PNL si PSD, la mana presedintelui (de Sabina Fati)

Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu au devenit prietenosi, concilianti si reformisti, declarandu-se gata sa puna in practica programul prezidential de schimbare a sistemului politic autohton. Cei doi razboinici nu s-au mai dus la Cotroceni cu priviri de cumparatori pretentiosi, ci s-au aratat dispusi sa accepte aproape orice oferta.

Geoana si Tariceanu nu s-au convertit insa brusc la ideile presedintelui, ci incearca mai degraba sa castige timp pentru a-si reface strategiile si pentru a se repozitiona in raport cu propriii simpatizanti.

Surasurile, acoladele si declaratiile impaciuitoare ale social-democratilor si liberalilor sunt doar cortinele in spatele carora PSD si PNL incearca sa-si refaca fortele necesare pentru a intra in campania pentru alegerile europarlamentare care vor avea loc la toamna.

Geoana si Tariceanu au inteles pe moment ca nu e bine sa inoate impotriva curentului, de aceea accepta public necesitatea modificarii Constitutiei prin clarificarea sistemului politic autohton: parlamentar sau prezidential si trecerea la votul uninominal. In schimb, nu-si asuma termene si responsabilitati, fiindca deocamdata lucreaza la planurile care sa opreasca din cadere PSD si PNL.

Concilierea si disponibilitatea de negociere cu Cotroceniul vor fi bine vazute de votanti, iar daca reformele politice reusesc, liderii social-democrati si liberali se vor putea lauda cu ele la alegerile generale de anul viitor, in schimb, daca nu reusesc, vor deconta esecul in contul lui Traian Basescu.

Pana atunci, PNL e nevoit sa iasa la rampa cu o majoritate parlamentara care sa-si asume proiectul de guvernare al liberalilor, iar PSD trebuie sa-si faca bine socotelile si sa se hotarasca daca vrea la guvernare, daca prefera opozitia sau daca alege sustinerea Cabinetului Tariceanu din Parlament.

Dilemele social-democratilor se transeaza la masa de joc a partidului din interiorul partidului, unde deocamdata aripa Geoana-Iliescu-Hrebenciuc mai are carti in maneca. Democratii incearca sa grabeasca acest joc, anuntand ca vor depune o motiune de cenzura, dar motiunea nu are nici o sansa fara voturile PSD.

Ecuatia e complicata: pe de o parte, PD si PSD ar castiga mai mult daca ar ramane in opozitie, raliindu-se de-o parte sau de alta pentru a sprijini anumite proiecte de legi, pe de alta parte guvernul ar putea functiona pe baza unui pact de neagresiune cu aceste partide, dar cu pierderi electorale riscante pentru PNL.

In aceste conditii, castigatorul net ar ramane presedintele, care ar face presiuni pentru reformele politice promise in campania pentru referendum. Daca PSD se hotaraste sa intre la guvernare, castigurile pot fi convertite de social-democrati, fiindca acestia vor sti sa arda etapele si sa urgenteze reformele initiate de presedinte, raspunzand cu un program social pentru nevoiasi.

Geoana si Tariceanu negociaza prietenos cu presedintele mai mult din disperare decat din convingere, fiind constienti ca efectele concilierii se vor vedea la urne.