Matusa Tamara o bate pe ANI (de Liviu Avram)

Deputatii au intuit pericolul: pirghiile si instrumentele cu care a fost inzestrata initial Agentia de Integritate i-ar fi dat acesteia posibilitatea sa „execute“ o operatiune de tip „matusa Tamara“ in citeva zile.

Domnii din Comisia juridica a Camerei Deputatilor si-au asumat de citeva zile un mare risc: acela de a fi cei mai eficienti factori de ruinare a credibilitatii Parlamentului, atit cit a mai ramas ceva de ruinat pe acolo.

Modul in care au decis sa amendeze proiectul de lege privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate devoaleaza, o data in plus, tipul de mentalitati care ne populeaza forul legislativ de un deceniu si jumatate: noi am ajuns aici votati de popor, prin urmare avem dreptul sa facem ce vrem noi, nu neaparat ce vrea poporul, salut popor, ne vedem data viitoare, la vot.

Domnii aceia ar trebui sa stie ca tocmai poporul care i-a ales este cel care ii injura virtos la toate colturile, nu atit pentru prostiile pe care le fac in Parlament, cit mai ales pentru averile cu care se procopsesc in timpul mandatului. Sigur, poporul e curios, vrea sa stie ce si-a mai luat ala, sau celalalt, si din ce bani mai cu seama.

Si e vorba despre o curiozitate perfect legitima, din moment ce el, poporul, pune banul jos.

Luna viitoare se implineste exact un deceniu de cind exista si in Romania o lege care obliga demnitarii sa completeze declaratii de avere. Numai ca, pina in anul 2003, aceste declaratii se tineau in plic inchis, iar controlul averilor era exercitat, teoretic, de niste comisii constituite pe linga Curtile de Apel sau pe linga Curtea Suprema, in cazul inaltilor demnitari.

In primii sapte ani, aceasta lege nu a produs absolut nimic. Cu exceptia citorva hamsii de interes strict local, nici un peste mai de doamne-ajuta nu a ajuns sa-i fie confruntata averea cu posibilitatile oficiale de a o acumula. Si de acumulat, slava Domnului, s-a tot acumulat.

In 2003, dar numai la presiunile Comisiei Europene, guvernul Nastase a instituit publicarea declaratiilor de avere pe Internet, insa formularul ce trebuia completat era mult prea vag pentru a avea eficienta.

In plus, vechile declaratii de avere ramineau tot secrete, pe considerentul fals ca legea nu opereaza retroactiv, astfel incit ce s-a furat din ’96 pina la zi raminea marfa de negustor cinstit.

Un formular mult mai detaliat a fost impus anul trecut si efectele s-au vazut imediat: cu mijloacele sale, indeobste limitate, presa a jucat rolul unei veritabile Agentii de Integritate, a luat la bani marunti mostenirea matusii Tamara si l-a trimis putin la relaxare pe cel care parea la un moment dat stapinul absolut al tarii si al resurselor sale.

Zilele acestea, afacerea primeste deja straie de rechizitoriu. Precedentul, evident, nu-i putea lasa indiferenti pe parlamentari.

Pirghiile si instrumentele cu care a fost inzestrata Agentia de Integritate in forma initiala a legii i-ar fi dat acesteia posibilitatea sa “execute” o operatiune de tip Tamara in citeva zile, si nu in citeva luni, cit a durat debarcarea lui Nastase din fruntea Camerei Deputatilor.

Virful de lance in castrarea Agentiei, deputatul PC Sergiu Andon, acuza neconstitutionalitatea proiectului de lege, dar foarte multe exemple nu da. A spus, la un moment dat, ca atita vreme cit Constitutia spune ca legea nu poate opera retroactiv, nu se pot lua la control averile acumulate inca din anii ’90. Argumentul este total fals.

De un deceniu, demnitarii au obligatia sa depuna declaratii de avere, si e de dorit ca acestea sa fi fost sincere. Problema e ca, din lipsa de vointa politica, nici o institutie nu a fost investita sa se ocupe metodic de controlul acestora. Or, Agentia exact asta ar fi urmat sa faca: sa aduca la lumina zilei sinceritatea cu care demnitarii si-au completat declaratiile cel putin incepind cu 1996.

Nimic neconstitutional aici, nimic retroactiv. O simpla, desi poate dureroasa, pentru unii, desecretizare. Tot e la moda.