Televiziunile italiene, mari amatoare de "cronica neagra". Cazul Mailat, in topul infractiunilor supra-expuse

Observatorul European pentru Siguranţă, o prestigioasă instituţie de cercetare din Italia, a dat publicităţii Raportul cu privire la modul ȋn care televiziunea din Italia a tratat cazurile de cronică neagră. Concluzia studiului este clară: “Episoade de criminalitate există peste tot ȋn Europa şi, ȋn mod inevitabil, sunt prezentate ȋn telejurnalele naţionale. Sub două aspecte, ȋnsă, cazul italian este singular: spaţiul amplu acordat acestei tipologii de ştiri şi modalitatea ȋn care ştirile sunt prezentate”.

Echipa de cercetători de la Institutul Demos, care a colaborat la redactarea raportului, a monitorizat principalele telejurnale italiene din 2005 până ȋn iunie 2010. Cercetătorii au clasificat şi numărat ştirile de cronică neagră, apoi au făcut un clasament al “popularităţii” pentru fiecare delict ȋn parte. Pe primul loc se situează “delictul de la Perugia”, cu 941 de ştiri transmise pe post.

Cazul Mailat, ȋn topul delictelor mediatizate

Uciderea Giovannei Reggiani ȋn capitala Italiei de către Romulus Mailat, la sfârşitul anului 2007, a fost unul din cele mai mediatizate delicte din ultimii cinci ani ȋn Peninsulă. „Cazul Mailat” se află abia pe locul 13 ȋn topul Observatorului, cu 111 apariţii pe post. La două zile după “omorul Reggiani”, o altă crimă a zguduit opinia publică din Peninsulă: uciderea unei tinere studente englezoaice, caz numit ulterior “delictul de la Perugia”, de care am menţionat anterior. Astfel, “cazul Mailat” se ȋnscrie doar ca un episod din noiembrie 2007, perioada culminantă a bombardamentului mediatic cu privire la criminalitatea din Peninsulă, ȋn umbra “delictului de la Perugia”, care are o popularitate de aproape nouă ori mai mare.

Televizorul şi percepţia de nesiguranţă

Despre modul ȋn care presa din Italia tratează episoadele de violenţă şi crimele comise ȋn ultimii ani, HotNews.ro a vorbit cu una din coordonatoarele raportului, cercetătoarea Paola Barretta, de la Observatorul din Pavia:

“Proiectul de monitorizare a principalelor şase telejurnale din Italia s-a născut ȋn urma unei observaţii pe care am făcut-o nu doar noi, cercetătorii din domeniu. In Peninsulă s-a observat, statistic vorbind, o creştere a percepţiei de nesiguranţă printre cetăţeni. Italienii se simt ȋn nesiguranţă, ameninţaţi. Am vrut să vedem dacă există o legătură directă ȋntre percepţia de nesiguranţă şi modul ȋn care anumite ştiri sunt prezentate la televizor. Concluzia noastră a fost următoarea: există o relaţie direct proporţională ȋntre cei doi factori. Cu cât italienii văd la televizor mai multe ştiri legate de episoade de violenţă, cu atât creşte percepţia de nesiguranţă. Iar percepţia nu depinde de situaţia reală din ţară. Rapoartele anuale ale Ministerului de Interne arată că numărul de delicte comise ȋn Italia s-a menţinut relativ constant ȋn ultimii ani.”

2007: legătură ȋntre mediatizarea delictului şi etnia responsabililor

In clasamentul celor două principale telejurnale italiene TG1 (Rai Uno) şi TG5 (Canale 5) monitorizate ȋn ultimii ani, punctul maxim al bombardamentului mediatic privind actele de violenţă a fost atins ȋn noiembrie 2007 – an electoral – imediat după “cazul Mailat”. Am dorit să mai aflăm dacă cercetătorii au remarcat o legătură ȋntre delictele prezentate şi menţionarea etniei autorilor, cu referire la episoadele având ca protagonişti cetăţeni români.

“In noiembrie 2007 am ȋnregistrat, după cum spuneam, un număr maxim de ştiri legate de episoade de criminalitate. A fost cazul Mailat, dar să nu uităm şi un alt delict prezentat pe larg, ȋn care a fost implicat un român. Este vorba despre “violul din zona La Storta”: victima era o studentă africană, presupusul agresor, un cetăţean român. Cu câteva luni ȋnainte, atenţia telejurnalelor a mai fost atrasă de alt delict comis de o româncă, mai precis tânăra ucisă cu o umbrelă la metroul din Roma. Am putea spune, că ȋntre 2007 şi ȋnceputul anului 2008, am remarcat clar legătura făcută de presă ȋntre delictul prezentat şi menţionarea apartenenţei etnice a agresorului (contrară deontologiei jurnalistice, n.red.). In ultimii doi ani, 2009 şi 2010, legătura este mult mai puţin relevantă.”

Cazul Italiei

Monitorizarea telejurnalelor din Peninsulă cuprinde o paralelă extrem de interesantă cu principalele telejurnale din alte ţări: Franţa (France 2), Spania (TVE), Germania (ARD) şi Marea Britanie (BBC One). Astfel, Rai Uno se situează detaşat pe primul loc ȋn clasamentul general al ponderii pe care o au ştirile de cronică neagră raportat la ȋntregul telejurnal de prime time. 10% din timpul de emisie italian este rezervat ştirilor legate de prezentarea crimelor, pe locul doi situându-se BBC, cu un procent de 7,7 %. Pe ultimul loc, cu doar 1,8 % din timp acordat delictelor, se situează telejurnalul german transmis de ARD.

Am ȋntrebat-o pe Paola Berretta de ce, ȋn Italia, accentul este pus, ȋntr-o măsură atât de mare, pe delicte. “Este greu de spus, sunt mai multe aspecte care trebuie luate ȋn considerare. E adevărat că delicte asemănătoare celor din Italia se ȋntâmplă şi ȋn restul Europei. Mă refer la masacrul comis de un taximetrist ȋn Marea Britanie sau uciderea Martei de Castillo ȋn Spania. BBC şi TVE s-au ocupat de aceste cazuri, dar după câteva zile, interesul mediatic a scăzut, apoi a dispărut. Nu acelaşi lucru se ȋntâmplă ȋn Italia, unde ȋncă se mai vorbeşte şi azi, de exemplu, despre “cazul Cogne”, copilul ucis ȋn nordul Italiei. Aici avem o sentinţă definitivă, mama copilului a fost găsită vinovată, dar continuă ȋncă să se vorbească de acel omor. De cele mai multe ori este o alegere a redacţiilor, apoi există şi un anumit interes manifestat de publicul italian din faţa televizorului. Spre deosebire de celelalte ţări, ȋn Italia telejurnalul principalei reţele publice este foarte asemănător cu cel al concurenţei private”.

Observatorul de la Pavia intenţionează să continue monitorizarea telejurnalelor din Peninsulă, la un interval constant de trei luni, pentru a putea prezenta un studiu mai amplu la ȋnceputul anului 2011, după cum ne explică Paola Berretta: “Vom ȋncerca să arătăm mai detaliat care este raportul dintre sentimentul de nesiguranţă al populaţiei şi modul ȋn care se face informaţie la telejurnal”.