Mitt Romney ii respinge pe alegatorii sai naturali

Efectele politice ale caracterizarii facute de Mitt Romney pentru 47% din electoratul american, descris ca „victime” care sunt „dependente de guvern” si care refuza sa-si asume o „responsabilitate personala” pentru propriile vieti demonstreaza din nou ca generalizarile culturale, mai ales in politica, sunt de obicei periculoase. De fapt, Romney pare sa-i fi categorisit pe o buna parte dintre alegatorii propriului partid drept sustinatori ai Presedintelui Barack Obama.

Regula spune ca oamenii trebuie judecati in functie de meritele lor, nu dupa atributele presupuse ale grupurilor geografice, socioeconomice sau de rasa din care fac parte. Totusi, relatiile statistice sunt uneori atat de puternice incat merita sa ne gandim bine la semnificatia lor.

In SUA, se face adesea o distinctie intre cetatenii „statelor rosii” care de obicei voteaza pentru Partidul republican si cei ai „statelor albastre” – concentrate in nord est, nord si pe coasta Pacificului – care de obicei voteaza pentru Partidul Democrat.

Adevarul nespus este ca, spre deosebire de cei din „statele albastre”, cei care traiesc in „statele rosii” dovedesc in medie mai putina responsabilitate in comportamentul lor personal: sunt mai putin apti fizic, mai putin atenti in comportamentul lor sexual, au o inclinatie mai mare sa faca rau siesi sau altora fumand sau consumand alcool si este mai probabil ca ei sa primeasca subventii federale.

Analiza statistica arata ca statele unde locuitorii sufera de obezitate – adesea pentru ca fac mai putine exercitii fizice si mananca mai mult junk food – tind sa voteze cu republicanii. Drept exemplu, o scadere de doar 1% a ratei obezitatii intr-un stat se estimeaza ca salta, in mdie, raportul intre votantii democrati si cei republicani de la 1.00 la 1.07, suficient cat sa schimbe rezultatul unor alegeri.

In mod similar, statele cu o rata mare a sarcinilor in randul tinerelor de 15-17 ani tind sa voteze cu republicanii. Din nou, relatia este foarte semnificativa statistic. In mod evident, locuitorii din New England, New York si Hawaii, care voteaza mai degraba cu democratii, nu sunt doar mai supli, dar manifesta o inclinatie mai redusa pentru sex neprotejat decat cei din statele din sud sau din centru, care inclina in favoarea republicanilor. Statele unde fumatul este mai raspandit voteaza, de asemenea, cu republicanii si acelasi lucru se intampla cu statele unde exista rate ridicate ale accidentelor provocate de condus sub influenta alcoolului.

Scorul mediu al celor cinci cele mai „rosii” state (Wyoming, Oklahoma, Utah, Idaho, Alaska) pentru fiecare dintr-un numar de sase criterii ale iresponsabilitatii decat scorul mediu inregistrat de cele cinci cele mai „albastre” state (New Nork, Massachusetts, Rhode Island, Vermont si Hawaii): mai multa obezitate, mai mult fumat, mai multe infectii cu chlamydia, mai multe sarcini la adolescente, mai multe victime ale condusului sub influenta alcoolului si mai multe atacuri armate. In ultimele trei cazuri, cota „nesabuitilor” este aproape de doua ori mai mare in statele cele mai „rosii” decat in statele cele mai „albastre”.

Statele care inregistreaza cele mai mici note la aceste capitole sunt totodata statele ai caror reprezentanti in Congres au votat impotriva legii Obamacare (Affordable Care Act) in 2010, desi multi dintre acesti oameni cu probleme de sanatate capata atentie fara probleme in defavoarea altor cetateni, cand acestia apar fara asigurare la camera de urgenta a spitalului. Aceasta ipocrizie politica are pretul ei: americanii obezi suporta costuri medicale cu 42% mai mari decat cei cu greutate normala.

Observatorii atenti stiu de multa vreme ca rezultate similare pot fi obtinute daca observam care state primesc mai multe subventii federale: in pofida retoricii despre „inlaturarea guvernului de pe umerii nostri”, statele rosii primesc cle mai mari transferuri federale, clasamentul fiind condus de Alaska, Mississippi, Louisiana, West Virginia si cele doua Dakota. Statele ce tind sa tina cu democratii – in special New York, New Jersey, California si New England – contribuie net la bugetul federal si ii subventioneaza, astfel, pe toti ceilalti. (…)

Locuitorii din statele albastre, care tind sa fie mai educati si au venituri mai mari decat locuitorii statelor rosii, s-au abtinut sa sugereze ca cei din statele rosii manifesta un comportament ce nu se ridica la nivelul retoricii conservatoare a responsabilitatii personal. Ar fi indecent si poate „elitist” sa-i arati cu degetul pe compatriotii americani si sa sugerezi ca sunt promiscui, grasi, lacomi, lenesi, needucati sau ca manifesta o inclinatie mai mare pentru divorturi, betie sau decese provocate de arme de foc.

Din fericire, politologul conservator Charles Murray indica unele dintre aceste statistici in ultima sa carte, „Coming Apart”. Murray argumenteaza ca cei care traiesc in zonele cu un nivel inalt de venituri si de educatie, precum Belmont, Massachussetts, au pastrat valorile traditionale americane ale muncii sustinute si valorile familiale. Cei care traiesc in alte parti au inregistrat o scadere abrupta dupa criterii precum harnicia sau casatoria.

Intr-adevar, potrivit lui Murray, ei parasesc campul muncii, pretinzand adesea incapacitatea de a lucra. Ei „se lasa pe tanjala”, „dormind si uitandu-se la televizor”. Cei cu locuri de munca si-au redus programul de lucru, in timp ce aceia care traiesc in zonele cu nivel inalt de venituri si de educatie si-au sporit acest program. Proportia copiilor nascuti in afara casatoriei a explodat in randul femeilor care nu au terminat liceul, pana la peste 60% – adica de peste 12 ori mai mare decat cea inregistrata in randul femeilor care termina facultatea. (Statisticile lui Murray se refera doar la albi, pentru relevanta in privinta rasei).

Pentru Murray, insa, vina cade pe umerii celor care traiesc in zonele cu nivel inalt de venituri si educatie: „Noua clasa superioara tine cont in continuare, destul de mult, de virtuti, dar nu le mai propovaduieste. Ea …) propovaduieste in schimb ideea ca n-ai dreptul sa-i judeci pe altii”. Deci problema este „o reticenta din partea uni parti semnificative a noii clase superioare de a propovadui ceea ce face”.

Acesta este un argument uluitor, mai ales ca vine din partea unui conservator/libertarian. Ce putem spune despre milioanele de americani din statele rosii care au propovaduit munca, valorile familiale, increderea in sine si guvernarea limitata, in timp ce practicau opusul? Cu siguranta aceasta este o atitudine mai indoielnica. Totusi, pentru politicienii statelor rosii, aceasta ipocrizie a fost o strategie electorala castigatoare timp de trei decenii.

Jeffrey Frankel este profesor la Harvard University (preda disciplina Capital Formation and Growth). A fost membu al Council of Economic Advisors sub Presedintele Bill Clinton (multumim cititorului Zaboo pentru completare).