Sari direct la conținut

Ce face statul român cu dependenții de droguri – are unde să îi trateze sau vorbim despre servicii de lux? Doi medici psihiatri vorbesc despre șansele de recuperare a toxicomanilor

HotNews.ro
Tineri dependenți de droguri, Foto: Sergiy Tryapitsyn / Panthermedia / Profimedia
Tineri dependenți de droguri, Foto: Sergiy Tryapitsyn / Panthermedia / Profimedia

​Persoanele dependente de droguri din România au acces la tratament într-o secție specializată în adicții dintr-un spital de psihiatrie doar dacă vorbim despre dependența de heroină – în cazul căreia există în spitale un program de substituție cu metadonă – sau dacă au o tulburare psihică asociată. În restul cazurilor, tratamentul se poate face în cabinete medicale, în regim de ambulator – dar numai atunci când nu discutăm despre cazuri grave sau sevraj – sau în centre rezidențiale, care sunt „destul de puține raportate la nevoi” și unde serviciile pot fi destul de costisitoare.

Cum și unde se poate trata dependența de substanțe în România? Avem unde trata aceste persoane? Internările pot fi doar voluntare sau și forțate? Câți dintre oamenii care cer ajutor specializat reușesc să și renunțe la adicție sau măcar să o diminueze? Și cât de periculoasă este, de fapt, o persoană care a consumat astfel de substanțe? Se poate ajunge la situația ca ea să lovească pe cineva cu mașina fără ca măcar să își dea seama, precum în cazul 2 Mai?

HotNews.ro a stat de vorbă cu doi medici psihiatri cu experiență în tratarea persoanelor cu adicții – dr. Paul Sorin Pletea, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București și dr. Ovidiu Alexinschi, de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași.

Dr. Paul Sorin Pletea este medic primar psihiatrie la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București și a coordonat, o perioadă, Programul Național de Sănătate Mintală, Subprogramul pentru toxicomani, în acest spital. În cadrul programului, pacienții dependenți de heroină primesc tratament de substituție cu metadonă în cadrul spitalului, dar și servicii de psihoterapie.

Dr. Ovidiu Alexinschi este medic primar psihiatrie și coordonator programe No addict la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași.

Cum ajunge o persoană dependentă să se interneze? Doar din proprie inițiativă sau se poate și alftel?

Pentru orice consult, legea prevede că este nevoie de acordul, de consimțământul persoanei respective, atât în spitalele de stat, cât și în clinicile private, explică pentru HotNews.ro dr. Paul Sorin Pletea, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”

„Situația ideală în care cineva care consideră că are o problemă cu consumul de substanțe, oricare ar fi el – droguri, alcool sau orice altceva, sau mai nou sunt aceste adicții comportamentale legate de jocuri, pariuri – este aceea în care cere ajutor singur”, spune dr. Sorin Pletea.

„În ce privește problemele legate de consum de substanțe sau de alcool, de regulă trebuie să îți dorești să intri într-un program de recuperare, nu se face împotriva voinței”, confirmă și dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași.

Potrivit medicului Sorin Pletea, există „o varietate de intervenții terapeutice pentru dependența de heroină sau dependența de alcool. Există inclusiv medicație specifică pentru heroină – cel mai folosit medicament este metadona. Pentru alcool sunt anumite medicamente care scad pofta de alcool. Pentru celelalte substanțe, din păcate nu există un neapărat un tratament specific. Anumite adicții pot să apară, însă, în contextul unor afecțiuni psihiatrice, adică depresie, anxietate, tulburare bipolară, schizofenie.”

Dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatrie la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București/ Foto: HotNews.ro

O categorie distinctă de pacienți o reprezintă cei care au o afecțiune psihiatrică asociată și sunt tratați, în paralel, în spital, atât pentru afecțiunea respectivă, cât și pentru adicție: „Sunt foarte multe afecțiuni psihiatrice care se pot asocia cu un tip de adicție, dar nu de fiecare dată. Ori, dacă se asociază cu altă afecțiune psihiatrică, iar adicția aceasta, consumul de substanțe sau adicțiile comportamentale sunt în contextul unei afecțiuni psihiatrice primare, se tratează acea afecțiune primară. Altfel, dacă este doar o adicție, se tratează prin diferite metode de psihoterapie. Sunt diferite centre rezidențiale. Sunt multiple metode de de terapie, de psihoterapie care care pot ajuta pacientul să obțină o abstinență – asta ar fi ideal – sau măcar o diminuare semnificativă a consumului pe care îl are anterior.”

O situație aparte, în care se poate face internare nevoluntară, este cea în care pacientul prezintă pericol pentru el însuși sau pentru o altă persoană, însă procedura este complicată și este nevoie inclusiv de acordul unui judecător: „Sunt persoane care au diferite adicții, iar aceste adicții este clar că îi afectează -pacienții cu alcool, care beau și pot să ajungă la tot felul de complicații fizice, sau pacienții care își injectează heroină și pot să facă complicații – Legea sănătății mintale 487/2002 prevede că în situația în care o persoană și poate pune în pericol propria viață sau pe a celor din jur, iar dacă neinstituirea unui tratament poate să-i agraveze starea de sănătate pe care o are, el poate să fie internat fără ca această internare să fie voluntară. Acest tip de internare se poate face doar în spitale de psihiatrie. Internarea nevoluntară, dacă pacientul nu este însă de acord, trebuie confirmată de o comisie medicală și, ulterior, are nevoie de aprobarea unui judecător. Dar aici vorbim numai despre situații în care viața este în pericol. Nu se poate face pe ceva potențial”, explică dr. Dorin Pletea.

La rândul său, dr. Ovidiu Alexinschi, de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, spune că Legea sănătății mintale descrie cazurile de internare non-voluntară numai pe anumite categorii de pacienți, „care nu sunt neapărat pliabile pe consumul de substanțe. Doar dacă o persoană prezintă pericol pentru ea sau pentru cei din jur poate fi internată împotriva voinței sale”.

Droguri / Foto: Annebel van den heuvel / Alamy / Alamy / Profimedia

Câte dintre persoanele dependente de droguri care cer ajutor medical reușesc „să se lase”?

I-am întrebat pe cei doi medici psihiatri câți dintre acești pacienți dependenți de substanțe, care vin și cer ajutor, chiar reușesc „să se lase”.

„Cei care își doresc, cei care vin de proprie inițiativă și își doresc, au șanse substanțiale. Dar na, nu neapărat o poveste seamănă cu alta sau un pacient cu altul. Sunt unii care patinează, derapează de mai multe ori, până ajung la concluzia că situația este serioasă și chiar trebuie să facă ceva în sensul acesta. Sunt oameni care și după ani de zile de consum reușesc să lase. Da, încă o dată, contează motivația și contează foarte mult sprijinul pe care îl au”, explică dr. Ovidiu Alexinschi.

„Depinde, sunt foarte mulți factori – dacă sunt și alte afecțiuni asociate spre exemplu, depinde. Contează foarte mult și suportul familiei, al prietenilor, al colegilor. Anumite persoane au nevoie și de servicii de asistență socială. Depinde de foarte mulți factori. Nu am niște procente, dar unii dintre ei reușesc să obțină o abstinență sau cel puțin o diminuare a consumului. Unii dintre ei, din păcate, nu”, arată și dr. Sorin Pletea.

Este dependența de droguri un fenomen în creștere, mai ales la tineri?

Asistăm, în ultimii ani, la un fenomen în creștere în ceea ce privește dependența de droguri, în special la tineri, inclusiv la adolescenți și elevi de liceu? Da, este răspunsul celor doi medici psihiatri consultați de HotNews.ro.

Cifrele privind consumul sunt în creștere, fără doar și poate, atât pe droguri de mare risc, cât mai ales pe partea de produse noi, psihoactive, în special etnobotanice, „care sunt mai ieftine și sunt foarte periculoase din punct de vedere psiho-activ”, arată dr. Ovidiu Alexinschi, de la Institutul de Psihiatrie Socola.

„Persoanele dependente care ne solicită sprijin sunt de tot felul, de la oameni tineri și foarte tineri până la români care se întorc din străinătate”, spune medicul de la Socola.

Consumul de droguri este în creștere la tineri, subliniază medicul Ovidiu Alexinschi: „Se pare că vârstele tinere sunt atrase mirajul acesta al substanțelor, al drogurilor și se pare că și accesibilitatea este mai crescută, iar posibilitățile lor materiale de a își procura sunt diferite față de acum 10-20 de ani. Răspunsul este da. Consumul începe încă din școli, din licee. Sunt copii poate din familii cu posibilități, care accesează inclusiv droguri scumpe, spre exemplu cocaină.”

Și dr. Sorin Pletea, de la Spitalul Alexandru Obregia, confirmă că, atât din statistici, cât și din practica sa uzuală, reiese o creștere a consumului de droguri, inclusiv la tineri.

În cazul tinerilor, solicitarea de ajutor terapeutic vine de cele mai multe ori din partea părinților, a colegilor, a prietenilor, a familiei lărgite sau există și situații în care chiar persoana dependentă cere ajutor, mai spune dr. Sorin Pletea.

Tineri consumatori de droguri / Foto: Dirk Lindner / ImageSource / Profimedia

În ce constă tratamentul pentru dependența de droguri?

Terapia pentru dependența de droguri nu necesită neapărat internare, dacă nu este vorba despre sevraj, spune dr. Sorin Pletea. „Majoritatea consumatorilor pot fi tratați în cabinete în regim ambulator și mai există și varianta centrelor rezidențiale, nu neapărat spitale – pentru că, în aceste situații, este foarte importantă și schimbarea anturajului. Există terapie individuală, terapie de grup și sunt tot felul de activități pe care persoana care consumă le poate face și care au scopul să îl rupă de acele reflexe și situații care duceau la consum”, spune medicul.

„Depinde despre ce substanță este vorba. Dacă vorbim despre droguri de mare risc, este nevoie de de internare. Dacă vorbim despre sevraj, delir etc. Dacă vorbim despre droguri ușoare sau tulburări, nu neapărat dependență, poate fi și un parcurs în ambulator, sub supraveghere medicală, cu ședințe de psihoterapie, consiliere etc. Adică totul este personalizat în funcție de cazul respectiv, în funcție de ce consumă, de durată etc”, explică și dr. Ovidiu Alexinschi.

Tratamentul, în linii mari, combină medicamentoasă specifică cu psihoterapie, consiliere, eventual grupuri, dar, încă o dată, „se pliază pe capacitățile și posibilitățile persoanei respective, pe nevoile ei, și, evident, contează foarte mult sprijinul familie, care este foarte important, acolo unde el există”, mai spune dr. Ovidiu Alexinschi.

Poate o persoană aflată sub influența drogurilor să lovească pe cineva cu mașina fără să își dea seama ce a făcut?

Poate o persoană aflată sub influența drogurilor să lovească pe cineva cu mașina fără să își dea seama ce a făcut? Pot fi efectele substanței atât de puternice? O întrebare care stă pe buzele multora, după cazul recent din stațiunea 2 Mai.

Depinde de multe variabile, este răspunsul medicului Ovidiu Alexinschi, de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași: „Depinde de drog și de cât ai consumat. Dacă vorbim despre opioide sau substanțe halucinogene, da, atunci poți să ai astfel de reacții, de tulburări, halucinații, poți să fii transportat într-o cu totul altă realitate. Dacă era vorba de stimulante cu hiperexcitabilitate, excitație, paranoia, înțeleg că avea un comportament agresiv la volan. Lucrurile sunt foarte nuanțate în funcție de tipul substanței, manifestările pot fi foarte diferite.”

Are România unde să trateze dependenții de droguri, al căror număr este în creștere?

Cum țara noastră are probleme și spitale sau centre insuficiente pentru tratarea multor patologii, ne-am pus, firesc, întrebarea dacă pentru consumatorii de droguri există suficiente centre de tratament.

Programul național desfășurat în spitale se adresează strict pacienților dependenți de heroină, care primesc substituție cu metadonă.

Persoanele care nu intră în acest program și nu au tulburare psihică asociată ar trebui să meargă într-un centru rezidențial, unde serviciile sunt contra cost și destul de costisitoare.

Dependența de droguri / Foto: Lisa Vanovitch / Panthermedia / Profimedia

„Centre rezidențiale, din ce știu eu, sunt destul de puține în țară și, din câte știu, sunt și destul de costisitoare. Dar sunt câteva cu rezultate chiar bune”, spune dr. Sorin Pletea. Centrele rezidențiale, pe lângă faptul că serviciile sunt costisitoare, sunt destul de puține, raportat la nevoi.

Cât de costisioare sunt aceste servicii? „Depinde de fiecare centru, depinde de serviciile pe care le oferă, depinde evident și de durată, așa că nu știu să vă spun o estimare de preț, dar în general cam peste tot lucrurile astea sunt destul de costisitoare pentru că, în primul rând, serviciile de cazare, hoteliere, costă, iar apoi serviciile medicale, de psihoterapie, și acestea sunt scumpe”, arată dr. Sorin Pletea.

„Și aceasta ar putea fi o barieră, pentru persoanele dependente care își doresc să apeleze la aceste servicii, dar nu își permit”, admite Sorin Pletea.

Altfel, dacă vorbim doar de psihoterapie individuală sau despre psihoterapie de grup, „disponibilitatea serviciilor este ceva mai mare decât a acestor centre rezidențiale, iar locuri de internare în spitale, în caz de urgență și în în cazul pacienților care necesită internare, sunt și cred că sunt suficiente. Evident, pacienții cu acest tip de patologie, cu adicții, ar trebui internați într-o secție cu profil specific. Dar având în vedere că vă spuneam că se pot asocia adicțiile și cu alte diagnostice psihiatrice, în situația aceasta pacienții pot fi internați într-o secție de psihiatrie”, explică medicul.

29 de secții de toxicologie și 9 secții de toxicomanie în spitalele din România. Aproape 800 de pacienți internați în anul 2020

În anul 2020, în spitalele din România existau 29 de secții de toxicologie și 9 secții de toxicomanie, arată datele transmise de Ministerul Sănătății, ca răspuns la o interpelare formulată în anul 2022 de deputata Cristina Burciu.

Numărul de externări (spitalizare continuă) din spitalele din România cu diagnosticul tulburări mentale și de comportament legate de consumul de substanțe psihoactive, excluzând alcoolul (sedative sau hipnotice, opiacee, cocaină și alți excitanți, halucinogene, solvenți volatili, combinații de substanțe) incluzând intoxicația acută, utilizare nocivă, sindromul de dependență, sevraj etc. a fost de 791.

CITEȘTE ȘI:

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro