Anul 2025 va fi decisiv pentru războiul din Ucraina: așteptarea planului lui Trump, testul-cheie de pe câmpul de luptă și vulnerabilitatea lui Zelenski

Kievul se pregătește pentru un an complicat, cu tot mai puține opțiuni pe câmpul de luptă și, posibil, mai puțini aliați în SUA și Uniunea Europeană. Tot mai multe voci vorbesc despre încheierea războiului, dar este neclar cum va arăta un plan de pace și dacă acesta va fi unul echitabil, arată analizele Kyiv Independent, RBC Ukraine și The Guardian.

2025 pare a fi un an decisiv pentru războiul din Ucraina. Conducerea țării se va confrunta cu un peisaj internațional turbulent, precum și cu realități politice și militare care îi vor limita opțiunile.

Planul actual al Rusiei este de a avansa pe front oriunde este posibil. Ucraina, atât din motive obiective, cât și subiective, nu pare a fi capabilă să oprească avansul forțelor Moscovei sau să preia inițiativa pe linia frontului. 

Pentru moment, toate tendințele indică faptul că este puțin probabil ca situația să se întoarcă în favoarea Ucrainei în curând, arată o analiză a RBC Ukraine.

Majoritatea liderilor occidentali, dacă nu chiar toți, par să se îndoiască de posibilitatea ca Kievul să recupereze toate teritoriile prin forță și sugerează deja din ce în ce mai mult negocieri de pace cu Rusia. 

Această idee a fost clar articulată de Donald Trump și echipa sa. De aceea, mulți analiști cred că soarta războiului se află acum în mare parte în mâinile Statelor Unite, iar ea va deveni mai clară în 2025, când Trump își va prelua mandatul. 

Deși SUA nu au prezentat încă o strategie clară pentru încetarea ostilităților, este sigur că, imediat după inaugurare, noua echipă de la Casa Albă se va angaja activ într-un „proces de pace”, crede publicația ucraineană.

Un compromis

Reprezentanții guvernului ucrainean au început și ei să vorbească cu prudență despre imposibilitatea de a recâștiga pe câmpul de luptă toate teritoriile ocupate. Retorica privind continuarea războiului până când Ucraina va ajunge la granițele sale legitime din 1991 a dispărut din discursul lor public.

În mod similar, oficialii ucraineni au început cu precauție să își exprime dorința de a negocia. În urma unei conversații cu președintele ucrainean, Donald Trump a declarat că Volodimir Zelenski este gata să încheie un acord pentru a pune capăt războiului. 

Acest lucru implică probabil o anumită disponibilitate de a accepta compromisuri, având în vedere poziția actuală mai puțin ideală a Ucrainei. Detaliile acestor compromisuri vor fi stabilite în timpul negocierilor. 

Zelenski, la rândul său, a declarat după întâlnirea cu Trump că Ucraina dorește o pace justă și garanții de securitate puternice care să împiedice Rusia să revină la război.

Alți trei factori semnificativi rămân necunoscuți, scrie RBC Ukraine. 

În primul rând, ce garanții de securitate ar putea primi Ucraina în cazul unei încetări a ostilităților. În al doilea rând, dacă Rusia este pregătită pentru negocieri. În al treilea rând, ce pot face SUA pentru a convinge Rusia să accepte un compromis.

Pierderea unui teritoriu important, suferința a cel puțin 3,5 milioane de ucraineni care trăiesc sub ocupație rusă și numărul de morți, răniți și traumatizați ar reprezenta un cost teribil pentru Ucraina, scrie istoricul Timothy Garton Ash în The Guardian. 

Aceasta nu ar fi victoria completă pe care ucrainenii au sperat-o și pe care o merită. Dar ar fi totuși o victorie pentru Ucraina și o înfrângere istorică pentru Rusia, spun el. 

Iar o majoritate a ucrainenilor ar putea ajunge să o vadă ca atare. 

În sondajele Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS), ucrainenii au fost întrebați dacă, pentru a pune capăt războiului, ar putea accepta (deși cu dificultate) reconstrucția economică, plus aderarea la UE și NATO pentru teritoriul actual. 

Doar în ultimele șase luni, proporția celor care au răspuns afirmativ a crescut de la 47% la 64%, scrie istoricul.

Cum se poate ajunge la asta însă?

În așteptarea lui Trump

Președintele ales Donald Trump a făcut din încetarea războiului Rusia-Ucraina o prioritate – dar rămâne neclar în ce condiții va realiza asta. 

În mod încurajator, atât Trump, cât și trimisul său special pentru Ucraina și Rusia, Keith Kellogg, par interesați de menținerea sau chiar creșterea sprijinului militar pentru Ucraina (fie și numai pentru a stimula producția de apărare a SUA înaintea unui potențial conflict cu China).

Dar principala sursă de tensiune este că, în cele din urmă, SUA are mult mai puține modalități de a face presiuni asupra Rusiei decât asupra Ucrainei. Prin urmare, este mai probabil ca încheierea unui acord să se facă pe seama unor concesii suplimentare din partea Ucrainei, nu a Rusiei, scrie Kyiv Independent.

Oferirea de garanții de securitate – principala cerință ucraineană – contravine temei generale a dezangajării și izolaționismului MAGA. Deși SUA sunt singura putere care poate oferi tipul de garanții de care Ucraina are nevoie, o abordare în general ostilă față de aliați va face mai dificilă crearea unei coaliții de actori decisivi.

Kellogg elaborează în prezent un plan care înlocuiește versiunea lui Zelenski. Atât Ucraina, cât și aliații săi vor continua să facă lobby atât pe lângă Kellogg, cât și pe lângă Trump, inclusiv în timpul viitoarei călătorii în Europa a primului, scrie publicația ucraineană.

Un aspect important, crede Kievul, este că Rusia va încerca, de asemenea, să îi facă pe plac lui Trump, pretinzând că se angajează în diplomație (posibil și făcând lobby pentru un „mare târg” global). 

Acest lucru, cred analiștii ucraineni, ar avea probabil scopul de a câștiga timp, de a bloca ajutorul și de a obține concesii demoralizante.

Așteptarea comentatorilor de la Kiev este că Rusia va refuza probabil să meargă mai departe cu orice acord care nu este devastator pentru Ucraina. 

Se va prăbuși armata ucraineană?

Problema pentru Kiev este că situația pe câmpul de luptă a devenit aproape critică în 2024. Eșecul mobilizării a suprasolicitat trupele din prima linie, deja obosite. 

În plus, sosirea lui Donald Trump la Casa Albă ar putea însemna că ajutorul militar, cel puțin unul consistent, nu mai este o certitudine, iar Europa ar avea greutăți în a-l compensa.

Problema cea mai mare este cea a forței de luptă, lucru care poate fi parțial remediat de Kiev, deși cu un cost politic semnificativ. Reducerea vârstei de mobilizare ar putea suplini această lipsă (deși ar necesita o reformă suplimentară a legii, deoarece trecerea de la 27 la 25 de ani nu a dat rezultatele necesare).

Deși esențial pentru evitarea unei pierderi ucrainene, ajutorul occidental a fost, de asemenea, organizat în mod nefolositor: noile arme au ajuns adesea cu întârziere, au fost prea puține și în mod frecvent nu au răspuns nevoilor de pe câmpul de luptă.

Drept urmare, schimbarea dinamicii necesită acum un nivel proporțional mai mare de sprijin decât cel anterior – și probabil unul mai mare decât cel pentru care sunt pregătiți aliații Ucrainei. 

O opțiune alternativă este desfășurarea de trupe europene pe teren, lucru care, în prezent, este neplăcut din punct de vedere politic, dar care s-ar putea schimba în 2025, crede Kyiv Independent.

În ciuda acestor provocări, capacitatea Ucrainei de a rezista Rusiei – chiar și bazându-se exclusiv pe propriile resurse – este probabil subestimată. 

În plus, Kievul păstrează capacitatea de a escalada sau de a amenința cu escaladarea în moduri asimetrice (de exemplu, atacuri împotriva infrastructurii civile din Rusia, invadarea Transnistriei, sprijinirea mișcărilor islamice din Africa și Orientul Mijlociu), scrie publicația ucraineană.

Testul-cheie de pe câmpul de luptă 

Întrebarea este cât de mult poate Ucraina să amâne o prăbușire a frontului. 

Rusia își concentrează în prezent eforturile asupra capturării părții de sud a regiunii Donețk, în special a unei zone în care forțele sale au reușit cel mai important avans în 18 luni, după capturarea Avdiivka.

Pokrovsk, un important nod logistic, este una dintre țintele Moscovei, iar forțele ruse au ajuns la câțiva kilometri de oraș.

Alte zone critice sunt Torețk și Ceasiv Yar. Bătăliile continuă în aceste sectoare de luni de zile. Cucerirea acestor orașe face parte din planul Rusiei de a ocupa nordul regiunii Donețk. În caz de succes, forțele lor vor avansa spre Kostiantinivka și, ulterior, spre aglomerația Sloviansk-Kramatorsk. 

Un alt punct critic, în care au loc lupte intense, este în regiunea Kursk. Forțele ruse și nord-coreene atacă din mai multe direcții: nord-vest, nord-est și sud-est. Forțele ucrainene mai controlează în prezent 45% din teritoriul capturat în vară în regiunea Kursk.

Două sectoare suplimentare din sudul Ucrainei rămân îngrijorătoare. Mai multe surse au confirmat pentru presa de la Kiev că Moscova nu a abandonat planurile de a lansa o ofensivă în Zaporojie și de a avansa spre Herson.

În orice caz, bătălia iminentă de la Pokrovsk, scrie RBC-Ukraine va servi, probabil, drept test decisiv – dacă pierderea orașului va fi rapidă, de exemplu 2-3 luni, Rusia va considera, probabil, că capacitățile Ucrainei sunt fundamental degradate și va solicita condiții stricte în cazul unor negocieri de pace. 

Dimpotrivă, o rezistență până în vară (în conformitate cu câștigurile progresive obținute de Rusia în 2023-2024) ar sublinia probabil capacitatea Ucrainei de a rezista până la obținerea unor condiții mai favorabile.

Provocările interne tot mai mari ale lui Zelenski

O eventuală încetare a focului ar însemna probabil sfârșitul legii marțiale și, prin urmare, alegeri.

Dar chiar și fără o reducere a luptelor, atât propaganda rusă, cât și viitoarea administrație americană vorbesc despre legitimitatea conducerii Ucrainei. Acest lucru crește probabilitatea ca în 2025 să aibă loc atât alegeri parlamentare, cât și prezidențiale.

Niciuna nu va fi ușoară pentru Zelenski, scrie Kyiv Independent. Dificultățile economice continue și mobilizarea au afectat sprijinul pentru președinte. 

Forțele opoziției se mobilizează, în principal cu o singură strategie – atacarea bilanțului președintelui în exercițiu. Pe termen scurt, acest lucru va îngreuna luarea de către administrația Zelenski a deciziilor necesare, dar nepopulare.

Marea întrebare este dacă fostul comandant-șef al forțelor armate Valeri Zalujnîi va candida. 

Dar acesta nu este singurul considerent. Controlul lui Zelenski asupra resurselor administrative și influența considerabilă asupra mass-media l-ar putea tenta să manipuleze terenul de joc (ceea ce ar putea afecta relațiile cu aliații).

În plus, speculează Kyiv Independent, Rusia ar putea cere ca Zelenski să nu candideze, ca bază a unui acord de pace cu Rusia. 

Acest lucru ridică problema garanțiilor de securitate pentru președinte și aliații săi – un factor care va avea un impact asupra deciziilor și strategiei lor cu privire la orice alegeri.

Semne de întrebare privind UE

Anul 2025 va lăsa Ucrainei tot mai puține opțiuni și, posibil, tot mai puțini aliați. 

În vreme ce pozițiile unor țări s-au schimbat – Slovacia spre exemplu – până în prezent, impactul real asupra politicii a fost destul de redus.

Acest lucru s-ar putea schimba în 2025, din două motive, scrie Kyiv Independent. În primul rând, numărul de alegeri relevante este mult mai mare – Germania, Cehia, România și Polonia, printre altele, se vor confrunta toate cu voturi-cheie. 

În al doilea rând, un spațiu social media și mai imprevizibil crește probabilitatea unor rezultate haotice. 

Cazul României, în care este posibil ca interferența reală a Rusiei să fi fost supraestimată (față de factorii interni reali), ar putea fi repetat în alte părți – și manipulat de Rusia, scrie publicația ucraineană. 

Este posibil ca provocările electorale și operațiunile hibride să nu urmărească atât de mult schimbarea directă a rezultatelor, cât blocarea deciziilor aliaților-cheie. 

Germania se va confrunta cu alegeri federale într-un moment în care este nevoie de o voce europeană clară în negocieri. 

Franța, fără îndoială statul-cheie în materie de securitate pentru Europa, pare cuprinsă de o criză internă fără sfârșit.

Rusia va încerca, de asemenea, să încetinească aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și să frustreze Kievul (care, la rândul său, ar putea folosi acest lucru ca o scuză pentru a sări peste diverse „chestiuni birocratice” ce sunt esențiale pentru UE), scrie Kyiv Independent.

Se poate prăbuși Rusia?

Ideea că Rusia se va prăbuși în cele din urmă, sau cel puțin că va rămâne fără muniții, a apărut încă din 2022. De cele mai multe ori, aceste analize indică 2025-2026 ca fiind momentul în care lipsurile (de tancuri, forță de muncă, obuze) încep să se agraveze.

Unul dintre principalii susținători ai unei astfel de teorii este șeful serviciilor de informații militare din Ucraina, Kirilo Budanov. Acesta a declarat anterior că se așteaptă ca economia Rusiei să înceapă să se clatine și că stocurile de arme vor începe să se epuizeze în următorul an și jumătate.

Deși Rusia dispune de opțiuni pentru a face față provocărilor, acestea implică compromisuri tot mai mari. 

În special, ratele record ale dobânzii și deficitul de forță de muncă constrâng economia rusă. Rezultatul crizei este, fără îndoială, deja vizibil în Siria, unde Rusia nu a putut să își susțină aliatul.

În ciuda rezistenței surprinzătoare, Rusia suferă, de asemenea, din cauza sancțiunilor occidentale, iar presiunea asupra țărilor terțe care au acționat ca rute de aprovizionare a avut un anumit impact. 

Presiunea asupra Rusiei este incontestabil reală, însă evaluarea rapidității cu care aceasta va avea efect este extrem de speculativă, scrie Kyiv Independent.

Și dacă Rusia câștigă?

Pentru istoricul Timothy Garton Ash, perspectiva unei victorii a Rusiei în Ucraina este sumbră, motiv pentru care, crede el, statele europene ar trebui să facă un efort considerabil pentru a ajuta Kievul. 

Dacă Rusia câștigă, ar trebui să ne așteptăm în mod realist la următoarele consecințe pentru Ucraina, Europa, Statele Unite și pacea mondială, spune el. 

Ucraina ar fi învinsă, divizată, demoralizată și depopulată. Un val de refugiați ar părăsi țara. Politica ar putea căpăta o puternică tendință antioccidentală. Reformele necesare ar stagna și, prin urmare, și progresul către aderarea la UE.

Europa în ansamblul său ar asista la o escaladare a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă deja împotriva sa, scrie Ash.

Nu trece o săptămână fără vreun incident: un distrugător rusesc lansează o rachetă de semnalizare către un elicopter militar german, există colete DHL care explodează, sabotaje pe căile ferate franceze, un atac incendiar asupra unei afaceri deținute de ucraineni în estul Londrei, cabluri submarine din Marea Baltică sunt tăiate, există o amenințare cu moartea credibilă la adresa unui producător de arme german. 

Nu toate pot fi cu siguranță atribuite Moscovei, dar multe pot fi, spune el. 

Victoria Rusiei în Ucraina va încuraja China să își intensifice presiunea asupra Taiwanului, iar Coreea de Nord să își intensifice presiunile asupra Coreei de Sud.

Concluzia, crede istoricul britanic, este clară și deprimant de familiară: reticența democrațiilor europene de a plăti un preț mare acum înseamnă că lumea va plăti un preț și mai mare mai târziu.