Cetateni sau brute? Civism sau violenta?
Centrul Bucureștiului arată în aceste zile ca un amestec între o Atenă comunistoidă și o Londra huliganică. Este prematur să identificăm lanțul cauzalităților: unde a pornit indignarea legitimă față de starea de lucruri din țară și unde au apărut infiltrările? Cine militează în mod genuin pentru cauza lui Raed Arafat și cine reprezintă doar peluza fotbalului suburban?
Ceea ce putem spune cu certitudine este că, după 22 de ani, Piața Universității a fost ocupată de inamicii civismului postcomunist. În locul cântecelor paşnice ale vechilor “golani”, violența nudă a adevăraţilor huligani se manifestă fără opreliști. Ion Iliescu tace.
Asistăm la spasmul gregar al celor fără vreun crez, ideal sau filozofie alternativă. Opoziția cauționează tacit agresivitatea peluzei iar Puterea n-are inteligența de-a oferi spre dezbatere programe politice alternative. Magazine, vitrine, proprietăți private au ajuns torpilate de furia unor demonstranți lipsiți de orice scrupule. Mai lipsesc brigăzile roșii și bandele de tip Baader-Meinhof pentru ca peisajul să fie complet…
Unde este anti-manifestul milioanelor de bucureșteni care susțin valorile sociale ale decenței? Unde e pledoaria celor care respectă decalogul burghez al civilității europene? De ce nu înțelegem și altfel noțiunea deimplicare? Dacă succesul pe cont propriu nu e o decât soluție provizorie, eșecul colectiv amenință întreaga cetate.
România trebuie să audă glasul celor care nu vociferează, ci dialoghează în piețe. România are nevoie de chipul celor care nu propun anarhia, ci inteligența și integritatea, în locul corupției și al hoției. Nemulțumirea și frustrarea nu justifică dezordinea. E motivul pentru care alternativa trebuie căutată într-o altă formă de acțiune, reflecție și organizare.
Ceea ce se întâmplă la București e deplorabil, deși nu cu totul surprinzător. Erupțiile anomice sunt parte din viața oricărei mari cetății. Romanii se distrau în chip sângeros la Colosseum în timp ce modernii sfârșitului de veac XX au căutat să mute sadismul în sfera filmelor horror sau a jocurilor virtuale. Cu toate acestea, strada găzduiește, iată, barbaria. Filmul agresiunii asupra clădirilor istorice, a jurnaliștilor și a simplilor trecători ne reamintește cât de ușor se pierde un bun câștigat: raționalitatea, civilitatea, toleranța.
Vandalismul poate fi stimulat în varii moduri: prin stipendiere obscură și directă, dar și prin instigarea televiziunilor iresponsabile. În substraturile societății, ura clocotește mai adânc decât ne-am aștepta. Sâmbătă, 14 ianuarie, colectam în Piața Unirii niște semnături pentru un manifest împotriva corupției. Un domn de 31 ani m-a privit țintit, cu maxilarul tremurând, mi-a făcut o urare: „să mori de cancer cât mai devreme!” Este un semn că nebunii din forumurile ziarelor au un corespondent în realitate.
Exhibiționismul, huiduiala şi nonșalanța tinerilor mascaţi fac parte din noua cultură a iresponsabilităţii. O societate îmbolnăvită de resentiment ideologic a dat naştere acestor vlăstare: vandalii bucuroşi să se scalde în apele fărădelegii, „dincolo de bine și de rău”.
Citeste tot articolul si comenteaza pe