Exclusiv Raport confidential: Secretariatul General al Guvernului trebuie restructurat. O structură mai consolidata trebuie luata în considerare

„SGG în ansamblu trebuie restructurat. Numărul de raportari directe (18) pe adresa Secretariatul General al Guvernului este extrem de ridicat iar funcţiile sale sunt mult prea numeroase. O structură mai consolidata trebuie luata în considerare”, se arata intr-un Raport confidential realizat de Banca Mondiala obtinut de HotNews.ro. Potrivit documentului, numărul de agenţii care raportează direct prim-ministrului sau SGG este excesiv şi trebuie redus. În multe cazuri, aceste agenţii dubleaza funcţiile ministerelor. De asemenea, autorii raportului recomanda reducerea numarului de ordonante de urgenta aprobate de Guvern si a actelor normative introduse pe ordinea de zi suplimentară a şedinţei de Guvern.

Vezi in atasament un fragment din document

Consolidarea SGG presupune asumarea unui rol de asigurare a calităţii. Astfel, ar putea fi împuternicit să întoarcă la ministere documentele care nu respectă standardele de calitate aprobate. De asemenea, sunt necesare observaţii scrise din partea oficialilor SGG pe toate documentele de politici publice si notele de fundamentare.

Obiectivul declarat al raportului este îmbunătăţirea performanţei politice a Guvernului prin consolidarea proceselor şi a instituţiilor publice. „Acest lucru ar trebui să fie efectuat în paralel cu eforturile de îmbunătăţire a managementului finanţelor publice şi a calităţii cheltuielilor publice. Deşi recomandările pot apărea tehnice, implicaţiile lor politice pot fi profunde”, se mai arata in document.

Consecinţele pentru România sunt persistenţa problemelor grave şi cronice a calităţii politicii publice şi a cheltuielilor publice.

În ciuda eforturilor de a pune în aplicare un proces politic sanatos în România, reformele sunt urgent necesare pentru îmbunătăţirea calităţii politicilori publice şi a finanţelor publice. Planificarea politicilor continua sa fie facuta ad-hoc iar factorii de decizie nu isi bazeaza deciziile pe analize calitative si de impact. „Consecinţele pentru România sunt persistenţa problemelor grave şi cronice a calităţii politicii publice şi a cheltuielilor publice. Acest raport afirmă cu tărie că România nu îşi poate permite să amâne reforma politicii publice”, mai arata autorii documentului.

Autorităţile europene vor examina din ce în ce mai atent finanţele publice si opţiunile legate de politica statele membre pentru a asigura conformitatea cu parametrii fiscali prescrisi. Odata semnat Memorandumul de înţelegere cu UE, Guvernului Romaniei nu i se cere doar să îndeplinească un anumit set de obiective fiscale, ci si să pună în aplicare reforme structurale ambiţioase.

Suportul acestor reforme trebuie asigurat de toate partidele politice

Se stie ca investiţiile sunt influenţate pozitiv de o politică fiscala previzibila si transparenta. Atunci când o companie ia o decizie cu privire la o investitie, se pune un accent special pe previzibilitatea cadrului fiscal si pe aplicarea eficienta a acestuia. Daca insa în mod constant deciziile guvernului par a fi luate ad-hoc şi punerea lor în aplicare este inegala, companiile vor avea tendinţa de a fi rezervate in deciziile lor de a investi. Aplicarea durabila si cu succes a reformelor de gestionare a politicilor va necesita un angajament puternic din partea actualului Guvern. Experienţa unor reforme similare din alte ţări arată că progrese substanţiale pot fi făcute într-un timp relativ scurt, doar atunci când atenţia politică se concentrează pe această problemă. Pentru a asigura durabilitatea, suportul acestor reforme trebuie asigurat de toate partidele politice.

Printre factorii considerati a sta la baza succesului reformei, autorii raportului citat mentioneaza: preluarea personal a conducerii procesului de reforma, politica publică şi reforma finanţelor sa devina o prioritate de varf a Guvernului, eliminarea luarii ad-hoc a deciziilor, formarea unui front comun de catre premier si ministrul de Finanţe cu privire la propunerile de cheltuieli majore ale Statului, imbunatatirea calitatii analizei politice, obtinerea suportului tuturor partidelor pentru reforme.

Aplicarea legilor si a normelor legale ramane slaba, mai constata autorii. Pe baza evaluărilor, raportul recomandă un pachet de reforme organizate în cinci direcţii strategice.

Integrare politică şi Planificare Financiară

Priorităţile pe termen mediu trebuie să fie stabilite in asa fel incat sa se asigure că resursele sunt alocate în mod corespunzător. In etapa de stabilire a priorităţilor, nu exista niciun proces care sa garanteze faptul ca politica de alocare a resurselor respecta deciziile luate sau ca au loc dezbateri cu privire la justetea determinarii plafoanelor bugetare. „S-a discutat despre introducerea unei metodologii privind stabilirea priorităţilor, dar niciodata nu s-a realizat acest lucru. Deşi documentele strategice cu orizonturi de planificare pe mai multi ani exista (de exemplu, Europa 2020), nu există nici o metodologie care permite ca aceste strategii să fie planificate şi bugetate pe termen mediu”, mai arata Raportul citat.

Îmbunătăţirea calitativa a politicilor

Factorii de decizie necesită documente de o calitate mai bună şi sprijin instituţional în luarea deciziilor lor. In ciuda unor eforturi salutare, procesul politic continuă să se erodeze. Comitete infiintate ad-hoc continua să lucreze pentru reteaua celor 11 comisii de politică inter-ministeriala. Calitatea notelor de fundamentare care însoţesc proiectele de acte normative şi hotărârile de Guvern ramane scazuta, nefiind perceputa ca fiind vitala in luarea deciziilor. Prin urmare, instrumentul preferat pentru luarea deciziilor continuă să fie proiectul de act normativ. Actele normative nu prezintă argumente pro şi contra ale diferitelor opţiuni, nici nu le evaluează impactul socio-economic, nu stabilesc costurile, nu ofera nici un plan si nici un mod de aplicare eficienta.

Reducerea deciziilor luate ad-hoc

În cele mai multe guverne europene, exista planuri de lucru care stabilesc priorităţile şi se stabilesc termene limită de cel putin şase luni în avans pentru politici sau propuneri legislative care necesita aprobarea guvernului. În România, singurul instrument de planificare similare este o listă a legislaţiei propuse de Programul de Guvernare, dar aceasta are prea o prea mica incidenţă asupra legilor aprobate. Întâlnirea săptămânală de pregătire, prezidata de către SGG şi desfăşurata două zile înainte de şedinţa de guvern, are potenţialul de a servi ca un mecanism eficient de coordonare, dar substanţa propunerilor este rar discutata. În plus, doar un mic procent de hotărâri de guvern (15%) sunt anunţate la această întâlnire.

Utilizarea atât a ordinii de zi suplimentare cat si a numarului de ordonanţe de urgenţă trebuie să fie redusă. Deşi eforturile de a reduce consumul de pe ordinea de zi suplimentară la şedinţa de guvern pe săptămână sunt luate, un volum mare de propuneri ministerului continuă să fie prezentate în acest mod. O trăsătură neobişnuită a sistemului românesc este utilizarea frecventă a ordonantelor „de urgenţă” care trec peste legile aprobate de Parlament.

Autorii raportului recomanda o „reducere de x%, până în decembrie 2011 şi de y% până în decembrie 2013, a numarului de ordonanţe de urgenţă aprobate de Guvern”. De asemenea, recomanda „o reducere de x%, până în decembrie 2011 şi de y% până în decembrie 2013, a numărului de elemente introduse pe ordinea de zi suplimentară a şedinţei de Guvern”. La fel si in cazul „volumului de elemente administrative, care necesită aprobarea Guvernului”.

Diseminarea informatiilor privind performanta

Monitorizarea, evaluarea şi raportarea rezultatelor necesită îmbunătăţiri. O dovada consistenta a responsabilităţii este monitorizarea transparenta şi raportarea publica a rezultatelor obţinute. O astfel de monitorizare nu are loc în prezent în România, cu excepţia (…) solicitarilor care vin de la UE. Deşi un sistem de monitorizare riguros a fost avut în vedere în anul 2005, nu există nici un mecanism curent (de exemplu, raportul de progres trimestrial privind priorităţile; rapoarte anuale cu privire la planurile strategice de minister), care sa prezinte sistematic informaţii privind performanţa.

Restructurarea unor domenii guvernamentale

Restructurarea ar trebui să ia în considerare patru domenii: Departamentul de Politici Publice (DPP) din cadrul Secretariatul General al Guvernului, Unitatile de Politici Publice (UPP-uri) din ministerele de linie si SGG. SGG în ansamblu trebuie să fie restructurat. Numărul de raportari directe (18) pe adresa Secretariatul General al Guvernului este extrem de ridicat, asa cum diversitatea funcţiilor sale este prea larga. O structură mai consolidata de conducere trebuie să fie luata în considerare.

Iniţierea unei reexaminări organizatorice este necesara pentru a determina cea mai bună modalitate de a reduce numarul de rapoarte directe la Secretariatul General al Guvernului, de la 18 la 5-6.

Numărul de agenţii care raportează direct prim-ministrului sau GSG este excesiv şi trebuie să fie redus. În multe cazuri, aceste agenţii dubleaza funcţiile ministerului şi submineaza autoritatea ministeriala.