„Anonimul“ in pragul deliberarilor

Anonimatul lipseste cu desavirsire din palmaresul festivalului de film independent de la Sfintu-Gheorghe. A doua editie aduna oameni de cultura marcanti si pelicule de exceptie. Totul intr-un decor „ca-n filme“.

Dimineata iei micul dejun cu Patapievici, apoi faci o calatorie pe canalele Deltei in compania Maiei Morgenstern. In pauza dintre filme schimbi impresii cu Ion Caramitru. Dupa-amiaza, la un cocktail si la o sueta cu Marcel Iures si Alexandru Balanescu.

Nu, nu e o descriere a idealului oricarui intelectual in devenire, ci o serie de incidente cotidiene pe durata celei de-a doua editii a Festivalului International de Film „Anonimul“.

Enclava de cultura

„Mi se pare extraordinar in primul rind locul, apoi modul in care acest festival se integreaza aici“, a afirmat violonistul si compozitorul Alexandru Balanescu, adaugind ca apreciaza si „atmosfera strinsa, de comunitate“. Una dintre reusitele festivalului, care a adunat sub egida lui o suma eclectica de oameni de cultura, deopotriva romani si straini.

Si unii, si altii vorbesc despre eveniment in termeni superlativi. Peter Greenaway a apreciat in special modul in care organizatorii au abordat prezentarea peliculei sale, nepromovindu-l pe el ca vedeta, ci indreptind atentia spectatorilor catre filmele sale.

Conform declaratiilor Mirunei Berescu, directoarea festivalului, regizorul si-a exprimat aceste opinii intr-un e-mail adresat organizatorilor. Tot apreciativ la adresa festivalului este si actorul, regizorul si scenaristul Vicente Mora, venit in calitate de producator al documentarului colectiv „Madrid 11 martie: Cu totii am fost in acel tren“.

In opinia lui, „Anonimul“ este o pata de culoare inedita in circuitul festivalurilor internationale de film. „Singurul termen de comparatie care imi vine in minte este «Sundance», pe vremea cind nu devenise comercial“, a declarat Vicente Mora.

Public multicultural

In Sfintu-Gheorghe, strainii nu sint numerosi doar „la virf“, ci si in public. Majoritatea tineri, cazati la cort, alternind filmele cu sesiunile de bronzat la plaja. La o promenada grabita prin camping, ai sanse mari sa auzi vreo trei-patru limbi de circulatie internationala.

In pofida nationalitatilor diferite, publicul da dovada de un gust omogen cind vine vorba despre sectiunile festivalului, dintre care cea mai populara este aceea de scurtmetraje. La proiectiile acestor pelicule, sala e mereu arhiplina. De altfel, si „numarul spectatorilor a crescut semnificativ fata de editia trecuta“, adauga Miruna Berescu.

Regia in film si in viata

Maia Morgenstern si-a incalcat un juramint pentru a participa la festival in calitate de presedinte al juriului. „Am avut parte de multe experiente de jurizare, am fost foarte frustrata din cauza lor. De data aceasta, lucrurile sint complet diferite, in pofida sensibilitatilor distincte, sintem cu totii la unison“.

Actrita s-a declarat incintata de peliculele selectate, de interesul tinerilor fata de ele si, nu in ultimul rind, de organizarea festivalului, pe care a caracterizat-o drept „impecabila“. De aceeasi parere este si criticul de film si membru al juriului la sectiunea de lungmetraj Alex Leo Serban.

El apreciaza „varietatea culturala si stilistica a peliculelor aflate in competitie si faptul ca din ele nu se poate extrage o tema“, comentind si ca „experienta de jurizare de la «Anonimul» se intrevede ca una dintre cele mai placute de pina acum“.

Criticul de film e de parere ca, la nivelul organizarii, festivalul se distinge prin „o virtuozitate regizorala la nivelul mizanscenei“. La Sfintu-Gheorghe, evenimentele paralele ale festivalului reusesc sa ajunga la nivelul spectaculosului din filme. Ziua de miercuri este un astfel de exemplu.

A debutat printr-o plimbare cu barca pe canalele inguste din Delta, o experienta la prima mina a biodiversitatii acestui loc. Incheierea zilei nu a fost cu nimic mai prejos: concertul de vioara al lui Alexandru Balanescu, la lumina tortelor amplasate direct pe plaja. Deplasarea pina acolo s-a facut cu trasuri pe care erau catarate banci si cu trocariciul, un vehicul indigen pe baza de tractor.

Ramine de vazut daca viata bate filmul. La „Anonimul“, cele doua fuzioneaza pasnic.