Romanii, umiliti de romani (de Marius Nitu)

In luna intai dupa Mailat, romanii din insorita Italie au o viata grea. Unii sunt vanati de autoritati, altii, de extremistii din Cizma. Prefectii din mai multe regiuni ale surorii noastre de ginta latina lucreaza deja la variante personalizate ale Columnei lui Traian, pe care sunt prezentati publicului infractori romani rapusi sau expulzati de legiuni de carabinieri.

Ieri, in cateva ore, noua romani au fost arestati la Roma pentru furt de curent electric, alti patru in Calabria pentru furt de cupru si alti cativa erau cautati pentru o spargere cinstita dintr-o locuinta.

Pe de alta parte, dupa magazinul alimentar al unui compatriot atacat cu bombe, un italian a ciuruit cu pusca o masina a unui „romeno”. In aceasta situatie de criza, reprezentantii diplomatici ai Romaniei din Italia fac exact ce le reprosam noi italienilor: ii trateaza pe romani ca pe niste cetateni de mana a doua.

Astfel, Consulatul din Roma arata ca un club privat, exclusivist, unde nu vezi nici macar bodiguarzii la fata.

Functionarii de acolo arunca cu cate o apuntamento (programare) prin interfon. Fara sa te vada cineva la fata, o voce impersonala iti zice sec ca „va fac programare pe 29 noiembrie”. Teoretic, programarea, care e invariabil peste o luna, se poate face si prin telefon sau e-mail. Dar telefonul, un robot, merge pe principiul „daca vrei sa vorbesti in romana, apasa tasta 1.

Daca vrei pasaport, apasa tasta 2. Daca chiar vrei pasaport, apasa toate tastele cu capul si fa coada”. Prin e-mail e si mai frumos. Presupunem prin absurd ca un viitor tigan Mailat se apuca si butoneaza: „Tetrais, praleo consulat, manca-t-as diurna, vreau si io o programare!”.

Credeti ca il ajuta cu ceva? Nu, ca, asa cum au constatat multi, hatisurile internetului sunt adanci, iar coada e sfanta.

Explicatia acestei situatii, dincolo de indolenta mioritica a unor functionari care se cred in vacanta, e simpla. Pur si simplu e o chestiune de prioritati si de alocare a resurselor. „Yes, of course”, ca sa citam discursul domnului Cioroianu in fata doamnei Rice, ambasada si consulatele trebuie sa foloseasca telefonul si computerul.

Dar Ministerul de Externe are in Italia, tara unde sunt aproape un milion de romani, adica populatia a trei judete, douazeci si ceva de oameni. In schema sunt mai multe posturi vacante. Romania are ambasade in Angola, in Etiopia, Islanda, Quatar sau Sri Lanka, unde, nu-i asa, e o viermuiala groaznica de romani.

In Italia nici macar ambasador nu avem, ca „imparatul” Traian Basescu nu s-a obosit sa numeasca unul.

De abia acum ministrului de Externe i-a venit ideea sa mai deschida trei consulate, dar nu se stie cand se va produce operatiunea. Pana atunci, romanii cu probleme vor vorbi cu zidurile, iar italienii continua vanatoarea pe principiul „curat cetatean UE, curat libera circulatie a persoanelor, da’ umflati-l!”.

Probabil, multi din cei expulzati sunt vinovati, dar, inevitabil, la gramada o vor pati si inocenti. Acestia vor mai apasa o data tasta 1, sa le multumeasca de mama functionarilor care trebuiau sa le apere interesele.