Analiza The Guardian: Campania lui Putin de a submina planurile vesticilor in Siria functioneaza – pentru moment

Situatia razboiului din Siria ameninta sa aibe efecte inverse, exact motivele pentru care USA a cautat sa nu se implice. Pentru sunniti, Rusia pare sa isi fi ales tabara, determinand toate grupurile de rebeli sa se uneasca impotriva „ocupatiei” si inspirand jihadistii din intreaga lume sa isi intoarca privirile spre Moscova. Sustinandu-l pe Assad pana la final este o strategie ce pare mai degraba sa afunde Federatia Rusa tot mai mult intr-un razboi pe care nu si-l poate permite, economia acesteia scazand oricum cu 4% pe an, scrie scrie The Guardian.

Daca jocul lui Vladimir Putin a fost sa surprinda in mod repetat vestul si sa il destabilizeze, atunci acesta functioneaza.

Precum episodul adunarii generale ONU de saptamana trecuta, ministrii de aparare ai NATO adunati joi la Bruxelles s-au gasit intr-un impas straduindu-se sa vina cu un raspuns referitor la ultima miscare a Rusiei – in acest caz, lansarea unor rachete de croaziera din Marea Caspica, in razboiul din ce in ce mai grav din Siria.

Magnitudinea interventiei lui Putin in Siria a prins cu siguranta capitalele vestice pe neasteptate. Ceea ce pare sa se desfasoare in acest moment trece dincolo de incercarea de a stabiliza regimul lui Bashar al-Assad. Pare mai degraba un efort, in coordonare cu trupele Siriene si Iraniene de la sol, sa a invinge definitiv coalitia rebela ce a reusit sa cucereasca un teritoriu din ce in ce mai extins din zona de nord-est.

Desi atacurile au fost dirijate sub pretextul luptei impotriva Statului Islamic, dovezile sugereaza ca majoritatea covarsitoare a tintelor Rusiei au fost grupuri ce nu tin de ISIS, unele dintre ele sustinute de SUA, altele de Turcia si de statele din Golf.

In acest context, NATO se gaseste in pozitia de spectator. Sustinerea rebelilor din partea americanilor este nesemnificativa din punct de vedere militar. La inceputul intalnirii NATO, secretarul general Jens Stoltenberg a spus ca alianta este pregatita sa trimita trupe pentru a-si proteja flancurile sudice din Turcia. Insa aceasta declaratie surprinde o contradictie in retorica NATO. In ultimele luni, aliatii Turciei, SUA si Germania, si-au retras de fapt bateriile anti-aeriene Patriot, in mare parte ca un protest la adresa guvernului turc ce ataca grupurile armate kurde de pe teritoriul Siriei, considerate de vest ca fiind niste „fortarete” impotriva Statului Islamic.

Un alt exemplu prin care se vede ca NATO reactioneaza la incertitudinea creata de Putin, Secretarul de Aparara al Marii Britanii, Michael Fallon, a anuntat ca va trimite 100 de soldati britanici in statele Baltice. Este o modalitate relativ necostisitoare de a-si mentine statutul de aliat apropiat al Washington-ului – asemenea ofertei de a sustine ONU cu trupe britanice de mentinere a pacii facuta saptamana trecuta. Insa, in urma anexarii Crimeei de catre Rusia si etalarii intentilor acesteia in vestul Ucrainei, pare ca NATO a cautat sa reasigure statele Baltice ca nu sunt membrii de rang secund si ca alianta ii va sustine.

Pentru Kremlin, pastrarea Aliantei Nord-Atlantice in ceata ar putea rerezenta un scop in sine. Surprizele de acest tip il pun pe Putin in centrul scenei mondiale, actorul dramatic fata de care lumea e fortata sa reactioneze. Acest lucru are un efect narcotic asupra opiniei domestice in Rusia, intarit de numeroase imagini si filmari video ale lansarii si impactului rachetelor ce urmaresc asa-zisi teroristi. Intr-un nou sondaj de opinie, 72% dintre respundentii rusi s-au declarat in favoarea „aventurii siriene”.

Razboaiele purtate pentru „consumul politic domestic” sunt, cu toate acestea, instabile. Necesita inovatii constante si promovarea noilor triumfuri, lucruri ce sunt greu de sustinut in lumea reala. Apropiindu-si suporteri in estul Ucrainei pentru Novorossiya, Putin a contracarat tendintele insurgente datorita cresterii numarului victimelor in randurile soldatilor rusi care nu trebuiau sa fie acolo.

Situatia razboiului din Siria ameninta sa aibe efecte inverse, exact motivele pentru care USA a cautat sa nu se implice. Pentru sunniti, Rusia pare sa isi fi ales tabara, determinand toate grupurile de rebeli sa se uneasca impotriva „ocupatiei” si inspirand jihadistii din intreaga lume sa isi intoarca privirile spre Moscova. Sustinandu-l pe Assad pana la final este o strategie ce pare mai degraba sa afunde Federatia Rusa tot mai mult intr-un razboi pe care nu si-l poate permite, economia acesteia scazand oricum cu 4% pe an.

Pe de alta parte, neimplicandu-se si urmarind cum Rusia intra intr-un proces prin care isi face mai mult rau, tarile vestice au si ele de suportat costuri mari. Bombardarea zonelor tinute de rebeli in Idlib si Aleppo va mari numarul refugiatilor ce vor incerca sa fuga de conflict si va amana perspectiva unui acord de pace. Sansa unei coliziuni intre Rusia, Turcia, SUA si alti membri NATO continua sa creasca, precum si riscul extinderii razboiului. Capacitatea lui Putin de a surprinde l-a adus in rolul dominant, insa, ana acum, acesta nu da semne sa stie incotro sa se indrepte.