Joaca de-a privatizarea!

In ianuarie 2005, in prima sa conferinta de presa, Zsolt Nagy, pe atunci proaspat ministru al comunicatiilor, anunta un program foarte ambitios: privatizarea operatorilor de telecomunicatii RomTelecom, Radiocomunicatii, Posta Romana, CosmoRom si POSTelecom pana la finele anului 2006. Intr-o analiza publicata dupa conferinta spuneam ca anul 2006 este un termen ambitios, iar 2008 unul realist.

In analiza luam in consideratie si alti operatori nenominalizati: Teletrans, Telecomunicatii CFR. Spuneam ca nu va fi usoara vanzarea unui numar asa de mare de companii intr-un interval scurt, o oferta prea mare putand duce la valori mici, sau ar face dificila vanzarea unor operatori. Acum, la aproape doi ani, constatam ca in afara de relansarea CosmoRom nimic nu s-a realizat.

Listarea RomTelecom anulata!?

Listarea operatorului RomTelecom parcursese toate etapele si se apropia de final – listarea propriu-zisa, cand in 30 noiembrie 2006, MCTI a cerut anularea. Motivul – evenimentele din jurul “dosarului privatizarilor“. Dar chiar daca nu apareau “incertitudinile provocate de dosarul privatizarilor“ listarea tot se amana.

Reprezentantii actionarilor, ministrul Zsolt Nagy si presedintele OTE, Panagis Vourloumis, s-au intalnit pe 2 noiembrie, la sediul ministerului, pentru a discuta stadiul ofertei.

„Dupa analizarea conditiilor pietei, s-a ajuns la un acord privind amanarea ofertei publice initiale, fara stabilirea unei noi date sau a unui calendar”, se spune intrun comunicat OTE, emis in 5 decembrie 2006, dupa anuntarea anularii listarii operatorului RomTelecom. ”Conditiile de pe piata sunt nefavorabile”, se arata in comunicatul OTE.

Anterior anularii listarii, ministrul Zsolt Nagy spusese ca listarea la Bursa ar putea sa aiba loc in 2007, invocandu-se probleme intre auditorul RomTelecom si consultantul statului roman. Sa amintim ca operatorul national bulgar, BTC, a fost listat in ianuarie 2005.

Cum s-a ajuns la ‘conditii de piata nefavorabile*

Pe langa faptul ca inceperea procedurii de listare a fost intarziata (din ianuarie pana in iulie 2005!!), alegerea consultantului s-a facut la mai bine de un an de la demararea procedurii, in 8 august 2006. Ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, s-au intreprins actiuni care au condus la “conditii de piata nefavorabile”.

In 15 iulie 2005, ministrul Zsolt Nagy anunta demararea procesului de listare a operatorului RomTelecom, pentru ca trei zile mai tarziu, in 18 iulie 2005, ANRC sa propuna spre consultare publica reducerea tarifelor de interconectare cu operatorul RomTelecom intrun moment total inoportun (RomTelecom avea inca centrale manuale!), care estimam atunci ca va duce la reducerea valorii de piata a operatorului cu circa 10% la momentul listarii, in afara de alte efecte.

De ceva vreme in guvernul Romaniei exista trei “ministere ale comunicatiilor”. Am in vedere, in primul rand, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI), apoi ANRC (autoritatea de reglementari in comunicatii) si IGCTI (Inspectoratul General pentru Comunicatii si TI), ai caror conducatori sunt numiti de primul ministru si raspund in fata acestuia.

Am atras de mai multe ori atentia ca acesta structura cu trei “ministere“ ale comunicatiilor in guvern nu este nici recomandata (separarea operarii de reglementare – incompatibilitatea dintre statul adminstrator al activelor de telecomunicatii – RomTelecom, Radiocom, Teletrans, Telecomunicatii CFR, etc.

prin ministere si statul reglementator prin ANRC, IGCTI) si nici eficienta (densitatea telefoniei este una dintre cele mai mici din Europa, valoarea activelor statului a scazut in anii trecuti, etc.) recomandandu-se subordonarea ANRC si IGCTI parlamentului Romaniei.

Ei bine, dupa ce guvernul are in componenta sa trei “minstere“ ale comunicatiilor, iar primul ministru are in subordine trei “ministri“ pentru comunicatii, nici in acestea structura nu exista sincronizare.

Faptul ca la numai trei zile de la anuntarea de catre MCTI a declansarii procesului de listare a operatorului RomTelecom, alt “minister“, ANRC, anunta intentia de a micsora tarifele de interconectare ale operatorului RomTelecom cu efect scaderea valorii acestuia de piata cu pana la 10%, adica pierderi de pana la €100 milioane pentru partea statului roman, denota inconsistenta in actul de guvernare.

Reducerea tarifelor de interconectere corelat cu mari intarzieri in rebalasarea tarifelor si suprareglementarea operatorului RomTelecom in comparatie cu competitorii sai (operatorii de cablu, in special) au dus la scaderea puternica a abonatilor la serviciul de telefonie fixa si la “conditiile de piata nefavorabile” invocate in comunicat.

Sa amintim si declaratiile ministrului Zsolt Nagy, ultima in 30 octombrie 2006: “Guvernul roman urmareste maximizarea profitului din acest proces. Ca urmare, decizia momentului listarii va fi luata …” Oare chiar asa sa fi fost? Sa fi vrut oare guvernul “maximizarea profitului” si sa fi uitat sa anunte toti “ministrii comunicatiilor”?

Listarea in 2008 – ragaz pentru repozitionarea operatorului RomTelecom

Daca procesul de listare va fi reluat cu selectarea consultantului atunci foarte probabil ca listarea ar putea avea loc in 2008, astfel ca RomTelecom are timp sa termine procesul de reinventare, redefinire a companiei, deabia inceput.

Sa amintim ca acum trei ani RomTelecom a inceput un proces de restructurare care a avut ca obiectiv principal stablizarea financiara a companiei si constand in principal din reducerea costurilor. Astazi compania arata mult mai bine: fara datorii, cca 12.680 angajati sau 290 linii/angajat, dar se confrunta cu o mare problema.

Scaderea dramatica a abonatilor la telefonia fixa, a determinat RomTelecom sa treaca la a doua etapa a restructurarii prin care se incearca folosirea intensiva a bazei de abonati, oferind in afara de telefonie, servicii de acces de banda larga si continut – recent a fost lansat Dolce, televiziune prin satelit.

Conform directorului executiv operatiuni RomTelecom Georgios Argentopoulos, in urmatorii trei ani structura veniturilor va suferi mari schimbari: ponderea veniturile de la alti operatori va creste de la 15% la 20%, ponderea telefoniei fixe va scadea de la 77% la 45%, in timp ce ponderea noilor servicii (acces, date, TV, continut, etc.) va creste de la 8% la 35%.

Amanarea listarii permite operatorului RomTelecom, daca nu sa termine, macar sa avanseze mult in procesul de reinventare lansat la finele anului 2006 si astfel sa mai recupereze din pierderea de valoare, iar operatorului Cosmote Romania sa devina un competitor redutabil cu o valoare de piata importanta. Pana atunci ar fi timp si pentru repararea greselilor facute.

Ar trebui schimbata atitudinea fata de telefonia fixa oferita de RomTelecom care a fost considerata dupa 1989 serviciu social rezultand cea mai slaba infrastrcutura de telecomunicatii din Europa. Este momentul sa consideram si telefonia fixa “business” permitand stabilirea tarifelor de catre cerere si oferta.

Increderea invesitorilor ca guvernul nu va mai intervenii niciodata in lupta pentru clienti este foarte importanta in cresterea valorii de piata a grupului RomTelecom. Va fi timp si pentru modificarea tarifelor de interconectare.

Privatizarea operatorului Radiocomunicatii – suspendata

Nici privatizarea operatorului Radiocomunicatii nu sta prea bine. Tot din cauza scandalului “privatizarilor” privatizarea operatorului Radiocomunicatii a fost suspendata, iar acest timp ar putea fi folosit tot pentru restructurarea companiei in vederea cresterii atractivitatii (daca licenta 3G n-a fost sa fie..) si implicit a valorii sale de piata.

Sa amitim ca Radiocomunicatii nu este la prima incercare de acest gen. In anul 2000 Radiocomunicatii a inceput procesul de privatizare, proces intrerupt imediat dupa alegerile din 2000, desi se ajunsese intr-un stadiu avansat si s-au facut plati catre consultant.

Incepand cu anul 2001 procesul de privatizare a fost amanat continuu, unul din motivele invocate fiind nevoia de a avea o baza puternica de clienti. Spuneam candva ca, inainte de a fi privatizata Radiocomunicatii ar trebui reorganizata separand partea care reprezinta interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adreseaza pietei.

Sunt servicii cu investitii si eficienta a investitiilor diferite. Inainte de aceasta, insa, ar trebui facut altceva, mai simplu dar eficient.

Crearea unei noi entitati din Radiocomunicatii

In prezent, operatorul Radiocomunicatii are personal care se ocupa cu instalarea de echipamente radio (antene, radiorelee, turnuri, etc.) in principal pentru companie, fiind dificil de obtinut contracte de la ceilalti operatori competitori.

Externalizarea acestui personal prin crearea unei noi entitati avand ca obiect de activitate instalarea, mentinerea si operarea echipamenetelor radio, prezinta multe avantaje:

– fiind o companie specializata si nu un operator cum este astazi Radiocomunicatii, va putea aborda intrega piata, adica toate companiile care folosesc echipamente radio: operatori de telefonei mobila (Vodafone, Orange, Telemobil, Cosmote), operatori de telefonie fixa (RomTelecom, RCS&RDS, UPC, etc.) sau furnizori de Internet, practic toti operatorii, oferindu-le servicii de instalare, mentinere si operare a echipamentelor ce folosesc mediul de transmisie radio.

– noua entitate ar putea intra chiar si in administrarea turnurilor cu antene, afacere care este posibil sa apara pe termen mediu urmare a saturarii pietei de telefonie mobila, faza in care reducerea costurilor va impune externalizarea activitatilor care nu sunt de baza.

– ar creste eficienta, cifra de afaceri si valoarea de piata a operatorului Radiocomunicatii.

Prin crearea unei astfel de entitati s-ar putea evita concedierile ce ar putea apare in urma preluarii operatorului Radiocomunicatii, prin procesul de privatizare, de catre un partener strategic pentru care activitatea de instalare de echipamente nu este de baza si ca atare ar putea sa o externalizeze.

Primul client al noii entitati va fi chiar Radiocomunicatii care ii va asigura contracte pentru o perioada limitata, 6 luni de exemplu, urmand ca acesta sa devina o entitate independenta si lucrativa prin atragerea de contracte din piata.

Noua entitate s-ar putea crea prin detasarea angajatilor si a activelor aferente activitatii, care se constituie in capital, aport al companiei mama. Pentru inceput actionar in noua entiate ar putea fi, fie Radiocomunicatii, fie statul roman prin MCTI, fie cel mai bine ambele, urmand ca pe termen mediu in structura actionariatului sa fie atras un partener strategic si/sau fonduri de investitii.

Ragazul oferit de “dosarul privatizarilor” ar trebui folosit pentru “maximizarea” valorii de piata, atat cat se mai poate, a activelor de telecomunicatii pe care statul inca le mai poseda. Ar fi pacat sa pierdem timpul.