INFOGRAFIC ​Numărul octogenarilor se apropie de un milion, cât două județe mari ale țării / Ce înseamnă asta pentru sistemul de pensii și posibile soluții

​​Ionela Simion a lucrat 40 de ani la Poșta Română. A avut de-a face cu tot felul de „smintiți”, după cum povestește. Bărbați beți care veneau la ghișeu să ridice alocațiile copiilor ca să le poată bea, oameni recalcitranți care își vărsau nervii pe femeile de la ghișeu, pensionari care reclamau că li se fură pensia cu o săptămână înainte de ziua plății…Dar câte n-a văzut la viața ei!

Acum, Ionela a ajuns unul dintre EI. Dintre pensionari. Ceea ce nu știe ea e că actualul sistem greu va face față numărului mare de oameni care trăiesc tot mai mult, în vreme ce românii care intră în piața muncii și plătesc contribuții sunt tot mai puțini.

Vezi mai jos, județ cu județ, cum a îmbătrânit România în ultimii 10 ani (numărul octogenarilor din 2022 față de 2012 și creșterea procentuală a acestora)

În Constanța, numărul celor de vârstă 80+ a crescut cu aproape 40%. În Ilfov, Hunedoara sau Brașov, creșterea persoanelor de peste 80 de ani e de peste 30%.

Conform rezultatelor Recensământului, fenomenul de îmbătrânire a populației s-a accentuat, vârsta medie a populației crescând la 42,4 ani, comparativ cu 40,8 ani în recensământul precedent, explică Adrian Codirlașu, vicepreședintele Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

Aceste evoluții, explică el, sunt determinate de două trenduri demografice: scăderea natalității și migrația.

Conform estimărilor ONU, la nivelul anului 2050, populația României va ajunge la aproximativ 15,7 milioane de locuitori

Asta în condițiile asumării unei migrații nete între 2015 si 2050 de numai 425.000 locuitori. Conform estimărilor INS, la nivelul anilor 2060, populația României va atinge 13,2 milioane.

În perioada 2025 – 2035 se va înregistra un vârf de pensionări, a generației „decrețeilor”. În aceste condiții se va înregistra o creștere accelerată a cheltuielilor cu pensiile publice, generată atât de creșterea numărului de pensionari cât și de majorarea punctului de pensie, în condițiile reducerii populației active datorită migrației și sporului negativ.

Ca urmare, există un risc semnificativ ca sistemul public de pensii să nu poată fi susținut în forma actuală, consideră Adrian Codirlașu. Adică să nu mai fie sustenabile vârsta actuală de pensionare, planul de creștere a punctului de pensie, (taxa) contribuțiile actuale de asigurări sociale.

„Probabil se va opta între un mix al parametrilor menționați anterior, și anume: majorarea vârstei de pensionare, trend care se observă deja la nivel international și/sau creșterea mai lentă (sau menținerea constantă) a punctului de pensie”, mai spune specialistul.

O altă posibilă soluție este creșterea taxării prin contribuții de asigurări sociale mai mari

Acest fenomen nu este specific doar României, ci se manifestă în multe țări. „În general, cu cât nivelul de dezvoltare este mai ridicat, creșterea populației se temperează sau chiar devine negativă, cel mai nou exemplu fiind China, care a înregistrat pentru prima oară un declin al populației. Din experiența internațională, prima opțiune este creșterea taxării, care se aplică populației angajate, pentru a susține pensiile aflate în plată. Aceasta este urmată de reducerea beneficiilor actualilor pensionari”, consideră specialistul.

Un exemplu de reducere a beneficiilor este taxarea pensiilor (cum ar fi plata de contribuții de asigurări de sănătate).

A treia opțiune este creșterea vârstei de pensionare.

„Această opțiune reduce practic pensia totală plătită unui participant. Aceasta va contribui o perioadă mai lungă de timp la sistemul public de pensii și va primi pensie pentru o perioadă mai scurtă de timp. Utilizarea acestei opțiuni este de fapt recunoașterea default-ului sistemului de pensii publice. Este similară cu defaultul unei obligații: de exemplu emitentul unei obligațiuni care amână plata cuponului sau principalului unei obligațiuni pentru că nu are resurse financiare să ramburseze obligația. Un exemplu curent al acestei abordări, de majorare a vârstei de pensionare, este propunerea guvernului francez de creștere a vârstei de pensionare”, spune Adrian Codirlașu.

Spre comparație, pentru a pune în evidență ineficiența sistemului public de pensii din România, propunerea de creștere a vârstei de pensionare în Franța este sub vârsta de pensionare existentă în prezent în România, la o durată de viață medie mai mare în Franța comparativ cu România.

Un român primește în jur de 55%-60% din suma contribuită pe parcursul vieții active

„În România, taxa curentă aferentă sistemului public de pensii este de 21,25%. La un calcul simplu, fără a ține cont și de valoarea în timp a banilor, o persoană activă este taxată cu 21,25% din salariu pentru sistemul public de pensii, pentru o perioadă de 35 de ani, iar apoi primește ca pensie aproape 45% din salariu. În aceste condiții, primește în jur de 55%-60% din suma contribuită pe parcursul vieții active. Daca este luată în considerare și valoarea în timp a banilor, suma primită (ca procent din contribuții) este și mai mică”, precizează specialistul.

În cazul decesului contributorului, banii cotizați la Pilonul I rămân (sunt) proprietatea statului, acesta neavând nicio obligație față de moștenitori. Pentru a recupera contribuțiile la Pilonul I, de-a lungul celor 35 ani de contribuție e nevoie de o speranță de viață de 88 ani, ce depășește cu 14 ani durata medie de viață în România.

„Contribuțiile de asigurări sociale sunt de fapt o taxa pe muncă, nu un beneficiu pentru contributor. Deși randamentul Pilonului II este semnificativ, suma contributată, 3,75% din 21 21 salariu (vs. 21,25% la sistemul public de pensii) a fost limitată pentru a compensa pierderea “de randament” din sistemul public. Pentru asigurarea unei independențe financiare la vârsta pensionării, o mare parte din efort va fi cel propriu – economisirea și investirea personală – pentru a depinde cat mai puțin de sistemul public de pensii. Iar o abordare prudentă este ca de la generația X în jos (persoanele născute în intervalul 1961 – 1980), în planificarea comportamentului de economisire și de investiții, să considere că pensia publică va fi foarte mică în raport cu nevoile financiare la pensionare și va asigura doar un nivel minim de subzistenț, conchide specialistul român.