Sariti, oameni buni, ni-l fura pe Caragiale! (de Mircea Cartarescu)

MIRCEA CARTARESCU: „Nu niste amarate de subiecte de Bac fac cultura romana, ci cartile, ceea ce exista dincolo si dincoace de invatamant”.

Mare scandal mare la Bacul de anul acesta in privinta subiectelor pentru literatura romana. Ministrul invatamintului, se spune in articole infierante, cu un iz staruitor de „Romania Mare“, i-ar fi dat afara din cultura romana pe Caragiale, Creanga sau Calinescu pentru a-i inlocui cu discursurile lui Jonathan Scheele, raportul comisiei „Tismaneanu“ si Ghidul cetateanului roman in Uniunea Europeana. Nu se stie de ce in toata povestea asta sunt amestecate, absolut fara nicio legatura, numele meu si al lui Andrei Plesu, dati exemplu staruitor de decadenta (probabil) a literelor romanesti de azi fata de marile epoci trecute. Pur si simplu, Plesu si cu mine suntem siliti sa venim „la pachet“ cu comisia „Tismaneanu“ si celelalte.

Acum, nici Adomnitei nu e o lumina. Ca a atins in alegerea subiectelor de Bac puncte sensibile ale extrem de iritabilei noastre stime de sine ar putea fi interpretat si ca un act de curaj, dar declaratia sa ca, prin subiectele de la Bac, „se cultiva dimensiunea europeana a Romaniei, si nu spiritul ingust si dogmatic al altor vremuri“, este, prin ambiguitatea ei, gaz turnat peste foc absolut gratuit. La o citire superficiala, poti intelege ca Eminescu sau Caragiale reprezinta spiritul ingust si dogmatic al altor vremuri, si nu criticii protocronisti si nationalisti din perioada comunista la care se referea, de fapt, Adomnitei, si care sunt exact cei ce protesteaza azi, cu cat mai vehement, cu atat mai ridicol. Caci totul nu e decat o falsa problema, un sofism exploatat in stil melodramatic (vai, ni-l iau pe Eminescu! ne lasa fara Caragiale! lasa tineretul prada lui Cartarescu, lui Plesu si manelistilor!) de catre cei care inca-l includ in manualele scolare pe Adrian Paunescu si care, in loc de o cultura vie, un Eminescu viu, un Caragiale viu, un Nichita Stanescu adevarat, prefera figuri mitizate, hieratice si statuare, „valori ale neamului“, neschimbatoare asemenea Celui Vesnic. Din cauza unora ca ei s-a exilat Caragiale, acuzat vehement, in vremea lui, de lipsa de patriotism si de denigrare a poporului roman. Daca Eminescu ar fi trait azi, insi ca acesti critici l-ar fi rastignit a doua oara. Nu de Eminescu, de Creanga sau de Calinescu ii doare pe ei, caci, in definitiv, nimeni n-a dat inca afara pe nimeni dintr-o cultura, in afara de lipsa de talent. Nu niste amarate de subiecte de Bac fac cultura romana, ci cartile, ceea ce exista dincolo si dincoace de invatamant. Cata vreme nu sunt arse cartile, oricine are unde se duce ca sa gaseasca hrana spirituala care-i trebuie. Cine are nevoie adevarata de Eminescu il gaseste in cea mai modesta librarie sau biblioteca din fundul tarii. In toate clasele, de la scoala primara pana la facultate, Eminescu, Caragiale si Creanga se studiaza, slava Domnului, pe larg, dar nu intotdeauna si competent. Chiar credeti gogorita ca un Adomnitei care azi e, iar maine nu va mai fi, poate sa-l dea afara pe Eminescu din carti si din constiinta nationala? Soarta marilor scriitori depinde de subiectele de Bac dintr-un an?

Ce-i racaie pe acesti vajnici aparatori ai valorilor neamului este cealalta dimensiune, de educatie in spirit european a oamenilor tineri. Nu stiu daca subiecte de Bac desprinse din discursurile lui Scheele sau din raportul „Tismaneanu“ sunt legitime la disciplina literatura romana, desi o vasta sectiune din acel raport „controversat“ se refera la literatura romana din timpul comunismului. Stiu insa ca ele nu pot strica. Doua sau trei subiecte din aceste materiale civice, printre sute de subiecte literare, pot asezona si moderniza un pic dogmatizata imagine a literaturii romane. Ele nu inlocuiesc pe nimeni si nu dau afara pe nimeni. Numai reactionarii, ultranationalistii si imbecilii le pot lua ca pretext pentru strigatele lor alarmiste de tipul „ne e furat Caragiale!“. Ce ipocrizie, ce manipulare! Ce-ar fi zis acesti oameni daca nenea Iancu ar fi trait azi? Cum ar fi interpretat ei celebra sa fraza: „Prefer sa traiesc in Ardeal, picioarele nespalate ale Occidentului, decat in Bucuresti, capul paduchios al Orientului“? Ce-ar fi zis ei de faptul ca marele scriitor, scarbit de atacurile contemporanilor, a lasat totul si si-a trait ultimii noua ani din viata la Berlin? Nu l-ar fi numit si ei tradator de neam si tara?

Adomnitei si comisia de Bac nu au facut bine ca n-au introdus macar un subiect despre autori atat de importanti ca Ion Creanga sau Calinescu. Dar de-aici pana la a vedea in asta o incercare de asasinare a culturii romane, la comparatia cu anii cincizeci, la lovirea gratuita in documente europene si in autori de azi care nu erau in chestiune e o mare diferenta. Aripa conservatoare a culturii romane isi arata aici, inca o data, lipsa de masura, de bun-simt si, pana la urma, prostia, pur si simplu.

Evenimentul Zilei