Procurori de opt milioane de dolari

Ziarul „Averea” va prezinta – asa cum a promis cititorilor – in premiera si in detaliu, dosarul penal in care au fost demarate cercetarile penale impotriva a patru procurori ai Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sub aspectul savarsirii infractiunilor de favorizare a infractorului, nerespectare a unei hotarari judecatoresti si altele.

Motivul pentru care, pentru prima data in Romania, s-au declansat cercetarile penale impotriva a patru procurori supremi, il constituie musamalizarea dosarului nr.

532/P/1999, privindu-l pe afaceristul Stefan Riza (arestat de doua ori, in 1998 si 2000 pentru evaziune fiscala, inselaciune si alte infractiuni, si trimis in 2001 in judecata, prin rechizitoriu, pentru un prejudiciu adus statului de 8.000.000 dolari).

In dosarul lui Stefan Riza, initiat in 1998 de catre chestorul general de politie Virgil Ardelean, zis „Vulpea” (actualul sef al DGIPI) s-a depistat faptul ca inculpatul „in perioada 1995 – 1997, in calitate de administrator al societatii LIBERTY SRL, a ascuns veniturile realizate prin agenturarea si navlosirea a peste 500 de nave,

sustragandu-se de la plata impozitelor in suma de 3.031.686 USD si ca nu a evidentiat, cu stiinta, in contabilitate aceste activitati si veniturile aferente”.

Riza a fost arestat pentru prima data in perioada 15 mai 1998 – 1 septembrie 1998, iar a doua oara in perioada 20 aprilie 2000 – 13 noiembrie 2000.

De fiecare data, insa, Riza a fost pus in libertate de catre judecatori care au incalcat fatis legea – fapt care a generat ample investigatii ale fostei Directii de Inspectie Generala din Ministerul Justitiei, soldate in final cu o singura sanctiune, extrem de blanda, aplicata judecatoarei Iosefina Parvu, de la Sectia a II-a penala a Tribunalului Bucuresti (care si-a intrerupt intempestiv

concediul, s-a reintors la serviciu si a facut „rocada” cu judecatoarea Florentina Bobeica, pentru a intra intr-un sigur dosar din acea zi, evident cel al lui Stefan Riza, cu care a fost – atentie – coleg de serviciu pana in 1989 la intreprinderea de comert exterior a Securitatii – ICE NAVLOMAR si pe care l-a pus in libertate).

Stefan Riza a fost trimis in judecata la 12 iunie 2000, in stare de arest, de catre procurorul Lucian Papici, prin Rechizitoriul nr. 532/P/1999 al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General, dosarul fiind trimis spre judecata Tribunalului Bucuresti.

Taraganarile anchetatorilor (magistrati si politisti) din dosarele lui Riza – care si-a angajat nu mai putin de 22 de avocati, in frunte cu Antonie Iorgovan – sunt toate rodul unor acte de crasa coruptie judiciara, musamalizate fara rusine si fara frica din 1998 si pana in prezent, in pofida faptului ca in speta, statul roman s-a constituit parte civila cu milioanele de dolari transferate in

firme off-shore din paradisurile fiscale Panama si Insulele Virgine Britanice.

Surse judiciare afirma ca pentru musamalizarea acuzatiilor, s-ar fi pus la „bataie” nu mai putin de 500.000 dolari.

Procurorii impotriva carora conducerea Parchetului General a avizat in urma cu cateva saptamani efectuarea de acte premergatoare in vederea inceperii urmaririi penale (act de mare curaj si verticalitate a conducerii Parchetului Inaltei Curti, in premiera pentru Justitia ante si post-decembrista) sunt:

– Gheorghe Muscalu, fostul sef al DIICOT;

– Viorica Stoica, din Serviciul de Anchete Speciale al Parchetului General;

– Francisc Hirsman, din Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General;

– Giorgiana Hosu, de la DIICOT;

Deosebit de important este faptul ca avizul de cercetare a fost dat in perioada cat Gheorghe Muscalu era inca seful DIICOT, data la care nici procurorul Viorica Stoica nu era cuprinsa de vreo nemultumire fata de conducerea PICCJ si fata de decizia de a i se lua dosarul „Fraude electorale”, cum se manifesta in prezent.

Demararea cercetarilor a fost urmarea unei anchete interne, realizate de Sectia de Inspectie din cadrul Parchetului Inaltei Curti, care a verificat modul de „solutionare” a dosarului 532/P/1999 privindu-l pe inculpatul Stefan Riza.

Materialul de control al Parchetului General privitor la musamalizarea dosarului 532/P/1999 a retinut in esenta ca Tribunalul Bucuresti, sesizat prin rechizitoriu, a dispus prin sentinta nr. 461 din 4 iulie 2001, la cererea arestatului Riza, restituirea cauzei la Parchet, pentru „refacerea materialului de urmarire penala si a actului de sesizare a instantei”.

Parchetul a facut recurs impotriva sentintei, iar prin decizia nr. 1591 din 1 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti (vezi facsimil) a admis recursul Parchetului si a dispus: „trimite cauza la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie pentru a se proceda la prezentarea, din nou, a materialului de urmarire penala si intocmirea actului de sesizare a instantei. DEFINITIVA”.

Curtea a apreciat ca „nu se impune refacerea materialului de urmarire penala, acesta fiind intocmit cu respectarea conditiilor de fond si forma”, motivul prezentarii din nou a materialului de urmarire penala fiind justificat de faptul ca inculpatului Riza nu i s-ar fi acordat suficient timp de studiere a celor 52 de volume ale dosarului.

Fata de decizia definitiva a Curtii, in mod legal, procurorii aveau obligatia sa-l scoata pe Riza din arest, sa-i prezinte din nou materialul de urmarire penala si sa trimita inapoi rechizitoriul la Tribunalul Bucuresti, pentru judecata, in cel mai scurt timp.

Din noiembrie 2001 si pana in prezent, acest lucru nu s-a intamplat, datorita unui lung sir de ilegalitati comise de procurori, care nu pot fi „disjunse” de anumite acte de coruptie.

Astfel, dupa decizia definitiva a Curtii de Apel Bucuresti, cauza a fost repartizata la 4 decembrie 2001 procurorului Francisc Hirsman, de la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, magistrat care, din motive numai de el stiute, a ignorat dispozitiile instantei si, vreme de noua luni, nu a catadicsit sa trimita rechizitoriul inapoi instantei.

In nota inspectiei se arata ca Hirsman, „in contradictie cu cele hotarate de instanta a dispus nejustificat efectuarea unei noi expertize contabile, desi in cauza mai fusesera efectuate alte doua expertize de aceeasi natura si cu concluzii aproximativ identice”.

Obosit de tinutul dosarului in sertar, procurorul Francisc Hirsman l-a pasat, la 26 august 2002, sefei lui de birou, Viorica Stoica, din cadrul aceleiasi Sectii de Urmarire Penala si Criminalistica. La randul ei, Viorica Stoica a „dormit” pe dosar vreme de doi ani si patru luni, dovedind ca nu da doi bani pe autoritatea de lucru judecat a Curtii de Apel Bucuresti.

Stoica s-a trezit din „adormire” abia la 13 decembrie 2004 (data la care – retine Inspectia Parchetului General – „ceea ce nu a observat procurorul Stoica Viorica a fost faptul ca pentru infractiunile ce formau obiectul dosarului se implinise in luna decembrie 2004 termenul special de prescriptie prevazut de art. 124 din Codul Penal”).

Astfel, concomitent cu prescrierea, procuroarea Viorica Stoica a declinat dosarul, fara nici un temei pertinent, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), prin Ordonanta nr. 532/P/99 din 13 decembrie 2004.

Solutia de declinare, motivata sumar intr-o singura propozitie, a ignorat flagrant atat decizia Curtii de Apel, cat si faptul ca DIICOT nu exista pe vremea cand inculpatul Riza a comis faptele (1995-1997), fiind infiintata abia in 2004. Or, pana in 2004, dosarul trebuia de multa vreme trimis si judecat la instanta.

Intr-o replica anticipata la dezvaluirile anuntate de ziarul „Averea” in numarul de sambata, Viorica Stoica a pretins: „Eu nu am dat nici o solutie in acest caz, am considerat ca este de competenta DIICOT si probabil ca dosarul este si acum acolo”, omitand sa aminteasca de dispozitia cu caracter obligatoriu a instantei de judecata, precum si de motivele pentru care a tinut nepermis dosarul

la sertar vreme de doi ani si patru luni, exact pana la implinirea termenului de prescriptie constatat de Inspectie.

Viorica Stoica a mai adaugat, ieri, ca „franturile de informatii impinse pe un canal media nu ma pot discredita (…) am constiinta impacata, trecutul meu profesional este nepatat”.

De la procuroarea Viorica Stoica, care traieste cu „constiinta impacata”, dosarul Riza a nimerit la 20 decembrie 2004 pe mainile unui anchetator cu „cantec” de la DIICOT – procuroarea Giorgiana Hosu, al carei nume e implicat in numeroase scandaluri judiciare de rasunet.

Cu o viteza nemaivazuta, timp in care nu se stie cum a avut puterea sa studieze cele 52 de volume ale cazului, procuroarea Giorgiana Hosu a emis la data de 7 februarie 2005 Ordonanta nr.

416/DP/2004 prin care a dispus „scoaterea de sub urmarire penala” a inculpatului Stefan Riza si a complicilor sai, pentru toate infractiunile din competenta DIICOT, pe motiv ca „nu au rezultat indicii care sa ateste intrunirea elementelor constitutive ale infractiunilor de evaziune fiscala si inselaciune”.

Prin aceeasi ordonanta, procuroarea Hosu a mai decis, pentru maximum de „spectacol”, disjungerea cauzei fata de inculpatul Riza pentru o infractiune la legea societatilor comerciale (prescrisa deja si aflata sub incidenta unui decret de gratiere) si trimiterea restului de dosar care nu ar mai fi putut vreo finalitate, inapoi la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General.

Solutia lui Hosu s-a constituit intr-o „preaslavire” a firmelor off-shore, supranumire in lumea juridica „evaziunea fiscala legala” (in speta paradisurile fiscale prin care Riza si-a vanturat milioanele de dolari) care a culminat cu desfiintarea – cu de la sine putere – a constatarilor autoritatilor, respectiv a Ministerului Finantelor – parte civila in dosar si a expertizelor care-l

incriminau pe inculpat si radiografiau „modus operandis” al fraudelor financiare.

Trebuie adaugat ca partea de dosar disjunsa de Hosu a fost pasata de Sectia de Urmarire Penala a Parche-tului General, la Parchetul Tribunalului Bucuresti, unde a fost trecuta in „uitare”.

Despre solutia procuroarei Giorgiana Hosu, Inspectia Parchetului General a retinut: „Este neintemeiata si formulata in vederea exonerarii de raspundere penala argumentatia procurorului din cuprinsul ordonantei nr.

416/DP/2004 unde se face apologia societatilor off-shore (infiintarea unei filiale sau a unei firme subsidiare intr-un paradis fiscal permite o mai mare suplete si o discretie marita in gestiune) atata vreme cat este de notorietate faptul ca astfel de firme sunt adeseori folosite pentru desfasurarea unor operatiuni financiare la limita legii sau cu incalcarea acesteia”.

Impotriva solutiei ilegale a procuroarei Giorgiana Hosu, care a nesocotit si ea decizia obligatorie a Curtii de Apel Bucuresti, administratorii firmei LIBERTY SRL (societate prejudiciata de Riza, conform acuzatiilor, cu suma de peste 900.000 dolari SUA) a formulat plangere la procurorul ierarhic superior, inventariind toate incalcarile de lege comise de Giorgiana Hosu.

Plangerea a ajuns pe masa sefului DIICOT, procurorul sef Gheorghe Muscalu (actualmente revocat din functie la cererea ministrului Justitiei, pentru management defectuos).

Dupa circa o luna de zile, procurorul sef Muscalu a emis Rezolutia nr. 6941/193/ 26 mai 2005 prin care a dispus „respingerea plangerii formulate impotriva ordonantei nr. 416/DP/2004, intrucat solutia decisa in cauza este legala si temeinica”.

Rezolutia lui Muscalu a ignorat la randul ei decizia imperativa a Curtii de Apel Bucuresti, care nici macar nu a fost pomenita in motivatiile de respingere, motivatia in sine putand fi catalogata drept o insulta la adresa inteligentei umane.

In realitate, Muscalu nici nu a deschis vreo fila din dosarul Riza, acesta aflandu-se fara intrerupere din data de 22 martie 2005 la arhiva Parchetului Tribunalului Bucuresti.

Acest fapt a fost confirmat de Inspectia Parchetului General, care a stabilit ca „procurorul sef Gheorghe Muscalu a dispus respingerea plangerii petitionarei, conform art. 275 – 278 c.p.p. la 26 mai 2005, desi dosarul continand 63 de volume se afla la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, iar din mentiunile existente in registrul penal al acestei unitati rezulta ca dosarul

s-a aflat tot timpul la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti , respectiv din data de 22 martie 2005 de unde nu a mai fost solicitat.

Prin urmare, rezulta ca solutia – respingerea plangerii impotriva solutiei – s-a dispus in absenta dosarului si fara analiza materialului probator”.

Iata, asadar, cum a fost musamalizat dosarul „Riza”, dosar in care statul roman are de recuperat 8.000.000 de dolari, iar alte persoane afectate au la randul lor de recuperat alte milioane de dolari – prejudicii care nu i-au alarmat deloc pe procurorii enumerati mai sus, care s-au simtit mai presus de lege.

La aceasta ora, in dosarul penal deschis pe numele celor patru, se efectueaza acte premergatoare, care sa stabileasca gradul de vinovatie a fiecaruia dintre anchetatorii implicati in „prescrierea” cauzei.

Mai sunt vizati si o serie de procurori si judecatori, precum Carmen Tarlea si Dan Popa, de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, procurorul militar Gheorghe Cornescu, judecatorii Ulmeanu Petruta, Iosefina Parvu, Mihai Oprescu, din cadrul TB, o serie de ofiteri din cadrul Directiei de Cercetari Penala a Politiei Capitalei si IGPR, dar si avocati.

Rezultatele verificarilor se deruleaza in prezent in doua directii – una penala si una disciplinara.

Rezultatele Sectiei de Inspectie, cu avizul de efectuare al cercetarilor, data de conducerea Parchetului Inaltei Curti, a fost repartizata Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General, sub aspectul infractiunilor de favorizare a infractorului si altele.

Nu este exclusa nici sesizarea Parchetului National Anticoruptie, intrucat la dosar exista numeroase acuzatii privind fapte de mita si trafic de influenta, unele constatate partial de anumite institutii judiciare.

Partea administrativa a dosarului va fi trimisa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru constatarea abaterilor disciplinare comise si luarea masurilor permise de Legea privind statutul magistratilor, sanctiuni care pot merge de la mustrare si pana la indepartarea din Magistratura.

De altfel, la data de 28.07.

2005, Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat firmei LIBERTY SRL (care a atacat in instanta rezolutia abuziva a lui Muscalu) ca a luat act de verificarile Sectiei de Inspectie din cadrul Parchetului ICCJ si urmeaza ca Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica sa efectueze cercetari „cu privire la modul in care magistratii procurori si celelalte persoane implicate in derularea anchetei

– politisti, experti, avocati, judecatori si-au exercitat atributiile de serviciu”, precum si „motivul pentru care dosarul nu a fost solutionat intr-un termen rezonabil”.

Supararea procurorului Viorica Stoica vizavi de scandalul privind dosarul „Fraudele electorale” – mai precis de decizia conducerii Parchetului de a-i lua dosarul pentru modalitatea de lucru bizara (n.r.

– autoinvitarea la Cotroceni pentru a-l audia pe presedintele Basescu) si, mai nou, declaratia acesteia de ieri conform careia „contraatacul disperat al procurorului general nu este decat o facatura cusuta cu ata alba, o tinta falsa, menita a abate atentia de la dosarul fraudarii alegerilor si de la obedienta domnului Botos” – dovedeste ca atacul i-a apartinut si a venit la ceva vreme dupa ce

Botos avizase favorabil demararea cercetarii penale a celor patru „stele” din Parchet.