De la dracul rosu la dracul portocaliu (de Grigore Cartianu)</font

Grigore Cartianu: „Cu ce-om fi pacatuit noi, romanii, sa fim jecmaniti de atatia barbari ascunsi in partidele politice?”

Cand am iesit in strada, in 1990, pentru a ne opune pecinginii FSN-iste…

Cand am facut zid viu in jurul partidelor istorice, pentru a-i apara pe liderii taranisti si liberali de prigoana rosie…

Cand i-am blestemat pe nemernicii care-l umilisera pe Corneliu Coposu „salvandu-l” cu un TAB…

Cand am strigat „Jos Iliescu!” pana am ragusit ori, disperati, am luat calea pribegiei…

Cand, la descinderea hoardelor de mineri, ne-am privit in ochi unii pe altii, intrebandu-ne daca omenirea s-a alienat de tot…

Cand ne-am sters cu maneca roua de la coltul ochilor, incercand sa parem curajosi desi ne cotropise teama…

Cand am umplut strazile marilor orase pentru a sarbatori infrangerea barbarilor la alegerile din 1996…

Cand am dezvaluit combinatiile lui Nastase, cutremurati de mafia care se intindea ca raia sub carmuirea lacoma a acestuia…

Cand i-am implorat pe oameni, in 2004, sa nu mai voteze camarila PSD…

Cand am facut coada la urne pentru a pune stampila sperantei pe Dreptate si Adevar…

Cand ne-am simtit solidari cu istoria precomunista, cu Coposu, Ratiu, Campeanu, Cunescu si ceilalti supravietuitori ai terorii…

Cand am vazut in Tariceanu, fiul venerabilului Amedeo Lazarescu, o veriga a continuitatii in principii, un semn divin ca lantul istoriei nu poate fi rupt de nicio dictatura…

Cand s-au intamplat toate astea – si e vorba de vreo 17 ani din viata noastra -, nu credeam ca vom trai ziua sa strigam, tradati inca o data: nemernicilor, sunteti toti la fel!

Nu credeam ca unul care s-a pozat pe baricadele liberalismului din ianuarie 1990 ne poate trata ca pe niste prosti incurabili, in 2007, doar pentru ca ne-am incapatanat sa credem in puterea cinstei, a onoarei si a bunelor intentii. A binelui in general.

Dar ne-am mai lamurit o data! Hotia galactica pe care au pus-o la cale cativa liberali, oameni de nadejde ai premierului Tariceanu, nu poate fi tratata prin comunicate imbecile.

Cititi si va cruciti: „Seful Executivului a subliniat, in repetate randuri, de la inceputul mandatului sau, ca toate contractele trebuie sa fie atribuite de institutiile publice prin proceduri transparente, in urma organizarii de licitatii publice, si considera ca aceasta procedura trebuie respectata si de RAAPPS”.

Asta, in vorbe. In realitate, praduitorii lui Tariceanu ticluiesc afaceri de sute de milioane de euro, din avutia statului, fara licitatie!

Iar prim-ministrul Romaniei europene ce ne spune? Ca, de obicei si in general, e adeptul licitatiilor. In particular, mai vedem.

Daca era cinstit, Tarceanu trebuia sa-l intrebe ieri pe aghiotantul sau de la guvern: „Bai, Stroe, s-a facut licitatie pentru Moara Vlasiei?”. „Pai, sa vedeti…” „Nu? Afara! Sa vina Parchetul, sa va lege pe toti!”

Dar Tariceanu da comunicate: vai, vai, ce tendentios… cata lipsa de deontologie…

Nu-l intereseaza ca oamenii pusi de el au transformat RAAPPS intr-o agentie imobiliara. Nici ca ei dau averea statului unor casute postale din Cipru.

Adio, domnule Tariceanu! Din acest moment, nimic nu ne da dreptul sa va consideram altceva decat un nou Adrian Nastase.

Vorba unui coleg care v-a votat, dar care acum se gandeste sa emigreze: „De-asta am murit noi la Revolutie?”.