Spiralele ascendente ale lui Ponta. Creatorul de agendă publică

Mulţi comentatori şi-au exprimat surprinderea faţă de discursul lui Ponta. M-am mirat oarecum, pentru că semnalele transmise de preşedintele principalului partid de Opoziţiei existau de mult. Unii analişti nu au avut ochi să vadă aceste mesaje, fiind prea preocupaţi de faptele puterii, alţii le-au văzut, dar nu le-au internalizat.

Pare că principalul câştigator al evenimentelor petrecute în ultimele luni este preşedintele PSD Victor Ponta. Pentru finii observatori ai vieţii politice şi economice din România afirmaţia de mai sus nu este o surpriză. Victor Ponta a devenit creator de agendă publică, ceea ce confirmă din ce în ce mai mult spusele preşedintelui Băsescu privind transferul gradual de putere către cei din generaţia tânără.

Ponta a venit de ceva timp – 6 luni sau mai mult – cu un program economic bine stucturat, ce reflectă un trade off fericit între continuarea ajustării fiscale şi relansarea economică. Disciplina cheltuielilor publice plus creşterea veniturilor la buget prin îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii sunt premise deja ale oricărei discuţii de politici macro la nivel public. Ideea managementului privat la companiile de stat a fost preluată şi uploadată de guvernanţi şi de politicienii puterii, chiar şi de către preşedinte şi FMI. Ideea ţintelor privind zero deficite bugetare a anunţat regulile fiscale propuse în cadrul Tratatului privind disciplina fiscală şi coordonarea politicilor economice în Zona Euro şi UE. Încăpăţânarea privind prioritizarea investiţiilor publice a fost întărită de primul ministru Ungureanu şi ministrul de finante Drăgoi, care chiar astăzi au enunţat-o ca problemă prioritară pe agenda Guvernului. Să nu mai spunem de necesitatea creşterii transparenţei cheltuielilor publice, prin publicarea pe site urile ministerelor a fiecărui leu cheltuit pe proiecte şi achiziţii publice. Idee expusă de preşedintele Băsescu la învestirea noului Guvern, acum câteva zile.

Ponta promitea acum jumătate de an un program economic ce prevedea creşterea calităţii ajustării fiscale. Adică, printre altele, transferul de resurse financiare rezultat din economii la cheltuieli către stimularea anumitor sectoare economice cu efecte de multiplicare. Vezi aici rostogolirea mesajelor lui Ponta de către fostul ministru al agriculturii Valeriu Tabără dar şi de alti politicieni ai puterii privind reducerea TVA pentru agricultură. Şi este doar un exemplu.

Putem continua. Eu aş spune că nu 7 din cele 15 puncte enunţate în discursul lui Ponta se regăsesc în programul Guvernului Ungureanu. Ci 10 sau 12, într-o formă sau alta. Tratatul de Guvernanţă Fiscală, intrarea în spaţiul Schengen şi ridicarea MCV. Există ca priorităţi în Program. Majorarea pensiilor si a salariilor, în limita condiţiilor macroeconomice disponibile după trim 1 reprezintă prima prevedere la Capitolul privind Politica fiscal-bugetară. Analog, impozitarea averilor mari, în scopul creşterii echităţii programului de ajustare fiscală, măsură prevăzută la acelaşi capitol în Programul de Guvernare. Eficientizarea companiilor de stat, anularea contractelor băieţilor deştepţi din energie sunt de asemenea priorităţi ale noului Guvern. Nu sunt specificate clar, dar sunt enunţate de diverşi purtători de mesaje ai guvernului şi puterii reducerea CAS + creşterea salariului minim şi reducerea TVA la produsele de bază pentru eradicarea evaziunii în agricultură. Singurele măsuri care probabil nu vor putea fi compatibilizate în 9 luni ar putea fi depolitizarea structurilor deconcentrate din teritoriu şi schimbarea legii electorale, deşi politicienii care nu sunt dependenţi de trecut din arcul guvernamental par să îmbrăţişeze aceste proiecte. Proiectul Roşia Montană şi cel privind divizarea UMF Târgu Mureş sunt punctuale şi nu sunt în măsură să le comentez.

De ce am numit aceste măsuri ca fiind creatoare de spirale ascendente. Pentru că aplicarea lor creează un numitor comun pentru un minim de dialog politic civilizat. Este ceea ce ne dorim cu toţii chiar dacă reprezintă o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru reconstrucţia României. Mai departe apar competenţa, consistenţa, consecvenţa în ceea ce priveşte aplicarea viziunii privind modernizarea României. Mai apoi, este musai să existe convergenţă faţă de modelul de valori la care suntem parte. Modelul european.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro