FMI: Echilibrari pe seama celor multi

Economic, Romania este in 2005 intr-o situatie mai speciala. Pe de o parte, s-au adunat, pe ultima suta de metri inaintea aderarii la UE, toate corectiile ce trebuiau facute in economie de ani buni si nu au fost facute la timp.

Este cazul indeosebi al livrarii energiei la costuri si nu sub costuri. Este, de asemenea, cazul nepunerii ani la rand macar a unei stavile in neplata obligatiilor financiare la bugetele publice de catre intreprinderi de stat si societati private cu protectie politico-clientelara.

Iar din arealul propriu-zis al exigentelor aderarii au inceput sa conteze din 2005 costisitoarele conformizari la normele europene de mediu, de calitate a produselor si de protectie a consumatorului. Deci este vorba de resurse de care nu se dispune. Romania este confruntata in continuare cu principala problema a tranzitiei: penuria de resurse.

In acelasi timp insa, pentru prima data, Romania se confrunta, pe de alta parte, cu un fenomen nou: influxul de bani din strainatate. Sunt miliarde de euro care intra in tara din partea lucratorilor romani, legali si ilegali, prin alte tari. Sunt miliarde de euro investitii straine, care in sfarsit au descoperit Romania, dupa ce ani in sir au ignorat-o.

Inca vreun miliard de euro intra in tara din partea Uniunii Europene pentru sustinerea integrarii. Si miliarde de euro capitaluri speculative ameninta sa invadeze Romania, pentru a o parasi de indata ce nu ar mai fi vreun rost de castig pe aici.

Aparent bani nesperati vreodata vin cand ar fi mai multa nevoie de ei! Din pacate, Romania nu dispune de mecanismele de piata care sa cupleze nevoile acute de resurse cu disponibilitatile aparute.

Indeosebi, se resimte acut absenta unei piete bursiere cat de cat operationale, fluide si consistente, care ar prelua socurile intrarilor si iesirilor bruste de capitaluri si ar putea transforma banii disponibili pe termen scurt in resurse de investitii pe termen lung.

In absenta acestor mecanisme, Romania este nevoita sa se confrunte, in acelasi timp, si cu problemele resurselor in penurie, care au gatuit-o in tranzitie, si cu cele ale unor resurse in exces, carora nu le poate face fata. Introducerea cotei unice a complicat si mai mult ecuatia gestiunii unei asemenea situatii nu tocmai uzuale.

Caci, pe de o parte, cota unica a restrans incasarile bugetare, accentuand problemele de resurse, iar, pe de alta parte, a imbogatit si mai tare pe cei deja impiciorogati, responsabili de avantul, in buna masura destabilizator, al consumului.

FMI nu este de folos Romaniei in acest context nu tocmai uzual. Ba, s-ar putea spune, dimpotriva! Neavand retete pentru asemenea situatii, FMI se rezuma a recomanda aceleasi aspirine care, bune sau rele, vizeaza oricum doar o latura a problemei. FMI lasa intrarile de capitaluri sa produca in Romania toate problemele instabilizatoare si dureroase care deja bulverseaza economia.

Mai rau, restrange periculos capacitatile autoritatilor romane de a face fata unor probleme viitoare. Deja, in mod clar, cresterea fara acoperire in productie interna a consumului pe piata romaneasca se datoreaza componentei private a acestuia. Nu mai vorbim de alura ametitoare a importurilor, de care este responsabila tot componenta privata a economiei.

FMI preseaza insa autoritatile romane sa lupte impotriva tuturor acestor efecte pe seama restrangerii bugetului public. La un deficit bugetar de 0,4% sau chiar la unul de 0,7% echivalent PIB, capacitatea bugetului de reglaj in economie ajunge pe cale de extinctie.

Mai rau insa, efortul bugetar fiind al intregii populatii, excesele de consum si de import ale imbogatitilor, dintre care atatia puri profitori ai tranzitiei, sunt suportate de cei multi.