Drumul banilor spre cosul de gunoi
Intr-un subsol al Bancii Nationale, bancnotele iesite din uz sunt tocate, apoi granulate si trimise in Germania. Se intorc in Romania reciclate ca pubele.
Intr-un subsol din centrul Capitalei, o mana de femei foarte pricepute toaca bani murdari. La greu si la propriu. Cladirea in care are loc operatiunea este sediul Bancii Nationale. De aici incepe un proces prin care bancnotele din plastic uzate sunt facute taietei, dupa care ajung sub forma de granule la nemti, si, in final, revin in tara transformate in… pubele de gunoi.
Medicina bancara
Inainte sa fim dusi in hala unde se toaca bani cu nemiluita, un angajat al bancii ne face instructia: „Emisiunea de bani functioneaza ca metabolismul: asimilatie si dezasimilatie. Lansezi bani buni si retragi banii uzati”.
Odata invatata lectia de medicina bancara, drumul catre malaxoarele care zilnic transforma in „taietei” miliarde de lei este deschis. Cu cartela speciala a sefului de serviciu Dan Popescu, de-aia de care „nici Nitu n-are”. Ion Nitu este directorul Directiei Emisie, Tezaur si Casierie a BNR, seful lui Popescu.
Vreo 7-8 masinarii gri huruie intr-o incapere cat o sufragerie mare, pazita de cateva camere de luat vederi si de niste usi din geam special, manevrate – numai pe baza de explicatie prin interfon – de un individ aflat intr-o incapere secreta.
Umbla cu miliardele
Prezentarea functiilor fiecarei masinarii, careia Dan Popescu ii ridica poalele pentru expunerea „dedesubturilor”, aminteste de vizitele Tovarasului la fabrici.
„In 2,5 secunde trec prin masina de sortare 100 de bancnote”, spune Popescu, aratand niste placute din metal responsabile cu selectarea bancnotelor in stare buna de cele uzate, patate sau murdare.
Ca bancnotele indoite sau rupte sunt depistate de placile din fier e lesne de inteles, insa cum reuseste o masinarie fara ochi sa „vada” care hartii sunt murdare? Asta n-am reusit sa aflam de la interlocutor. „Masina stie”, zice el.
Cele 10-12 femei care lucreaza in anticamera transformarii bancnotelor nu vorbesc mai deloc. Trecerea banilor printre placute produce un zgomot suficient de puternic pentru ca o eventuala discutie sa se poarte prin strigate. La masina care verifica hartiile de 500 RON lucreaza Georgeta Logojanu.
Geta, cum o striga seful de serviciu Popescu, umbla cu miliardele de lei in fiecare zi, de aproape 17 ani. Recunoaste ca o cam lua cu lesin si-i cam vajaia capul cand a inceput lucrul aici, dar acum n-are nicio palpitatie, ochiul ei de gospodina care numara banii se transforma, aici, in ochiul unui angajat al BNR: „Sunt doar niste hartii”.
Bani murdari
Dupa verificarea autenticitatii bancnotelor (cele depistate de masini ca fiind false sunt predate politiei) si selectarea lor, banii buni de folosit iau alt drum decat cei uzati. Primii sunt numarati din nou, ambalati in „caramizi” de cate-o suta de bucati, iar din cate zece „caramizi” se fac mici „baloti” sigilati in folie de plastic printr-un procedeu fierbinte: la 800 de grade Celsius.
Ceilalti bani, adica cei uzati, o iau la vale pe un tobogan din burta masinariilor al carui capat se afla intr-o alta incapere, la subsolul cladirii BNR. Franjuri sunt facuti si banii inscriptionati cu cerneala speciala, cei folositi de procurori la operatiunile tip flagrant in cazuri de mita.
Cand intri in camera nu mai mare decat una obisnuita, de apartament, primul gand care-ti trece prin cap este „miroase a bani murdari”. Narile aproape ca refuza sa inspire aerul imbacsit, dens, care trezeste amintiri despre banii de hartie folositi pe vremea lui Ceausescu pana ce murdaria de pe ei se prefacea in mazga lipicioasa.
Langa banda rulanta de la capatul toboganului, un flacau urmareste, de sase ani, ultimul stadiu in care „metabolismul” aduce banii: fideluta. Atat de fin taiate precum aschiile de mar dat prin razatoarea mica.
Calde inca dupa procesul rapid, fasiutele din plastic, a caror provenienta dintr-o anume bancnota cu greu o poate cineva identifica, sunt duse de banda rulanta catre un geam jos si adunate in niste saci. Cam 1.000-1.200 de tone de „fideluta” pe zi, din ceea ce ieri erau inca lei vechi sau lei buni de bagat in portofel.