrat de avertizor public pentru derapajele clasei politice; s-au transformat in tinte pentru politicienii romani deranjati de ceea ce ei numesc amestecul ambasadelor in treburile interne. Dar nu e vorba de amestec ilegitim: britanicii stiu ca au dreptul moral sa vorbeasca despre derapaje pentru ca Romania a fost primita in UE dupa ce si-a asumat regulile si valorile acestui club. Odata Marea Britanie iesita din UE, reformistii din Romania (fie ca e vorba de politicieni, oameni din justitie, societatea civila) vor pierde un sprijin major. Iar, cind ne uitam la zile negre pentru statul de drept, cum e cea de azi, intelegem inca o data cit de mult avem nevoie de orice sprijin pentru reforme.

Sa nu uitam de contributia financiara a Marii Britanii la dezvoltarea Romaniei. Net contributor la bugetul UE, Londra a platit – via Bruxelles – pentru reducerea decalajelor dintre Romania si restul statelor membre. Nici acest sprijin nu e dezinteresat, fireste, asa cum nu a fost dezinteresat sprijinul dat de UK pentru aderarea la UE, cind am semnat un contract nefavorabil pentru cumpararea celor doua fregate.

Marea Britanie a avut un rol civilizator in peisajul media din Romania, tinand deschis BBC Romania pana in 2008. Nu a fost putin lucru pentru o tara iesita din bezna comunismului; a setat agenda reformista, a format ziaristi in spiritul critic, dar civilizat, al BBC.

Da, mi se pare ca jocul politic al premierul David Cameron este nebunesc. Sa joci soarta tarii tale si a UE la ruleta unui referendum doar pentru a rezolva mize politice interne – asta cred ca e un pariu care nu se face. Dar e acelasi Cameron care la Consiliile Europene e unul dintre putinii aliati vocali ai Romaniei in dosare strategice cu miza uriasa. E acelasi Cameron care respinge ca inacceptabila birocratia sufocanta a Bruxelles-ului si cere reforme dramatice – adica exact ceea ce vrea orice cetatean european. E acelasi Cameron care denunta si condamna vocal (la fel ca aproape toata presa britanica, caz unicat in Europa Occidentala) abuzurile comise de Rusia in politica interna si cea externa. Iar, pentru toate acestea, sper ca tabara IN, condusa de David Cameron, sa cistige referendumul nebunesc pe care tot el l-a declansat si sa inceapa discutiile legitime pentru reforma UE. Dinauntrul ei, nu din afara.

PS: Insiruind dosarele mari de cooperare cu Marea Britanie mi-am dat seama cit de multe pozitii comune in interiorul UE am avut. Poate ca asa se explica si celebra formula consacrata de Traian Basescu in 2004: axa Bucuresti – Londra – Washington.