Adrian Basescu (de Radu Preda)

La ultima confruntare televizata inainte de turul al doilea al alegerilor prezidentiale, Traian Basescu a interpretat, cu talent spun unii, scena „oglinzii”. Spunea atunci candidatul ca drama romanilor este aceea ca sunt pusi sa aleaga intre doi fosti comunisti care, intr-un fel sau altul, sunt marcati de fostul regim de trista amintire. Lacrimi n-au curs pentru ca nu era trecut in scenariu.

Tara a asteptat cu sufletul la gura replica finala, care insa n-a venit. Dupa cum prezidentiabilul Aliantei n-a rostit decat jumatate de adevar. Problema adevarata nu era aceea ca atat el, cat si Adrian Nastase au fost membri ai defunctului partid comunist. Ci ca sunt doi oameni avizi de putere, aroganti si cu tendinte dictatoriale.

Alegerile au fost castigate de „actorul” Basescu, iar invinsul remarca, intr-o conferinta de presa, existenta a doua Romanii. Una a celor multi, saraci si neajutorati, electoratul traditional al lui Ion Iliescu, iar cealalta a oamenilor tineri, dinamici, dornici de schimbare. Proaspat alesul jura atunci ca va fi un presedinte drept si bun, al tuturor romanilor.

Au trecut de-atunci sase luni si ce constatam? Romania nu numai ca este in continuare scindata, dar cele doua tabere sunt pe picior de razboi. E drept, luptele nu se dau in strada, ci prin intermediul presei. Care este mai dezbinata ca oricand, iar cauza poarta un nume propriu: Traian Basescu.

Ceea ce face acum un presedinte votat de nici un sfert din cetatenii cu drept de vot din Romania intrece orice inchipuire. Din vajnicul luptator impotriva „sistemului ticalosit”, Basescu s-a transformat in principalul profitor de pe urma acestuia.

Intr-un timp record, si-a infipt toti cumetrii si tutarii de la primarie in posturi-cheie si conduce, in dispretul Constitutiei, toate institutiile statului. De la inaltimea amvonului prezidential isi permite sa dea sentinte inaintea justitiei, sa stabileasca diagnostice inaintea medicilor, sa faca ordine in presa inaintea ziaristilor.

Iar cine indrazneste sa-l contrazica este amenintat public, la televizor, in direct si la o ora de maxima audienta. Serviciile secrete, carora li s-a permis sa-si pastreze afacerile privilegiate, s-au facut pres in fata noului stapan si ii furnizeaza acestuia munitie pentru toate razboaiele pe care le-a pornit: cu guvernul, cu parlamentul, cu presa.

Traian Basescu isi permite in momentul de fata orice. Imbatat de procentele din sondaje, a ajuns sa se confunde cu subconstientul neamului romanesc. Megalomanie? Paranoia? Aroganta? Cate putin din fiecare.

Toate acestea n-ar fi fost insa posibile daca nu ar fi existat Adrian Nastase. Care, impreuna cu camarila lui de baroni si ministri corupti si aroganti, au adus la disperare milioane de oameni. Basescu a fost omul providential, singurul capabil sa invinga aceasta caracatita. Iar pentru aceasta calitate i s-au iertat si i se accepta inca (mult prea) multe.

Inclusiv tovarasii sai portocalii sunt tinuti la respect cu refrenul „fara mine erati si acum tot in opozitie”. Nebunia este atat de mare incat, daca indraznesti sa i te opui, esti taxat imediat ca fiind „pesedist imputit”. Numai revolta impotriva unui sistem ticalosit putea sa semene atata ura si patima in sufletele romanilor. Basescu este asadar „capodopera” lui Nastase.